Un nou an şcolar, un nou început şi foarte multă speranţă. Luni, aproape 65.000 de elevi şi preşcolari vor trece pragul şcolilor şi grădiniţelor sibiene. Peste 100.000 de părinţi din judeţ s-au îngrijit în aceste zile să le asigure copiilor tot ceea ce le trebuie, pentru ca intrarea pe băncile şcolii să fie cu dreptul.
Magazinele au fost, practic, luate cu asalt, iar rechizitele, hainele şi, prin unele părţi, uniformele obligatorii au scos sume consistente din portofele. Totul, pentru ca cei mai mici sau mai mari elevi să aibă asigurate condiţiile performanţei şcolare.
Văzând acest zel pentru cumpărare din partea părinţilor, nu poţi să nu te întrebi unde se pierde elanul pe parcurs. Ce motivează absenteismul nemotivat, unde ajung zecile de mii de caiete cumpărate din hipermarketuri, sutele de mii de creioane şi stilouri ori penarele pline de speranţe la fiecare început de an? Cum de nepromovarea Bacalaureatului şi abandonul şcolar ajung să atingă cote alarmante, iar diversele testări dau drept analfabeţi peste o treime dintre elevi?
Undeva, o parte din vină o are starea materială proastă a şcolilor: bănci şi scaune vechi, clase întunecoase, parchet ros de cari ori chiar de şoareci, un miros greu, întreţinut şi de praful acumulat zilnic, în lipsa a suficiente femei de serviciu. Sunt săli de clasă în care ajungi aproape să te sufoci, şi la propriu, şi la figurat.
O altă vină o au manualele. Fie au pagini deteriorate, fie duduie de surplus de informaţii, fie nu mai corespund programei, fie… lipsesc cu desăvârşire. Să nu uităm că în ultimii ani, la clasele mici, au fost manuale pentru care licitaţiile s-au încheiat mult după începerea anului şcolar, ajungând la elevi pe la jumătatea semestrului al doilea. O situaţie absurdă, repetată cu nesimţire, fără nicio jenă din partea miniştrilor Educaţiei care s-au perindat la guvernare.
Apoi, oricât de mult le-am înţelege umilinţele financiare la care îi supune statul prin salariile frustrant de mici, o mare vină au şi profesorii. Acei profesori care nu se mai străduiesc să fie ei înşişi modele pentru elevii în faţa cărora sunt chemaţi zilnic să facă educaţie. Acei profesori care uită uneori că lecţiile predate cu suflet pot schimba destinele unor copii. Acei profesori care nu înţeleg că rolul educaţiei nu constă în acumularea unui amalgam de informaţii, ci în primul rând în crearea unor oameni mai buni.
Sunt, aşadar, plusuri şi minusuri în acest început de an şcolar. Iar calitatea generaţiilor de absolvenţi va fi direct proporţională cu implicarea părinţilor şi a profesorilor, pentru a suplini lipsurile actualului sistem şi a-i ancora pe elevi spre învăţare.
Publicitate
Publicitate
