Oamenii au început să iasă în stradă la începutul lunii septembrie. Legea trimisă de premierul Ponta în Parlament pentru începerea mineritului cu cianură la Roșia Montană a declanșat un val de proteste care s-a prăvălit ca un bulgăre, antrenând mii de oameni din capitală și din marile orașe.
Protestatarilor care au scandat împotriva proiectului de la Roșia Montană și a companiei canadiene Gold Corporation li s-au alăturat apoi alte mii de oameni nemulțumiți de avizarea explorării gazelor de șist pe teritoriul țării noastre.
Au continuat să iasă în stradă și medicii rezidenți, care au protestat în București pentru salarii mai mari, sindicaliștii care au pichetat prefecturile din toată țara, pentru creșterea salariului minim pe economie și modificarea legii pensiilor, susținătorii comisarului BCCO, Traian Berbeceanu, arestat preventiv, iar în această săptămână studenții au fost cei care au decis să-și exprime nemulțumirea față de subfinanțarea sistemului de învățământ, cerând acordarea a 6% din PIB pentru educație.
O toamnă a protestelor, într-o perioadă în care guvernanții trasează bugetele pentru anul viitor și iau decizii care pot reconfigura viitorul României.
Ce înseamnă aceste proteste și cine participă la ele? Majoritatea oamenilor care participă înțeleg că protestele nu vor schimba imediat o stare de lucruri, însă sunt cu bătaie lungă și vor lăsa o amprentă. Acestea generează schimbări în timp, remodelează mentalități și aduc un plus de conștientizare pentru alți oameni. Presiunea pe care aceste proteste o generează asupra celor aflați în poziții de decizie lasă urme, iar poate la alegerile viitoare, candidații vor ține cont de ceea ce vor oamenii și își vor adapta strategiile de guvernare. În plus, generațiile de tineri, de liceeni, de școlari, care asistă acum la aceste proteste, vor înțelege că există coeziune și forța să schimbi ceva în momentul în care reușești să coagulezi în jurul unei idei un număr mare de oameni. Protestatarii fac două lucruri: pe de-o parte scot la iveală o situație care nu este în regulă, unde există o greșeală, iar pe de altă parte le atrag atenția guvernanților că, până la urmă, ei sunt cei care i-au votat și i-au instalat în funcțiile respective.
Oamenii care vin la proteste nu sunt animați de instinct, ci fac acest lucru din luciditate, din rațiune, încercând să schimbe ceva într-o vreme în care asistăm la o degradare globalizantă a societății.
„Câtă luciditate, atâta dramă”, spunea Camil Petrescu, dar, atât timp cât încă se strigă în stradă, iar oamenii sunt capabili să renunțe, pentru o cauză nobilă și o lume mai dreaptă, la frică, lașitate, oportunism și griji egoiste, încă mai simțim că la Revoluție nu s-a murit zadarnic, iar versul din Imnul Național, „croiește-ți altă soartă”, are o acoperire.
