Imaginile sângeroase cu ursul împuşcat la Sibiu de autorităţi au scos la iveală lipsa unor protocoale instituţionale şi a unor prevederi legislative clare de acţiune în asemenea cazuri. Reţelele de socializare s-au înroşit de-a dreptul, nu doar din cauza pozelor cu sângele scurs pe caldarâm, ci şi de revolta iscată de eşecul acţiunii de tranchilizare.
Cu toţii am privit cu amărăciune imaginile în care acea vietate era speriată de agitaţia de nedescris a ritmului dimineţii, în care toată lumea se îndrepta spre şcoli, grădiniţe, servicii. Ne-a părut micuţ şi total neajutorat. Şi într-un fel aşa şi era, pentru că un urs brun nu are talia unui urs grizzly, ci este mult mai mic.
Totuşi, asta nu înseamnă că vorbim despre un ursuleţ pufos, numai bun de mângâiat şi alături de care să facem tumbe. Medicii veterinari care l-au preluat după împuşcare au declarat că acest urs, care timp de 3 ore a parcurs kilometri prin centrul Sibiului, avea cam 5-6 ani, peste un metru şi jumătate şi cam 170 de kilograme. Şi da, acest urs era chiar neajutorat, nefiind prin preajmă niciun reprezentant al unei asociaţii de protecţie a animalelor care ar fi ştiut cum să se comporte pentru a-l salva. Acel urs era însă, în primul rând, speriat. Iar specialiştii spun că în asemenea condiţii un astfel de animal sălbatic este un real pericol, putând în orice moment să rănească sau să omoare oameni.
Este greu de precizat dacă ursul ar fi reuşit sau nu să escaladeze zidul la care a fost împuşcat – deşi văzându-l cu câtă rapiditate escalada acoperişurile caselor, pare evident că acel zid l-ar fi depăşit fără probleme. Şi, mai ales, este greu de anticipat dacă ar fi rănit vreun om sau ar fi reuşit să ajungă în afara oraşului, în cazul în care ar fi fost lăsat să fugă şi din acea zonă. Echipajele care au acţionat în acest caz puteau să îl împuşte de zeci de ori până atunci, dacă scopul lor ar fi fost ca ursul să fie executat. La momentul acela, în mod clar, oamenii implicaţi au crezut cu toată tăria că îşi fac datoria pentru ca, în goana lui nebună, ursul să nu facă victime umane. Nu pot fi consideraţi criminali, barbari, de o duritate de nedescris, doar pentru că s-au gândit la siguranţa noastră, a cetăţenilor, iar legislaţia şi bugetele instituţiilor nu prevăd şi dotarea cu suficiente puşti de tranchilizare. Poliţiştii şi jandarmii care au acţionat să ne protejeze pe noi, deşi legiuitorii nu s-au gândit să creeze legi în acest sens, este improbabil să fi împuşcat ursul din cruzime. Se cere însă urgent adoptarea unei proceduri coerente de acţiune. Deşi se întâmplă pentru a treia oară în Sibiu, până acum nu a fost creată o procedură nici de preşedintele Iohannis în 2011, când tigroaica Mihaela i-a fost împuşcată în ograda de primar, şi nici în 2015, după ce un urs a ajuns pe străzile Sibiului. Singurul motiv plauzibil pentru care la ora actuală nu există încă un sistem concret de intervenţie ar putea fi faptul că niciun om nu a avut încă de suferit. Dacă însă autorităţile responsabile nu vor reuşi nici de data aceasta să pună lucrurile cap la cap şi să formeze o echipă de profesionişti pentru cazuri de acest gen, s-ar putea ca, pe viitor, să privim şocaţi caldarâmul înroşit, inclusiv, de sângele unor oameni.
Publicitate
