Autorităţile din Ucraina au informat că o rachetă rusească ar fi trecut prin spaţiul aerian al României, însă MApN a negat informația.
Ucrainenii au informat, în dimineața de Crăciun, că o rachetă rusească ar fi trecut prin spațiul aerian al României.
Informația a fost negată însă de oficialii de la Apărare.
„Cu privire la informațiile din spațiul public, referitoare la o rachetă rusească ce ar fi intersectat, în această dimineață, spațiul aerian național, facem următoarele precizări: sistemul de supraveghere aeriană al României, ca parte a sistemului integrat al NATO, care monitorizează în permanență situația aeriană din zonă, nu a detectat o astfel de situație.
Autoritățile militare române au fost informate de cele ucrainene despre faptul că, în jurul orei 7.30, o rachetă a forțelor Federației Ruse, care ar fi avut impactul în regiunea Cernăuți, Ucraina, ar fi evoluat prin spațiul aerian al Republicii Moldova și, pentru aproximativ două minute, și prin spațiul aerian al României, în zona de nord, în proximitatea localității Darabani.
Din datele de monitorizare ale sistemelor de supraveghere aeriană ale României și din cele furnizate de mijloacele țărilor NATO care suplimentează monitorizarea în zona de responsabilitate a României, nu a fost confirmată traversarea spațiului aerian românesc”, a transmis Ministerul Apărării.
De asemenea, forțele și mijloacele angrenate în executarea Serviciului de Luptă Poliție Aeriană – sub comandă națională și sub comandă NATO rămân permanent la datorie pentru protejarea spațiului aerian național și aliat, a precizat MApN.
Părintele Francisc Doboș e una din vocile cele mai puternice și mai hăruite de Dumnezeu să comunice „pre limba” vremurilor. Preot paroh la Biserica „Sacré Cœur” din București, el este și o prezență tonică, lucidă, în media și pe rețelele de socializare, aducând de fiecare dată gând de bucurie și îmbărbătare pentru mulți din cei care își caută un sprijin în zona spirituală. Cu prilejul Sărbătorii Nașterii Domnului, l-am rugat pe Părintele Francisc să împărtășească un gând, în exclusivitate, cititorilor Sibiu 100%.
„Din cauza multor luminițe, riscăm uneori să nu mai vedem Lumina”
Părinte Francisc, am o dilemă: cât mai e de actuală Nașterea Domnului pentru lumea de azi?
Nașterea Domnului este la fel de actuală ca și pe vremea când s-a născut Mântuitorul. Nu prea era loc nici pe atunci pentru El în oraș, în Betleem, și S-a născut acolo, la margine, într-o iesle. Este exact la fel și astăzi. Ne uităm la orașele noastre. Toată lumea aleargă. Orașele, multe dintre ele (poate Sibiul mai puțin…) sunt pline de luminițe. E toată această agitație, oamenii cumpără, aleargă… Și, din cauza multor luminițe, riscăm uneori să nu mai vedem Lumina. Adică motivul real al Sărbătorii: Hristos.
Și intervine și acum aceeași misiune profetică a noastră, a Bisericii: să nu Îl sufocăm pe Dumnezeu sau să nu Îi dăm acea prospețime pe care trebuie să o aibă în inima fiecăruia dintre noi. Ca bucuria de care vorbește toată lumea – de cadouri, de Moș Crăciun – să își găsească motivul real, adică venirea lui Dumnezeu Întrupat între noi. Pentru că nu suntem aici doar pentru 50, 80, 100 de ani; fiecare cât trăiește, cât îi este dat de la Dumnezeu. Și mai apoi ce se alege de noi, care este sensul vieții, dacă Dumnezeu nu ne mântuiește, prin Întrupare, evident?
Foto. Arhiva personală
„Venirea în fire începe de la noi, de la bucuria noastră”
Nu simți așa, un sentiment de aparentă inutilitate, când constați că după atâtea sute și sute de ani, te afli exact în aceeași situație, în care Hristos e tot necunoscut pentru mare parte din lume sau, mai ales, ignorat?
Mă gândesc aici la începuturile Bisericii, nu doar la momentul Nașterii Domnului. Toate aceste momente, încă de la începutul creștinismului, de la Întruparea Fiului lui Dumnezeu, par să fie legate de aceeași aparentă constatare a inutilității. Deci cu cine te lupți? Cu o lume întreagă. Hristos nu a venit cu trupe, nu a venit cu marketing,â de genul: cum faci să ajungi în inimile oamenilor. Calea lui Dumnezeu este aceea personală. A mea, care ajunge la altă inimă. Nu mergem prin marketing la nivel mondial, ca să Îl „vindem”, ca să Îl facem cunoscut pe Dumnezeu. Calea lui Dumnezeu nu este ce a convertirii în masă, ci convingerea fiecărei inimi. Care înseamnă o convertire lentă, mică, o flacără aprinsă firav undeva. De la Iisus Hristos au plecat 12 apostoli. De la cei 12, din care unul L-a trădat, s-a ajuns la întreaga lume. Și constatăm din nou că lumea se întoarce cu fața către pământ, și nu către Cer. Desigur, la nivel general de constatare. Și din punctul de vedere al păstorului Bisericii, da, este ispita aceasta a inutilității: „Oare mai are rost?”.
Lumea aleargă după consumerism, cadouri. Și noi suntem cei care avem misiunea, plină de bucurie, de a da mărturie – și nu doar vocal, nu doar prin cuvinte și nu doar prin moralizare, prin strigăte spirituale, așa, de genul: „Haideți înapoi la Dumnezeu!”, – de viață, că ceea ce trăiesc eu este real! Și dacă cineva vede în jurul meu că bucuria mea este reală, este îmbibată de Dumnezeu, de Duh Sfânt, atunci vor veni mai mulți. Nu trebuie să vină toți. Dacă fiecare își face propria parte și este păstor autentic, nu un birocrat al sacrului, lumea se schimbă. Evident că ispita este mare. Dar venirea în fire începe de la noi, de la bucuria noastră.
Recunoștință și smerenie
Există cumva un manual de bune practici prin care putem să punem început bun vieții noastre, să recuperăm, cumva, din Nașterea Mântuitorului, bucuria aceasta a Sărbătorii?
În primul rând, recunoștința și smerenia. Pentru că fără recunoștință, fără sentimentul că avem cui să îi mulțumim, ajungem să ne transformăm noi înșine în mici idoli. Neputincioși și frustrați, mai apoi, pentru că vedem că nu reușim să ne schimbăm nici pe noi, darmite pe persoanele din jurul nostru.
Recunoștință și smerenie. Ca să pot să trăiesc recunoștința, am nevoie de smerenie. Am nevoie să ies din dimensiunea idolului. Să nu mai stau mereu în centru. Să nu mai ocup centrul. Să pot să stau puțin pe margine și să îl pun pe fratele meu, familia mea, persoanele dragi, comunitatea, în centru, pentru ca acolo să Se nască Dumnezeu.
Și atunci Dumnezeu Se va naște și în mine. Dar fiecare, când nu va mai ocupa centrul, va ști să se bucure de el. Pentru că va vedea centrul în jurul său, peste tot, și în felul acesta va trăi comuniunea și iubirea adevărată a lui Dumnezeu ca pe un dar.
Foto. Arhiva personală
Crăciunul ca o portocală
Găsim o amintire desprinsă măcar puțin din Crăciunul copilăriei?
Îmi aduc aminte cu mare drag de Crăciunul copilăriei, pentru că ceea ce ne aduna, pe lângă celebrarea Sfintei Liturghii, era așezarea laolaltă cu cei dragi. Așa cum se făcea în timpul comunismului, familia, care mergea la biserică, se întorcea acasă și se punea împreună. Cei care s-au născut înainte de 1989 poate își aduc aminte. La mine Crăciunul era marcat de portocale. Cine avea în perioada Crăciunului portocale? La noi era ca un ritual: o portocală pe care mama o împărțea cu noi. Eram trei frați. Mama desfăcea o portocală și o împărțea cu fiecare dintre noi. Nu era vorba neapărat de sărăcie, pentru că toți eram, plus-minus, în aceeași situație. Dar era vorba de comuniune. Împărtășirea, care vine de la Liturghie, împărtășirea cu Hristos, se prelungea în acea comuniune, împărtășire între noi.
Să nu mai trăim în formă egoistă. Aceasta este bucuria pe care o putem descoperi în familiile noastre. Fiecare stăm, unul legat de o tabletă, unul de un telefon și fiecare poate să trăiască într-un univers al lui în aceeași casă. Or Crăciunul e și bucuria de a redescoperi tihna împreună.
„Hristos nu a fost împotriva nimănui. El nu a dus o luptă cu sistemele. Ci a dus o luptă cu inima omului”
Cum să gestionăm acest raport de „concurență” între Moș Crăciun și Nașterea Mântuitorului?
Să nu ducem o luptă și să ne plângem de Moș Crăciun. Să facem în așa fel încât să crească mărturia noastră, nu să ne plângem că Moș Crăciun i-a luat fața lui Hristos. Să-L aducem pe Hristos în față. În forme creative, nu cu muștruluială și mereu spunându-le oamenilor că „Ce faceți? Ați uitat de Nașterea Domnului!” Să evităm să îi certăm pe oameni că ei aleargă după Moș Crăciun. Să fim noi atât de bucuroși, încât să nu mai simțim nevoia să ducem o luptă cu cineva. Cu nimeni! Pentru că și în vremea în care a venit Hristos erau atâtea probleme; era Imperiul Roman, erau zeloți, erau oameni care făceau răscoale. Hristos nu a fost împotriva nimănui. El nu a dus o luptă cu sistemele. Ci a dus o luptă cu inima omului. Dacă plecăm de la inima noastră și ajungem să atingem inima altor oameni, ei singuri vor vedea că nu este suficient un Moș Crăciun, că nu este suficient un cadou, că nu sunt suficiente luminițele de Crăciun, ci că au nevoie de o Lumină care cuprinde întreaga lor viață și care nu se termină odată cu Crăciunul.
Știu că ești un împătimit al gătitului, al delectării în bucătărie cu tot felul de bunătăți. Ce gătești de Crăciun?
Probabil voi găti pește. Asta mi-aș dori. Chiar dacă nu e la modă. La noi, învingător este porcul. Însă, ca să evităm devoțiunile clasice la sfinții Colebil, Triferment, e bine să fim prudenți, să fim tot timpul pe moderație.
Străzi înghețate. Zâmbete uitate în tristeți și deznădejdi. Colinde, cântări de leagăn. Glas de oameni agitați. Tăceri de oameni cuminți. Ninsoarea înghețată dincolo de nori. Fum gros de ceață. Ca și cum s-ar fi aprins temeliile pământului. Peșteri cu oameni însingurați. Lumină. Întunericul nefiresc al uitării. Ură și neputință de a crede. Bolnavi și oameni lucrând pentru scoaterea lor din moarte. Mese cu bucate alese. Foame. Ochi triști. Zâmbete sincere la întâlnirea dintre oameni. Glasuri hotărâte să tacă. Tăceri cu adâncă rostire.
Pare o seară obișnuită. O seară a lumii. Dar vă asigur că nu este. Chiar dacă este doar o reamintire ne aducem dinainte momentul în care, prin Întruparea Dumnezeu-Omului, Dragostea devine posibilă. Ni Se împărtășește. Ne unește cu toată puterea Împărăției lui Dumnezeu. Ne dăruiește puterea de a trece peste ură, peste răutate, peste război și moarte. Iar dacă acum, în clipa de față, avem nevoie de ceva pentru a ne restabili ca oameni și ca popor, despre această Iubire vorbim. Către aceasta ne îndeamnă Pruncul ce-și mijește viața în mijlocul nostru și care a mijit veșnicia. Poate că vă pare simplă metaforă. Dar vă zic că sunt departe metaforele de realitatea Întrupării. Care schimbă lumea, o cheamă, o desăvârșește. Care o înfruntă până în miezul ei de ură și moarte. Care o zdruncină și o eliberează de iad și de moarte.
De aceea refuzați să parodiați Crăciunul! Întâmpinați-I Nașterea, știind că este Dar ceresc și nu lucrare omenească. Nu mai îngăduiți ideologizarea și nici idolatrizarea lui Iisus Hristos. Este Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut… Iar venirea Lui în lume a redat lumii sens și vectorialitate, a redat lumii istorie. Pentru că tot ce a însemnat prezența Promisiunii și Așteptării unui Mesia-Dumnezeu se împlinește în „momentul Betleem”. Nu se găsește doar Casă Pâinii, ci Cel Care ne este Dumnezeu Se face pâine în fiecare casă. Redă lumii puterea de a fi lume vie, lume a bucuriei și prag Împărăției lui Dumnezeu.
Azi vedem aceleași străzi înghețate. Oamenii au aceleași zâmbete uitate în tristeți și deznădejdi. Cântăm colinde, colinde uitate, cântări de leagăn pentru Prunc. Glas de oameni agitați stinge tăceri smerite. Prea degeaba zarvă și gâlceavă în curtea liniștii Crăciunului. Tăceri de oameni cuminți frânte în hlizelile celor ce și-au pierdut de ceva vreme cumințenia. Ninsoarea înghețată dincolo de nori – amintire în cer a copilăriei. Fum gros de ceață ca o tulburătoare liniște de lumină. Ca și cum s-ar fi aprins temeliile pământului tremură în frig livezile primăverii. Peșteri cu oameni însingurați și tristeți ascunse în comoditatea câte unei uitări. Apartamente uitate cu oameni uitați. Lumină care vindecă întunericul. Întunericul nefiresc al uitării. Ură și neputință de a crede, glasuri ce șterg cumințenia din ochii copiilor. Bolnavi și oameni lucrând pentru scoaterea lor din moarte, uitații sărbătorilor în striațiile așteptării zorilor. Mese cu bucate alese. Foame cu ochi triști. Zâmbete sincere la întâlnirea dintre oameni. Glasuri hotărâte să tacă, adâncind întâmpinarea Celui Ce vine. Tăceri cu adâncă rostire și cu rosturi împlinite în Vestirea Celui Care, iată, e aici. Mesia ne zâmbește din staulul plin de slavă al Betleemului. Vindecându-ne de zâmbetele protocolare care ne umplu știrile și ne zgârie ecranele. Fiți ai lui Iisus Hristos! Întâmpinați-L!
Echipajul medical a acordat îngrijiri medicale pentru două persoane, un bărbat în vârstă de 57 de ani și o femeie în vârstă de 56 de ani ambele au suferit atacuri de panică și au refuzat transportul la spital”, spune purtătorul de cuvânt al ISU Sibiu, sergent major Raluca Marcu.
Un drum de mare viteză va fi construit pe litoralul românesc, care va evita traversarea unor localități precum Agigea, Techirghiol, Eforie, Tuzla și 23 August.
Ministrul Transporturilor Sorin Grindeanu a anunțat marți că au fost depuse 11 oferte pentru construcția Alternativei Techirghiol, un drum de mare viteză de 30,59 kilometri.
Alternativa Techirghiol pornește din nodul Cumpăna (Autostrada de Centură a Municipiului Constanța) și continuă până în zona localității 23 August și va permite evitarea în totalitate a traversării localităților Agigea, Techirghiol, Eforie, Tuzla și 23 August.
Pe traseu vor fi construite inclusiv un pod peste Canalul Dunăre – Marea Neagră (330 m), un pod peste DJ 391 și Valea Cârlighioi ( 253,20 m), un pod pe DN38 (253,90 m), mai multe noduri rutiere, parcări și spații de servicii.
E sărbătoare dublă în multe familii pentru că peste 700.000 de români își sărbătoresc onomastica astăzi, în prima zi de Crăciun.
Datele Direcției pentru Evidența Persoanei din cadrul MAI relevă că sunt 383.615 bărbați și 322.869 femei care poartă prenume asociate sărbătorii Nașterii Domnului – Crăciunul.
Între bărbații care se sărbătoresc pe 25 decembrie, cei mai mulți poartă prenumele Cristian – 329.311.
De asemenea, se sărbătoresc în prima zi de Crăciun cei care se numesc Cristinel – 30.822 de persoane, Cristi – 11.729, Christian – 8.442, Crăciun – 2.378, Kristian – 605, Crăciunel – 320 și Crăciunică – 8.
La femei, cele mai multe sărbătorite au prenumele Cristina – 286.876.
Își sărbătoresc onomastica și cele care se numesc Cristiana – 27.516 de persoane, Krisztina – 6.557, Kristina – 794, Cristinela – 754, Kristiana – 192, Crăciuniță – 136 și Crăciunică – 44.
Parcă în conştiinţa niciunui alt popor Sărbătoarea Naşterii Domnului nu aduce cu ea atâta gingăşie, puritate, plinătate de simţire, ca la poporul român. Plămădit în gângurit de colindă şi pârguire de dalbe flori, Sărbătoarea Crăciunului nu e, pentru noi, o amintire a Naşterii Pruncului, ci Naşterea Dumnezeului Însuşi, la fel de reală ca cea de odinioară, din Betleem, la fel de cutremurătoare ca pogorârea lui Hristos între oameni, de oarecând şi dintotdeauna.
Când Roman Melodul, unul din făuritorii cântării bisericești, spunea că „Fecioara astăzi, pe Cel mai presus de fiinţă naşte”, el chiar ştia că Hristos Se naşte, că El chiar vine aievea între noi, căutând adăpost de inimă şi aplecare de suflet. Că astăzi la Hristos e chiar astăzi, iar minunea Naşterii e o continuă minune pentru cei care vor să Îl vadă pe Dumnezeu strâmtorându-Se la dimensiunea umană.
Ce poate fi mai frumos decât un Dumnezeu Care nu vine să supună pământul, să îl pedepsească, să Îşi exercite puterea Sa supremă, ci Care, dimpotrivă, acceptă ca umanitatea să dea fiinţă Celui mai presus de fiinţă, creatura să se facă gazdă Creatorului. Nu întâmplător, de altfel, locul în care se păstrează prescura din care se împărtășesc credincioșii în bisericile noastre are chipul Peşterii. Hristos, de la Naştere şi până la Jertfă şi dincolo de ea, pribegeşte mereu în Betleem (Casa Pâinii), pentru a-Şi găsi sălaş şi a Se face dar desăvârşit celor care Îi fac loc în viețile lor.
Hristos vine să resemnifice lucrurile, să le redea sensurile sale divine, să răscumpere umanitatea căzută în deznădejde. De acum, întreg universul se reconfigurează. Momentul Naşterii e unul de o gingăşie cu adevărat dumnezeiască. Păstorii, magii, îngerii, pornesc cu toţii să vestească bucuria. Lor li se alătură, an de an, copiii colindători, alai împărătesc prin care Domnul intră în Ierusalimul fiecărei case, al fiecărui suflet. Copiii înşişi Îl poartă pe Hristos din casă în casă, din colind în colind…
E o sărbătoare a florilor dalbe şi a lerului-ler, în care întreaga făptură freamătă de cutremur şi dor, de bucurie şi fior. Hristos, cu fiecare veste bună, cu fiecare colind pe la fereastra inimilor noastre vine, pleacă şi rămâne, într-un paradox de un firesc debordant. Hristos, încă o dată, Se împarte fiecăruia, însă nu Se divide, rămânând întreg, deplin, cu fiecare, în bucuriile și tristețile noastre.
Din păcate, parcă ne-am prea obişnuit să prăznuim sărbătorile fără sărbătoriţi. Avem mereu Sărbătoarea Naşterii Domnului fără Hristos, un An Nou fără înnoire, o sărbătoare a Sf. Ioan fără Botezător… Şi parcă din ce în ce mai greu Pruncul Îşi găseşte sălaş în Betleemul inimilor de astăzi. Confundăm tot mai mult Betleemul cu Golgota, oscilăm tot mai tare în opţiunea noastră între Hristos şi Irod…
E vremea colindelor. E vremea alegerii. Alaiul împărătesc s-a pornit către Betleem. Hristos e în dureroasă şi bucuroasă aşteptare. Păstorii fac loc înspre iesle. Magii sunt mai dăruitori ca nicicând. Îngerii se fac însoţire şi pavăză de cânt şi foc. Toţi sunt în aşteptare… Să Îi facem, măcar în acest an, bucurie Pruncului dumnezeiesc. De noi ţine zâmbetul Său din privirea-I mâhnită de aşteptare. Doar noi Îi putem face gânguritul şăgalnic, somnul lin, cerul senin…
Să Îi dăruim Pruncului născut în iesle un Crăciun cu Hristos şi un An Nou cu înnoire de inimă, de gând, un an cât o veşnicie. Cu Hristos, cu Maica Sa, cu alaiul de sfinţi și de îngeri.
De anul viitor, firmele din oraș și sibienii care își împodobesc clădirile pentru perioada Crăciunului vor fi premiați de municipalitate.
Anunțul a fost făcut în ajunul Crăciunului de către primarul Astrid Fodor, care a precizat că viitorul concurs va fi anunțat din timp pentru ca firmele și sibienii să își pregătească imobilele și sediile împodobite pentru perioada Crăciunului.
„Sibiul s-a consacrat în timp ca un oraș în care magia Crăciunului a atras an de an foarte mulți turiști, prin simplitate și eleganță, și prin calitatea locuitorilor săi.
În acest an am observat cu mare bucurie, că eforturile noastre și ale organizatorilor Târgului de Crăciun au fost întregite prin implicarea comunității locale, fie că vorbim de operatori economici din domeniul HoReCa sau chiar de simpli cetățeni care au împodobit foarte frumos unele clădiri.
Îi felicit pe toți pentru implicarea și creativitatea de care au dat dovadă, cu promisiunea că în anul 2025 vom face posibilă realizarea unui concurs care să premieze aceste inițiative, pe categorii distincte și distribuit pe mai multe zone ale orașului, printr-un demers pe care îl vom anunța din timp.
Pentru că anul viitor ne propunem să facem din Sibiu un nou pol de referință al perioadei de Crăciun, atât pentru noi cât și pentru toți cei care ne vizitează, lansăm tuturor o provocare: vă invităm să ne transmiteți pe adresa de e-mail [email protected], fotografii cu alte clădiri sau locații frumos decorate în spiritul sărbătorilor, precum și sfaturi, idei sau un simplu gând constructiv despre ceea ce considerați că ar trebui să facem mai bine referitor la Târgul de Crăciun, iluminat festiv sau orice altă tematică.
Vă mulțumesc și vă îndemn să nu uitați că în magia Sibiului de astăzi se regăsește o bucățică din implicarea fiecărui locuitor al orașului nostru!”, spune Astrid Fodor, primarul Municipiului Sibiu.
Ne aflăm în preajma sărbătorilor de iarnă, o perioadă încărcată de emoție în care nu mai prididim cu pregătirile pentru a întâmpina cum se cuvine Sărbătoarea Nașterii Domnului Iisus Hristos!
În aceste zile în fiecare casă e forfotă mare. Cei mari fac ultimele cumpărături, împodobesc casa și fac planuri cu ce bunătăți să umple masa. Cei mici au încheiat de ceva vreme scrisorile către Moș Crăciun și acum se pregătesc cu colinzi, poezii și povești cu fapte bune pentru ca Moșul să fie bun, darnic, să le îndeplinească toate dorințele.
Rămân în aceeași emoție a sărbătorilor și vă dezvălui câte ceva din ceea ce am făcut și facem noi la SIMPA.
SIMPA vine cu o tradiție de foarte mulți ani. S-a născut în 1967 și a primit acest botez în 1991, care se traduce astfel: „Sibiu Intreprinderea de Morărit și Panificație”.
În spatele acestui nume au fost generații de oameni care au trudit, și-au pus amprenta, comunicând cu cei din jurul lor prin: „Pâinea cea de toate zilele”.
Materii prime românești, pentru gustul sănătos de acasă
De-a lungul anilor s-au produs transformări, modernizări, adaptări potrivit cerințelor consumatorilor.
În această evoluție am avut permanent în vedere păstrarea lucrurilor bune și anume:
Fabricarea pâinii pe baza de MAIA, despre care se tot vorbește în ultima perioadă, devenită chiar un trend. Afirm cu tărie și cu răspundere că la noi în fabrică pâinea, precum și alte produse, se fac cu MAIA dintotdeauna.
Clienții sunt îndreptățiți să solicite pâine pe bază de maia, pentru că aceasta vine cu un aport de substanțe nutritive cu efecte benefice asupra sănătății și, în același timp, le conferă aromă și gust deosebite.
Folosirea, în cea mai mare măsură, a materiilor prime românești, proaspete, pe cât se poate locale, și mă refer aici la: făină, lapte, brânzeturi, fructe, ouă etc.
Îmbinând astfel materiile prime locale cu tehnologiile tradiționale, încercăm să fim autentici și să dăm unicitate produselor.
Pe lângă aceste aspecte, dezvoltarea conceptului de patiserie caldă, faptul că ne putem bucura de savoarea unui covrig sau ștrudel cald este un plus pentru clienți, dar și pentru noi. În același registru se înscrie și pâinea proaspătă cu coaja crocantă, feliată la fața locului.
De asemenea, avem în atenție permanent îmbunătățirea calității produselor existente, dar și promovarea de produse noi, îmbunătățirea serviciilor, pentru că dumneavoastră sunteți cei care ne dați de lucru!
CASA SIMPA
În tot acest demers aș spune că fabrica SIMPA s-a transformat în CASA SIMPA.
Și spun CASA, pentru că SIMPA este un loc mai mare unde oameni harnici și implicați se străduiesc să țină pasul cu nevoile, cu dorințele, cu preferințele clienților, ale tuturor celor care ne treceți pragul. Este un efort de echipă și doar atunci când oamenii se înțeleg, când CASA este caldă și primitoare, ideile pot înflori.
Contextul, respectiv piața, oamenii, vremurile, tot ce este în jurul nostru este provocator și acest lucru ne bucură.
Provocările îți dau bătăi de cap, dar îți oferă șansa de a te mișca, de a duce lucrurile într-o anumită direcție și de a culege mulțumire de pe buzele clienților.
Bunătăți pentru Crăciun
În aceste zile lucrăm de zor pentru produsele de sărbători, oferindu-vă cu drag următoarele:
Pită de casă cu cartofi, potrivită pentru mâncărurile tradiționale, dar și franzela pentru mic dejun;
Pâini speciale: bob întreg, secară, multicereal etc.
Cozonacul tradițional cu nucă, facut cu lapte, oua, nucă;
Cozonacul bavarez cu nucă, rahat și stafide;
Covrigei de casă cu cașcaval sau chimen, saleuri crocante;
Prăjituri diverse din gama celor traditionale: tv, arlechin, lămâiță etc., dar și moderne: ciocolatină, snikers, ness etc.
Pe lângă aceste produse, vă oferim – platouri cu aperitive pregătite cu grijă de bucătarii noștri, în Restaurantul Marilu, aflat la sediul de pe Alba Iulia, nr. 70.
Cu speranța ca v-am stârnit interesul, vă așteptăm în magazinele noastre să vă servim cu produse Simpa, dar și cu alte produse alimentare necesare pentru masa de Crăciun.
Moșul care îndeplinește toate dorințele
În completarea poveștii SIMPA, vreau să vă împărtășesc cum a venit Moșul la mine.
Am fost surprinsă cu o întrebare de copil: „Tu ce vrei să-ți aducă Moșul?”
Răspuns: „Mă mai gândesc, nu știu, oare Moșul poate să aducă atâtea daruri?”
…Și am primit un îndemn: „Scrie-i lui MOȘ Crăciun, pentru că el îndeplinește toate dorințele”.
Cu sinceritatea și bucuria copilului de lângă mine, m-am întors în anii copilăriei mele.
Retrăiesc cu drag acele momente, când grijile erau pe umerii celor mari, cei mici fiind lăsați să facă gălăgie și să lunece cu săniuța pe derdeluș.
Ce vremuri și ce Moș darnic!
LA MULȚI ANI, OAMENI BUNI!
Pentru că grupuri-grupuri au pornit la colindat, iar mirosul de sarmale îmbie prin toate casele, mă opresc, dar nu înainte de a vă spune:
LA MULȚI ANI, OAMENI BUNI!
Vă multumim pentru apropiere, pentru susținere, să aveți parte de colinzi frumoase și de Moși darnici!
Anul Nou să vă aducă bucurie, putere, să înfăptuiți tot ce vă propuneți, să vă descoperiți pe voi înșivă, dar și spiritul românesc care ne definește!
Grupurile parlamentare ale SOS România și Partidului Oamenilor Tineri (POT) din Camera Deputaților au solicitat marți Curții Constituționale vacantarea funcției de Președinte al României.
„Vă solicităm să constatați existența împrejurărilor care justifică interimatul în exercitarea funcției de Președinte al României, să constatați vacantarea funcției, prin expirarea, la data de 21 decembrie 2024 a mandatului fostului președinte Klaus Werner Iohannis și să comunicați cele constatate Parlamentului României, în vederea numirii Președintelui interimar”, se arată în sesizare.
Conform cererii deputaților SOS și POT, Klaus Iohannis „are obligația constituțională să-și dea demisia”, „deoarece mandatul i-a încetat și nu a fost prelungit” și „dacă nu face acest lucru, devine uzurpator al unei calități oficiale, cu toate consecințele juridice, în special penale, care decurg de aici”.
În solicitare, cele două formațiuni afirmă că potrivit Constituției mandatul Președintelui se exercită timp de 5 ani și Iohannis a depus jurământul pe data de 21 decembrie 2019, astfel că mandatul expiră pe 21 decembrie 2024 şi mandatul Preşedintelui României poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de război sau de catastrofă, iar o asemenea lege nu s-a adoptat deoarece România nu se află în niciuna din astfel de situații
De asemenea, lliderii grupurilor SOS au cerut președinților Camerei Deputaților și Senatului să sesizeze, la rândul lor, judecătorii Curții Constituționale pentru vacantarea funcţiei de preşedinte al României.
Odată cu minivacanța prilejuită de Sărbătoarea Nașterii Domnului, la nivelul Inspectoratului de Jandarmi Județean Sibiu au fost dispuse măsurile necesare asigurării climatului de ordine și siguranță publică.
Începând de astăzi, 24 decembrie, echipaje de jandarmerie vor fi la datorie în fiecare zi pentru siguranța cetățenior.
„Jandarmii vor fi prezenți în zonele aglomerate, zonele unde se vor desfășura evenimente publice și vor acorda o atenţie deosebită activităților de prevenire și combatere a faptelor antisociale. Vă recomandăm să nu vă implicați în acțiuni care pot tulbura ordinea și liniștea publică, să supravegheați cu atenție copiii și să aveți grijă de bunurile personale, iar dacă vă aflați într-o situație dificilă sau sunteți martorii unor fapte antisociale, solicitați ajutorul jandarmilor aflați în dispozitiv.
Totodată, jandarmii montani vor fi prezenți în stațiunile Bâlea și Păltiniș, pregătiţi pentru a interveni în sprijinul persoanelor aflate în dificultate. Dacă ați ales ca destinație aceste stațiuni turistice, pentru a evita producerea unor situații neplăcute, vă recomandăm să respectați regulile de siguranță și să vă echipați corespunzător zonei montane”, au transmis reprezentații instituției.
În caz de nevoie, cetățenii pot solicita ajutorul jandarmilor prin intermediul numărului unic pentru apeluri de urgenţă 112.
21 de absolvenţi ai școlilor de agenți de poliție, promoţia decembrie 2024, și-au preluat atribuțiile de serviciu în cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Sibiu.
„Proaspeții absolvenți au avut o zi plină de emoţii, odată cu parcurgerea procedurii de repartizare pe funcții. Astfel, agenții de poliție urmează să își desfășoare activitatea în structurile de ordine publică și rutieră, în cadrul subunităților Inspectoratului de Poliție Județean Sibiu. Agenții vor beneficia de sprijinul colegilor cu experiență și se vor implica în rezolvarea problemelor comunității în mijlocul căreia își vor desfășura activitatea”, au transmis reprezentanții instituției.
