Voinţă, putinţă şi interes

Se spune că acolo unde este voinţă este şi putinţă. Dar când vorbim de administraţia locală trebuie să ne întrebăm de ce este motivată această voinţă. De interese? Unul dintre rolurile presei şi ale societăţii civile este de a monitoriza procesul decizional al administraţiei. Pen­tru a evita riscul tentaţiilor… Rar, la Sibiu, avem ocazia unor dezbateri publice. Totul pare să fie decis într-o mare tăcere, deşi cu public. ªedinţele Consiliului Local nu mai sunt de foarte mulţi ani un for de discuţii politice, administrative şi cetăţeneşti. Datorită unei majorităţi absolute, totul merge ca o maşină germană bine unsă. .. Nu este loc de scăpări, de opoziţie, de greşeli. Uneori mai scapă un consilier să supună atenţiei o problemă, dar este ignorat. Iar cetăţenii sunt puţini în sală, pentru că nu au loc de directori şi de şefi de servicii. Sala este gândită să cuprindă doar consilierii şi aparatul Primăriei. Presa şi cetăţenii sunt la capitolul „dacă mai sunt locuri”. Proiectele curg ca pe bandă şi în 30-40 de minute se votează 50 de proiecte. Discuţii nu sunt. Doar voturi. ªi treaba merge. Rolul democraţiei este să ge­nereze dezbateri. Din discuţii iasă adevărul la iveală, dar când ce­tăţenii nu sunt lăsaţi să vorbească la şedinţele propriilor aleşi, decât la final şi pentru 2 minute, încep să apară suspiciunile… Consiliul Local, ca şi Primăria Sibiu, are voinţă şi putinţă. ªi face tot ce vrea, cum vrea, când vrea. Uneori este bine, alteori apar derapaje de la democraţie şi pot apărea anomalii: un cetăţean nu este lăsat să vorbească aleşilor săi. Sau se votează proiecte de construcţii cu efecte care afectează definitiv vecinii sau întregul oraş. ªi cetăţenii se plâng, protestează, dar sunt ignoraţi. ªi treaba merge mai departe cu voinţă, putinţă şi, poate, interes? Călin Blaga