Surogate

Fiind veniți relativ târziu în frământările politice și sociale europene, românii au avut mereu o capacitate uriașă de a copia idealuri europene. În secolul XIX, imitând mișcările revoluționare și naționalismul, ne-am inventat statul național, în secolul XX regimul democratic, dictatura și bineînțeles comunismul. După 25 de ani de la despărțirea de Ceaușescu simulăm democrația, parlamentarismul și modernitatea. Modelele nu ne-au lipsit niciodată.
Lipsa de originalitate zace în noi, ca și instinctul primitiv al xenofobiei și intoleranței. Vestul multicultural nu a devenit spațiul progresului civilizației umane din ultima jumătate de mileniu simulând vreo Revoluție Industrială.
Chiar dacă ne place să ne ascundem după deget, totuși și noi suntem capabili să apreciem calitatea. Gândiți-vă la băutura preferată sau parfumul cu etichetă “originală”. Când e vorba de lucruri serioase și cu adevărat importante, neseriozitatea noastră specifică iese la iveală.
E interesant faptul că un emigrant român oriunde ajunge reușește să se adapteze, să muncească și să se integreze în Europa asimilând rigorile comportament civilizat cu ușurință. Reîntors acasă, izbit fiind de parfumul proaspăt al orașelor noastre decrepite, ambalajele de șaorma zboară nepăsător pe stradă.
Priviți cu atenție demnitarii noștri capabili să îmbine populismul cu ipocrizia. PSD nu s-a jucat niciodată cu valori pur democratice, valoarea lui Ion Iliescu și Adrian Năstase , deși umbrită de liderul lor actual, nu a furnizat motiv de entuziasm exuberant până în 2012. Astăzi, jucând la offside mai ceva decât o echipă de fotbal italiană, pot să își asume de la populismul grețos, până la măsuri de relaxare fiscală pur liberale. PNL-ul plin de emfază nu își propune soluții “mai liberale”, ci a ales calea unui populism scrântit, maimuțărind PSD-ul. Impozite mai mici când ajungem la putere? Nu vreți mai bine să mărim alocațiile pentru copii?
Însă între cele două blocuri politice care au gâtuit fără milă jocul democratic, legea electorală adoptată transformă totul într-un teatru absurd, cu actori de mâna a șaptea. Alegeri locale cu reprezentanți aleși din primul tur înseamnă ancorarea pe scaun a celor ce nu au ajuns în “beciul domnesc” păstorit de DNA. Doi senatori și patru deputați pentru diaspora înseamnă același deget mijlociu ridicat tacticos de liberali și social-democrați la adresa cetățenilor ce se călcau în picioare în ambasade anul trecut. Cât despre votul electronic și prin corespondență, putem să îl declarăm eufemistic decedat.
Ne place să credem că aparținem Europei și civilizației occidentale, însă dincolo de iPhone și mașini germane suntem doar o imitație de o calitate îndoielnică. Un mic Paris cu aromă otomană de fistic și o democrație care simulează libertatea instituind amenzi de 1000 de lei dacă absentăm la vot. Sau cum spunea Henry Ford odată, “putem alege orice culoare atâta timp cât ea este neagră”.