Copiindu-l până la nivel de detaliu pe domnul președinte Băsescu, domnul premier Ponta și-a dorit să fie un lider politic iubit. Încă de la investirea sa din 2012, domnul Victor Ponta a surprins, printr-un discurs împăciuitor, pacifist, dar mai ales printr-un puternic apel la unitate. Încă din vara lui 2012, prin apelul său la valorile conservatoare, la națiune, istorie, familie și credință, a fost construit cărămidă cu cărămidă, profilul candidatului la președinție din toamna lui 2014. Deloc întâmplător, acum domnul premier defilează în campanie cu cele două sintagme „Mândru că sunt român” și „Președintele care unește”. Dincolo de toate atacurile și de slăbiciunile umane aproape caricaturale ale premierului Ponta, candidatul excesiv afirmat pe toate canalele media de comunicare, el nu este o poveste nouă sau inedită.
Furând contracandidaților și opoziției valorile conservatoare și naționaliste (oribil asumate prin Vadim și Dan Diaconescu), plus mesajul de unitate și apartenență la corpul electoral mioritic, premierul și-a aranjat un avantaj de imagine major, net superior avantajelor guvernării. Contrar multor teoreticieni și analiști politici de toate culorile, în cursa pentru Controceni, Victor Ponta ce pleacă din postura de favorit, își depășește la nivel de imagine pe contracandidatul opoziției.
Tabla zincantă a carosieriei germane a lui Klaus Iohannis a mai căpătat pete de culoare pe alocuri în ultima vreme. Tăcerile stridente ale discursului ardelenesc au lăsat loc și cuvintelor mai apăsate sau unor ușoare tente de umor și înțelepciune. Însă dezavantajul de imagine nu pornește de la gura cusută până mai alaltăieri sau ridicolele acuzații non-ortodoxe sau ne-române, ci prin lipsa de substanță a unei viziuni, a unui mesaj electoral distinct pentru marele public. Domnul Iohannis a intrat în jocul prezidențialelor extrem de târziu. Iar dacă noi nu beneficiem de reale calități telepatice, am fi în dificultate să descoperim “ce îl mână pe dumnealui în luptă”. Necunoscuta Iohannis ține de un generalism absurd al mesajului său asumat recent printre paranteze de domnia sa, Europa, NATO, anticorupția, teme care au fost importante în alegerile prezidențiale de acum 10 ani!
Dacă avantajul competitiv îl face pe domnul Ponta candidatul favorit la Controceni în 16 noiembrie, nu putem totuși să nu remarcăm și eroarea sa. Emulându-l pe domnul Băsescu și dorind atât de mult iubirea românilor, domnul Ponta a uitat mesajul lui Niccolo Machiavelli, un prinț trebuie mai degrabă să fie temut decât iubit.
Iubirea poporului este o fiară cu atitudini schimbătoare. Frica, nu cea atavică, ci teama de adversarul politic, teama pe care președintele în exercițiu a imprimat-o PSD-ului în ultimul deceniu, a avut o forță mult mai mare decât populismul său. Niciodată nu știi cine va supralicita în promisiuni sau în pomeni electorale. Doi ani de colaborare constantă și exercițiul de guvernare comun PDL-PSD din 2009, ar fi trebuit să fi fost un sfetnic bun premierului.
Dacă va fi confruntat cu eșecul de tip Geoană, acum sau mai târziu, domnul Ponta va trebui atunci să iasă din confuzia exercițiului politic băsescian din care s-a inspirat și se inspiră cu aviditate.
Publicitate
