Meciul politic e masca sub care se ascunde „un război” cu magnitudinea unei pasionate curse de melci venind în galop pe turnantă. Stânga ce a îngropat marxismul în milioane de euro, zâmbește săgalnic. E timpul ei, e o toamnă fără emoții.
„Lumea bună” și scârbită e de dreapta. Ce este dreapta asta românească totuşi?
Lăsând deoparte anticomunismul ei care e acum doar o vânătoare de fantome, dreapta asta cu priză la „elite” îşi justifică existenţa prin antiteză, nu prin ceea ce ea propune. Dreapta românească e anti-Ponta, sau măcar asta ea declamă. Evident există diverşi „exegeţi” ai politicilor de dreapta ce recită cu mult patos diverse discursuri șablon.
Aparent pare logic să retragi statul din economie, România a făcut-o indiferent de cine era la guvernare. Cheltuielile cu protecția socială sunt extrem de reduse în România, nu se apropie de veniturile cheltuite de statele occidentale. Cheltuim extrem de puțin pentru apărare, cercetare și suntem deținătorii unui sistem fiscal cu niște norme de reglementare mai stufoase decât o enciclopedie britanică. Educația a ajuns o bătaie de joc inacceptabilă, majoritatea absolvenților de facultate sunt analfabeți funcționali, iar când bacalaureatul a devenit riguros nici jumătate din liceeni nu îl mai promovează. Minunatul nostru sistem de sănătate ce cheltuie cam de trei ori mai puțini bani pe pacient decât Olanda, furnizează cadre medicale calificate altor țări, lăsând o populație bolnavă, îmbătrânită și extrem de stresată, să se trateze cu suplimente alimentare și rugăciuni. Aici strălucim, găsim un clopot și o capelă la fiecare colț de stradă. În România sunt mai multe biserici decât spitale și școli din care am izgonit teoria evoluționistă.
Însă credința nu e decât blazon și pungă goală. Cruciulițele atârnate de oglinzile automobilelor sfințite, procesiunile monstruoase de Paști și Crăciun ce anticipează chiolhanul, au gonit mesajul bunătății, al milosteniei, al smereniei, al compasiunii și al toleranței.
Societatea românească, românii calzi şi primitori, ospitalitatea noastră renumită e doar o minciună în care ne ascundem complice. Încercaţi un experiment social simplu. Urmăriţi un cerşetor sau dacă aveţi spirit de aventură, aşezaţi-vă pe trotuar şi întindeţi mâna. Dincolo de dezgustul pentru cerşetorie, mare parte din mitologia urbană despre bunătate şi generozitate se va transforma în fum.
Politica are drumul ei în care adevărurile și inamicii sunt la fel de fluide ca ceața deasă ce ni se lasă pe mintea înfierbântată de pro și anti. Căzând în capcana meciului politic, vom rămâne la fel de săraci, needucați și fără preocupări dincolo de nevoile de bază. Năstase și Voiculescu, Ponta și Băsescu, au același impact asupra vieții noastre ca finala unui campionat mondial de fotbal. Se termină mâine. Străzile murdare și maidanezii ei eterni rămân acolo, pentru că noi românii consumăm energie în direcția unui partizanat fără speranță.
Publicitate
