În vremurile noastre nu mai e loc de suferinţă. Defilând printre impresii de împlinire personală, putere, carieră, viaţă sănătoasă ori abonamente la săli de întreţinere, ochiul nostru nu mai poate pătrunde înţelesul celor aflaţi în dureri. Al celor care se zbat în lipsuri materiale, care sunt răpuşi de boli ori sunt anatemizaţi şi marginalizaţi din te miri ce motive de incompatibilitate.
Ne întoarcem elegant privirea dacă în jurul nostru pe cineva atîrnă doar nişte zdrenţe, iar încălţările îi sunt pline de găuri. Nu dorim să vedem cerşetori în faţa noastră nici când suntem în elanuri pioase în biserici, nici când păşim radiind în aeroporturi, pregătindu-ne să zburăm în vacanţe exotice ori atunci când ne grăbim să nu întârziem la programarea de la salonul de SPA. Mutăm frenetic cursorul mouse-ului, atunci când pe reţeaua virtuală de socializare, printre imaginile care mai de care mai „selfie”, apare câte-un anunţ umanitar ori care ne înfăţişează un bolnav aflat în suferinţă, implorând din priviri o fărâmă de ajutor din partea noastră pentru a supravieţui. Ne ferim să ne ascultăm cunoscuţii care-şi plâng necazurile, rărim tot mai mult vizitele la cei care au fost diagnosticaţi cu boli incurabile iar starea lor fizică şi sufletească intră în declin, ajungând să îi evităm total.
În zilele noastre, suferinţa nu este în trend. Nu este nici „cool”, nici „fashion” şi nici „de gaşcă” sau de „viaţă”.
Prin urmare, o respingem, ne intrigă, pentru că ne umbreşte aparentul echilibru interior, atent construita imagine perfectă despre noi şi lumea în care trăim. Cu prieteni care ne rămân alături numai atât timp cât te sincronizezi cu ei în distracţii şi ieşiri, cu părinţi pe care îi respecţi doar până când nu devin neputincioşi şi dependenţi financiar, cu familii în care totul e drăguţ până se ajunge la nopţile nedormite pe care le presupune creşterea unui copil ori la certurile legate de bani.
Aceasta este perioada în care înaintăm cu paşi repezi spre momentul bucuriei Crăciunului, însă n-ar tebui să uităm că, la nici câteva luni, acestui praznic luminat îi va lua locul suferinţa supremă a răstignirii. Urmată iarăşi de momentul fericit al Învierii. Semn că bucuria şi tristeţea, fericirea şi suferinţa se îngemănează, iar ultima din ele, n-ar trebui să ne sperie, ci să fie un prilej de înălţare.
Publicitate
