Un polițist a refuzat o mită de 700 de lei. Asta da știre, toată lumea dă buluc să citească așa grozăvie. Sună de parcă s-a întors lumea cu susu-n-jos. E știrea care vine parcă din manualele de jurnalism, de unde orice student află că, dacă un câine mușcă un om, nu e mare scofală, dar dacă un om mușcă un câine, asta da poveste.
Într-o țară în care mita este un al doilea aer pe care îl respirăm și fără de care n-am putea trăi, o țară unde dăm 10 lei la asistentă, pentru că are grijă de noi în spital, dăm câte un cadou învățătoarei, din când în când, ca să se poarte frumos cu copilul, unde dăm șpagă până și la spălătoria auto, la frizer, la angajații de la cablu, deși am plătit cinstit prețul de la casierie sau de pe factură, în țara în care orice om a pus o bancnotă în talonul mașinii la un moment dat, ei bine, în țara asta este un miracol, un fenomen paranormal ca un polițist să nu ia o șpagă “cinstită”. Șapte sute de lei, bani gheață, jumătate de salariu, refuzați cu tupeu. Mulți se vor fi întrebat, probabil, dacă agentul nu s-a temut că e aranjament. Eu am curaj să pariez că nu s-a temut. Și am curaj să spun că mita au inventat-o cei care dau, nu cei care iau. Aceștia din urmă au prins curaj, de-a lungul secolelor, de la turci încoace. De la turcii de la care am învățat cu toții, de fapt, și cum să dăm mita. Bazându-ne pe slăbiciunea celui care trebuie să facă sau să nu facă ceva. “Uite, șefu, să bei o bere!”. “Am fost și eu atent cu dumneavoastră!” .
Polițistul din Axente Sever, despre care ați citit pe Sibiu100.ro, face parte din noua generație de tineri. Probabil că are și el nevoie de bani, probabil că i-a trecut prin minte că cei șapte sute de lei i-ar sta bine în portofel, la mall. Sunt sigur însă că teama de lege, respectul față de meseria lui și mentalitatea schimbată, încet, încet, în ultimii 10 – 15 ani, l-au făcut să zâmbească discret în colțul gurii la vederea banilor și să sune direct la cei de la anticorupție.
Țara asta are nevoie să scape de corupție, așa cum are nevoie să scape de sărăcie. Am prieteni care m-au auzit spunând că n-o să dau șpagă la doctor niciodată și m-au întrebat ce o să fac dacă o să fie cineva drag acolo, pe patul de spital, sau poate dacă o să fiu chiar eu. Habar n-am, am spus de fiecare dată că o să văd atunci ce o să fac. Rezolvăm problemele pe măsură ce apar. Până atunci (sper să nu fie nevoie niciodată), mă gândesc cât de mult s-a degradat țara asta încât să ni se pară uluitor un comportament atât de normal într-o altă țară.
Polițistul Colin din Axente Sever este un fenomen pentru România, deocamdată. Este omul de tip nou, cum spuneau comuniștii, este noul produs genetic care ne arată că se poate fără să luăm șpagă. Până la urmă, este umilitor să-i ceri bani unui om aflat în necaz, pentru a-ți face meseria. Așa cum este jenant (și ilegal) să iei bani pentru a nu-ți face treaba, mai ales dacă de tine depind vieți și destine. Dar mult mai prostesc, țineți minte asta, este să fii tu cel care dă bani, să te duci cu plicul, cu sulul de bani și să încerci să-i strecori într-un buzunar. Din clipa aia ești doar un fraier care plătește pentru prostia lui.
Publicitate
