Sunt incompatibil, deci exist

Săptămâna trecută a în­ceput în forţă pentru primarul Sibiului. Agenţia Naţională pentru Integritate l-a declarat public incompatibil pentru ceva probleme găsite în 2003-2004. De fapt, incompatibil era atunci, nu acum. Bun, avem decizia ANI. Iohannis o contestă în in­stanţă şi se judecă. Cum merg la noi procesele, mai trec cinci ani pentru a primi o soluţie definitivă. Indiferent de hotărârea justiţiei, lui Iohannis i se poate cel mult interzice să fie numit în funcţii publice gen premier, ministru sau ambasador în următorii trei ani. Oricum nu are nicio şansă cât este Băsescu şi PDL la putere, aşa că nu cred că îl afectează aceasta foarte mult. Dar nu a apărut bine decizia ANI şi au sărit şacalii, pardon politicienii, la gâtul primarului. Toţi şi-au amintit brusc alte acuze din trecut la adresa lui, precum în campanie electorală. Iohannis a tăcut, apoi a făcut declaraţii scurte şi destul de seci. Nu s-a prins în horă cu lupii. De ce? Poate se ştie nevinovat şi nu a vrut să se coboare la nivelul lor, poate se ştie vinovat şi nu a vrut să tulbure apele mai mult decât trebuie. Cert este că Băsescu are 1-0 cu Iohannis şi meciul nu s-a încheiat. De ce spun aceasta? Evident că ANI a fost servit de PDL printr-un ziar central şi a executat porunca. Poate şi alte instituţii vor debloca acum dosarele fantomă de care primarul a fost acuzat că le are pe la DIICOT, DNA şi alte instituţii. Nu m-ar mira ca prin martie să îl vedem chemat la Bucureşti, nu pentru funcţia de prim-ministru, ci pentru a da declaraţii cu subsemnatul. Indiferent de ce se va întâmpla, Iohannis se arată încrezător şi chestiunea cu incompatibilitatea a folosit-o ca un instrument de promovare. Până la urmă orice fel de publicitate este bună. Altfel, nu exişti.