Valul de aer polar ce se încăpățînează să stăruie asupra României nu ne-a adus doar un ger crunt, ci și o stare de lipsă de atenție surprinzătoare. Ne oprim îndulung asupra unor banalități sau fapte minore, căutăm cu atenție nodul în papură și privim îndelung și prostește la dezastrele ce ne stau sub nas.
Partidul Național Liberal se joacă de-a populismul și guvernul tehnocrat al României se joacă de-a corectitudinea. Liberalii au reîncălzit ciorba alegerilor locale și discută razant modificările aduse legii electorale. Guvernul Cioloș refuză să rezolve o problemă de imagine când edificiul susținerii guvernamentale se sprijină pe consensul PNL-PSD-UNPR din parlament. Exercițiul de imagine al doamnei Gorghiu a fost bifat, lumea discută partizan pro și contra, iar lucrurile rămân conform tradiției românești „ca-n gară”.
Domnul președinte a ragușit de atâtea tăceri asurzitoare după considerabilul efort de a consuma cel de-al nouălea concediu. Domnul prim-ministru, acest eurotehnocrat simpatic își construiește cu atenție imaginea de Stolojan reîncarnat călătorind cu avionul la clasa economic, iar noul Cod Fiscal, acest tiribombeu exploziv pentru antreprenori a intrat în vigoare cu obișnuitele creșteri de taxe și impozite locale.
Simona Halep din eroina României a ajuns ținta disprețului patrioților de carton autohtoni. Cei douăzeci de centimetri de zăpadă ne-au băgat în niște fibrilații jenante cu breaking news. S-au închis școli și drumuri, aventurile feroviare întârziate ne-au amintit de privatizările strategice cu Gruia Stoica și am ignorat semeț cetățenește oamenii degerați de frig pe străzile orașelor noastre.
Am fost atât de înflăcărați să îi înjuram pe norvegieni încât am pierdut total din vedere dezastrele sociale locale și autentice.
Între timp spațiul Mării Negre a devenit o baltă fierbinte în care dezinteresul manifestat la București pare de o iresponsabilitate vecină cu cea mai autentică prostie. Pentru că nu ne ajungeau bombele de la Istambul și minirăzboiul civil ascuns turco-kurd, timorații georgieni și statul ratat ucrainean, Republica Moldova și-a dat foc la valiză în cel mai oligarhic mod cu putință. Români ca și noi, moldovenii și-au înfipt sănătos cuie în talpă la Chișinău. Oligarhi cu nume slave și fărâma de cetățeni ce nu au emigrat la vest de Prut, se joacă de-a politica ca în Kievul anului 2013. Sictirul bucureștean e de înțeles când liniștea furtunii de la noi acumulează râul de flegme și invective ce se va revărsa la startul prematur al campaniei electorale ce stă oficial să înceapă.
Amorțeala hibernală de la noi, plictisită și aparent neinteresată, ascunde furiile viitoare ale partizanatului politic. Când goana după ciolan se aliniază la linia de start, acest respiro derutant e la fel de necesar ca și ignoranța noastră sănătoasă.
Publicitate
Publicitate
