Ziua de 1 octombrie este dedicată la nivel mondial persoanelor vârstnice. În România, cei care s-au perindat la putere de-a lungul timpului şi-au aplecat cu greu privirea asupra persoanelor peste 65 de ani, chiar dacă pentru prima oară în ultimele decenii acestea au depăşit ponderea populaţiei tinere, sub 14 ani.
Bătrâneţea aduce cu sine o mulţime de greutăţi: scad puterile fizice, se reduc resursele financiare, poate apărea un handicap mental sau fizic. Calitatea vieţii bătrânilor noştri continuă însă să lase de dorit. Deşi îngrijirea persoanelor de vârsta a treia face parte din politica socială a fiecărei ţări, cei care se ocupă în România de această categorie se rezumă strict la nişte proceduri medicale sau sociale, simple nume pe liste, pentru a beneficia de minime drepturi după ce au cotizat o viaţă întreagă. Aceşti specialişti par să uite că vârstnicii au nevoie să simtă şi o componentă caritabilă, în care să predomine sentimente de respect şi afecţiune. Nu este suficient să o alimentăm sau să-i punem perfuzii unei persoane vârstnice, dacă nu reuşim să şi empatizăm cu ea, să-i acceptăm valorile şi să o respectăm.
Vârstnicii români nu au parte de o existenţă decentă– mulţi dintre ei trăiesc sub pragul de sărăcie, renunţând uneori la condiţii ce asigură confortul, precum căldura, apa caldă sau energia electrică. De asemenea, din cauza veniturilor mici, pensia nereuşind să le acopere taxele şi impozitele împovărătoare, ajung să mănânce la cantine sociale sau optează pentru traiul în instituţii de ocrotire socială.
Dacă până ieri erau cotizanţi la asigurările sociale, din postura de salariaţi, astăzi ajung să fie stigmatizaţi şi consideraţi „întreţinuţii celor care lucrează”.
Datele statistice demonstrează că starea de sănătate a pensionarilor a devenit îngrijorătoare din cauza slabei accesibilităţi la serviciile medicale. Cei mai dezavantajaţi sunt vârstnicii din mediul rural, deoarece în multe localităţi nu există cabinete ale medicilor de familie sau acestea funcţionează în condiţii precare, medicul ajungând câteva ore pe săptămână. De asemenea, numărul farmaciilor de la ţară este foarte mic comparativ cu cel din oraşe. Aceeaşi situaţie este şi pentru centrele de recoltare şi laboratoarele de analize. Lipsa medicilor geriatri, specializaţi exclusiv pe afecţiunile bătrânilor, la fel cum pediatrii se ocupă de copii, este de asemenea una dintre problemele stringente care, odată rezolvate, ar duce la îmbunătăţirea calităţii vieţii vârstnicilor.
România se confruntă cu multe probleme ce îşi aşteaptă o rezolvare urgentă pentru ca şi persoanele noastre de vârsta a treia să ducă o existenţă decentă, să poată participa activ la viaţa publică şi să fie independente o perioadă cât mai lungă. Până atunci, singurul lucru pe care-l pot face este să spere în vremuri şi în legi mai bune.
La mulţi ani, dragi vârstnici români!
Publicitate
