Gheorghe Ionescu, 44 de ani, polițist cu sute de dosare penale deschise șoferilor care se urcau băuți la volan. Până într-o noapte de început de august. De atunci, destinul omului legii a rămas suspendat într-o prelungită comă indusă de medicii de la Floreasca. Fusese azvârlit de pe capota mașinii de un multimilionar turc, într-o scenă de o cruzime înfiorătoare. În acea noapte, individul se simțise sultanul șoselelor din București, astfel că nu catadicsise să oprească la filtrele poliției. Gradul de alcoolemie reieșit în urma analizelor prelevate la două ore după comiterea accidentului, de 1,6 la mie, îl plasa aproape de coma alcoolică. Statistic vorbind, într-o asemenea stare de beție, șansele ca el să devină un criminal la volan erau extrem de mari.
Polițistul nostru decide să ignore un algoritm tacit încuviințat, încheiat nescris între un stat neputincios și sărac, fără dotări pentru angajații săi și deținătorii bolizilor de lux, cu prețuri de zeci de ori mai mari decât ale Loganurilor polițienești. Decide să își asume rigorile și riscurile meseriei și să ignore aroganța și lipsa oricărui respect față de lege pe care le afișează șmecherii cu bani.
Acționează în numele ideii de dreptate, dar alege în detrimentul sănătății sale, trestia gânditoare sfârșind zdrobită în urma unei lipse feroce de umanitate. E cărat aproape o jumătate de kilometru pe capota mașinii, cu 180 de km/oră și apoi, cu o frână bruscă aruncat fără milă pe caldarâm.
După tragedie, ministrul Oprea cere înăsprirea legii și schimbări în Codul Penal, pentru ca angajații ce au rolul să vegheze la respectarea legilor în stat să fie protejați și să descurajeze actele de anarhie. E posibil ca acest lucru să se întâmple și acest caz să schimbe ceva. Dar prea des legile sunt modificate abia după ce mor oameni. Ne plângem că avem legi stufoase, coduri de proceduri masive, dar comisiile juridice nu reușesc să fie cu un pas înainte, pentru a preveni producerea tragediilor. Cazul Gheorghe Ionescu înseamnă, într-o readaptată lege a talionului, sacrificiul unui om pentru oameni, jertfa care ar putea salva pe viitor viețile altor colegi de breaslă.