Situaţia României este atât de gravă, dar şi hilară – sau mai degrabă situaţia românilor? – încât te lasă mut. Prin urmare un „no comment” ar fi fost mai sănătos. Dar oare poţi să fii inconştient când statul e de-a dreptul costeliv ?
La noi, la un pas de graniţă e război. Cât sunt, 7o de km ? Ca de aici la Alba-Iulia. Cât de repede poate scăpa o atare situaţie de sub control ? Într-o clipă! La noi seceta e secetă, pe măsura destrăbălărilor noastre, ca şi grindina, grindină şi alte semne că răbdarea bunului Dumnezeu nu e nesfârşită. La noi, peste omizile austriece care ne papă pădurile de ani buni s-a mai aşezat un strat, suedez de data aceasta. E prima achiziţie de pădure de pe planetă – ia, cîteva zeci de mii de hectare, acolo – pe care a reuşit-o această firmă de mobilă la care ne închinăm. Cică vor exploata pădurea sustenabil. Pentru priopria afacere, bănuiesc. Ştirea asta plasează iar iudele noastre pe locul unu în lume, dacă nu au deja acolo statut permanent şi noi nu ştim asta încă. La noi chitanţa la gaz, la lumină, la apă, camăta bancară, alimentele, medicamentele şi televizorul sunt arme de distrugere în masă. Iar asigurarea – fie ea medicală, a casei sau a maşinii – nu e decât un soi de „skimming”, mai pe înţelesul tuturor, o „smântânire” parşivă a naţiei române. Adică un proces prin care se scoate untul din tine şi se întinde pe pâinea lor.
La noi palatele se bat cap în cap precum Scila şi Caribda . Cine l-a citit pe Homer, pe când şcoala educa în loc să prostească, ştie ce vreau să spun. Într-unul se preumblă ursul păcălit de vulpe sau mai degrabă care a păcălit vulpea, în ălălalt stă Domnul Goe agăţat cu unghiuţele de şorţul „bunicuţei”. Ţara arde şi baba se piaptănă, zice un vechi proverb românesc. La noi „Hărtănirea politică” este meciul în continuă transmisie directă , ca şi „ Bagă-l prin faţă şi fă-l scăpat prin dos , dar de averea lui să nu te atingi”, alt sport cu „rating” şi pretenţii justiţiare. De altfel, a fi „penal” e o chestiune de onoare, un titlu de glorie, o condiţie sine qua non pentru ocuparea unei funcţii în stat, e dovada că ţi-ai dat doctoratul în specialitatea casei : devalizarea naţiunii.
Şi totuşi la noi lipsea ceva. Cireaşa de pe tort sub formă de moschee . Ştiţi proverbul cu chelul, căruia tichie de mărgăritar îi trebuie! Tichia asta ne-o vom pune în cap tot cu mânuţele aleşilor noştri. Cine zice că democraţia nu funcţionează în România ? Merge uns ! Unt pe pâine !
Publicitate
