Puţine au fost în ultima vreme veştile bune venite din sănătate. De la moartea bebeluşilor răpuşi de sindromul hemolitic uremic la începutul anului, până la actualul scandal al dezinfectanţilor neconformi, ce a culminat cu demisia ministrului Achimaş Cadariu, ne-am obişnuit ca problemele din sănătate să iasă la iveală, una câte una, iar cele mai înfiorătoare veşti să scurtcircuiteze în permanenţă sistemul sanitar.
Într-un astfel de context, ce a stârnit pe bună dreptate revolta şi furia întregii populaţii, care de-a lungul timpului s-a văzut în situaţia de a pierde cu zile oameni dragi, din cauza infecţiilor intraspitaliceşti, la Sibiu s-a întâmplat un lucru extraordinar. Speriaţi de incompetenţa autorităţilor medicale, incapabile să gestioneze domeniul sanitar, aflat aproape în moarte clinică, mii de părinţi sibieni s-au unit şi şi-au concretizat într-o petiţie durerea şi spaima de a-şi lăsa copiii singuri în spitale. O petiţie care adună în ea mii de lacrimi vărsate de mamele şi copiii constrânşi să se despartă în cele mai grele momente de suferinţă ale micuţilor. Şi iată că strigătul lor disperat, rămas fără ecou timp de atâţia ani de chin, şi-a atins în sfârşit scopul.
Decizia Ministerului Sănătăţii, reconfirmată de autorităţile locale, a instaurat şi pentru mamele din Sibiu o normalitate – aceea de a avea dreptul să fie alături de copiii mai mici de 14 ani internaţi în spitale. Ordinul ministrului Sănătăţii specifică în mod clar că măsura se aplică la oricare dintre secţii, inclusiv la terapie intensivă, pentru că nimeni nu este mai în măsură decât părintele să monitorizeze orice scâncet suspect, orice grimasă, orice posibil disconfort, orice detaliu care, la un moment dat, îi poate salva viaţa propriului copil.
Că spaţiile sunt insuficiente, că nu vor fi de fiecare dată paturi pentru toţi părinţii, care de multe ori vor fi nevoiţi să stea pe câte un scaun, este doar un amănunt nesemnificativ pentru un părinte disperat să fie lângă copilaşul său într-un moment de maximă suferinţă. Că e nevoie de construcţia unui nou spital, mai mare, mai modern, pentru a sta în nişte condiţii ce respectă normele europene de igienă şi confort, este just, nu se îndoieşte nimeni. Dar până când acest proiect va fi pus în practică, mamele din Sibiu se pot bucura că au câştigat nişte ani în care au măcar dreptul să stea lăngă patul copilului bolnav.
Faptul că prin implicare părinţii au reuşit să schimbe o normă care în Sibiu până acum a fost imbatabilă, înseamnă un mare triumf şi un algoritm câştigător, de care se poate uza şi în viitor pentru a mobiliza la fel de eficient autorităţile.