Începând cu 1 august 2024, viitorii asistenți maternali din România trebuie să îndeplinească cerințe mai stricte, conform unei Ordonanțe de Urgență aprobate de Guvern la propunerea Ministerului Familiei.
Printre noile reglementări se numără obligația de a fi absolvent de studii liceale, de a proveni din familii cu venituri stabile și de a îndeplini criterii stricte privind sănătatea fizică și psihică.
Ministrul Familiei, Natalia Intotero, a anunțat că aceste modificări vin după controale efectuate de Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție (ANPDCA) și sesizări primite la telefonul de urgență 119. Noile reguli stabilesc o vârstă minimă de 21 de ani pentru asistenții maternali și o limită corespunzătoare vârstei standard de pensionare, cu o diferență de vârstă minimă de 18 ani între asistent și copilul aflat în plasament.
Printre alte măsuri importante se numără restricțiile privind relațiile de rudenie, astfel încât copiii rudelor până la gradul III nu mai pot fi luați în plasament. De asemenea, asistenții maternali nu pot avea în grijă mai mult de doi copii, cu excepția cazurilor în care aceștia sunt frați.
Ordonanța introduce și cerințe stricte privind localizarea locuinței asistentului maternal, accesul la educație și servicii medicale, precum și condiții de locuire corespunzătoare. Evaluarea și atestarea asistenților maternali vor fi realizate exclusiv de echipele Direcțiilor Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC), iar perfecționarea și reevaluarea vor avea loc la fiecare doi ani.
Fondurile de pensii private obligatorii din România au raportat active totale de 143,3 miliarde lei la sfârșitul lunii iunie 2024, marcând o creștere de 30,2% comparativ cu aceeași perioadă din 2023, conform datelor furnizate de Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF).
Investițiile acestor fonduri au fost realizate în proporție de 94,2% în active românești, predominant denominate în lei. Majoritatea acestor instrumente sunt reprezentate de titluri de stat și acțiuni listate la Bursa de Valori București (BVB).
În luna iunie 2024, contribuțiile încasate de fondurile de pensii private obligatorii au totalizat 1,57 miliarde lei, cu o contribuție medie de 383 lei per participant. Titlurile de stat au avut cea mai mare pondere în active, cu 92,185 miliarde lei (64,3%), urmate de acțiuni cu 36,266 miliarde lei (25,3%) și obligațiuni corporative cu 6,144 miliarde lei (4,3%).
La finalul lunii iunie 2024, fondurile de pensii private obligatorii aveau un număr total de 8.217.750 de participanți. În cadrul Pilonului II sunt active fondurile: Metropolitan Life, Aripi, AZT Viitorul tău, BCR, BRD, NN și Vital.
În primul trimestru al acestui an, 55 de copii au fost părăsiți în maternități și alte unități sanitare, conform datelor publicate de Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție (ANPDCA).
Această cifră reprezintă o scădere semnificativă față de perioada similară din 2023, când au fost înregistrate 108 cazuri, adică cu 53 mai puține.
Dintre cei 55 de copii abandonați, 42 au fost lăsați în maternități, iar 13 în secțiile de pediatrie. În primele trei luni ale anului 2024, 50 de copii părăsiți în unități sanitare au fost externați. Dintre aceștia, trei s-au reîntors la familiile lor, patru au fost plasați la familii sau persoane, iar 39 au fost plasați la asistenți maternali.
De asemenea, un copil a fost trimis la un serviciu de tip rezidențial, doi au fost plasați în centre de primire în regim de urgență, iar unul se află în alte situații, conform datelor ANPDCA.
Producătorii de tuberoze din Hoghilag anunță o ediție de excepție a Galei Tuberozelor, care va avea loc pe 3 și 4 august 2024.
Vizitatorii vor avea ocazia să participe la tururi ghidate în grădinile de tuberoze, ateliere de lucru pentru copii, momente artistice cu muzică interbelică, proiecții de film și lansări de carte.
În premieră, vânătorii de trufe vor fi prezenți la eveniment, oferind trufe proaspete și produse procesate din trufe. De asemenea, se vor organiza excursii în pădurile din proximitatea Sighișoarei, unde turiștii vor putea participa activ la vânătoarea de trufe, ghidați de profesioniști cu câini special antrenați pentru această activitate.
Recunoașterea „Tuberozei de Hoghilag” ca produs cu Indicație Geografică Protejată
În prezent, pentru „Tuberoza de Hoghilag” se întocmește documentația necesară pentru a obține recunoașterea de către Comisia Europeană a calității de produs cu Indicație Geografică Protejată. Aceasta ar fi prima floare din România și a treia din Europa care obține o astfel de recunoaștere.
Pionierul trufelor din România, Gheorghe Șilian
În Archita, un sat din județul Mureș aflat la vecinătatea cu Sibiul, Gheorghe Șilian a înființat prima plantație de trufe din România și a obținut certificatul de produs montan acreditat.
„Am fost plecat în Italia și am văzut cum se cultivă acolo. M-am decis să încep o afacere și la noi în țară după ce am plătit 45 de euro pentru câțiva fulgi de trufe într-un restaurant italian. Am investit în câini special antrenați pentru vânătoare de trufe, unul dintre ei costând 3.000 de euro”, povestește Gheorghe.
În prezent, Gheorghe Șilian are șase câini dresați pentru vânătoarea de trufe. „Trufa, fiind o ciupercă rară și extrem de parfumată, crește pe rădăcinile anumitor arbori din păduri. Este considerată foarte dificil de găsit, necesitând culegători experimentați și câini special antrenați pentru această sarcină”, explică el.
Beneficiile trufei
Trufele, originare din Franța și Italia, au o istorie îndelungată de cultivare și utilizare culinară, datând de peste două milenii. Acestea sunt apreciate pentru gustul lor unic și sunt folosite în cantități mici pentru a aromatiza diverse preparate culinare, de la paste și risotto până la ouă și brânzeturi. Aportul lor nutrițional include vitaminele B și C, proteine, fibre și minerale precum fierul, potasiul și magneziul. De asemenea, trufele au proprietăți antioxidante și antiinflamatorii.
„Trebuie să ai multă răbdare în această muncă. De multe ori nu știi unde să cauți. Apoi, îți trebuie contracte și autorizații pentru a căuta prin pădurile statului. Eu am o plantație de arbori trufieri pe o suprafață de 15 ari, cu o vechime de 9 ani, și încă este în dezvoltare. Anul trecut am fost mulțumiți cu producția, dar sperăm ca în trei ani să ne recuperăm investiția”, spune Gheorghe Șilian.
Provocările cultivării trufelor în Sibiu
În județul Sibiu, condițiile pentru cultivarea trufelor nu sunt ideale. Trufele necesită condiții speciale și prezența unor arbori specifici. Recoltarea lor este o sarcină complexă, care implică utilizarea câinilor special antrenați pentru detectarea acestor delicatese.
„Avem aici aluni, stejari și carpeni, arbori unde se întâlnesc rădăcinile de alun cu carpen și rădăcinile de stejar, creând mediul propice pentru formarea trufelor. Trufa este o infecție benefică a plantei. Câinele o găsește în pământ, o aduce, iar eu îl recompensez. Folosesc patru câini pentru această activitate”, a explicat Gheorghe Șilian.
Ștefan Banciu, sibianul pasionat de trufe
Ștefan, originar din Orlat, este pasionat de peste 20 de ani de trufe și proprietățile acestora. În tot acest timp, a început să dreseze câini special pentru vânătoarea de trufe, pe care acum îi consideră parte din familie.
„Județul Sibiu nu este prielnic pentru trufe. Este bine cunoscut faptul că Moldova este locul unde se cultivă și cresc cele mai multe astfel de ciuperci. Pentru mine, este un hobby; îmi place să ies cu câinii mei prin pădure”, explică Ștefan.
Sibiul și-a recăpătat aroape în totalitate dimensiunea săsească a orașului, cel puțin în plan sentimental, în condițiile în care parada portului popular săsesc din această dimineață a fost un eveniment fără precedent pentru municipiul Sibiu.
A doua Întâlnire Internațională a Sașilor din Transilvania a dus în Sibiu peste 10.000 de sași din Transilvania și toată lumea. O mare de porturi săsești, oameni îmbrăcați în culorii vii, fanfare și formații de dansuri populare, delegații oficiale din marile orașe din Europa, acolo unde există puternice comunități săsești, fiecare având în fața delegației un tânăr sau un senior cu purtata cu mândrie numele loalității, în limba română și în germană, intonare de imnuri ale sașilor au fost atracțiile celei mai mari parade care s-a văzut vreodată în Sibiu, de după Revoluție. Totul spre încântarea sașilor care nu au făcut parte din paradă, a sibienilor, dar și a turiștilor veniți la Sibiu din țară și din Europa, Statele Unite sau Canada.
În total, peste 2.000 de participanți activi la paradă. Timp de o oră, cei prezenți s-au familiarizat cu una dintre cele mai bogate culturi din Transilvania, cea săsească. Inițial, punctul de plecare al paradei a fost Piața Huet, însă având în vedere numărul foarte mare de sași îmbrăcați în costumul popular specific zonei din care provin, delegațiile au deschis parada plecând din trei zone diferite: str. Ocnei, pe sub Podul Minciunilor, Piața Mică și Piața Huet.
Uniți, au urmat apoi traseul Turnul Sfatului – Piața Mare – Piața Schiller, str. Cetățenii (Aleea Celebrităților), Piața Unirii – strada Nicolae Bălcescu și apoi finalul, din nou în Piața Mare. Sărbătoarea portului popular săsesc din această dimineață a avut în vedere doar o parte a tradițiilor și obiceiurilor săsești, în condițiile în care în întreaga lume trăiesc în jur de un milion de sași, potrivit organizatorilor.
Deschiderea oficială, pe scena din Piața Mare
Parada portului popular săsesc s-a încheiat în Piața Mare, unde la scurt timp a vut loc deschiderea oficială a manifestării. Oficiile de gazdă le-a făcut Martin Bottesch, președintele FDG Transilvania, unul dintre principalii artizani ai reuniunii din acest an. La momenetul festiv și-a făcut apariția președintele Klaus Iohannis, alături de soția sa Carmen, precum și oficialitățile din România și cele din Germania. Invitat de onoare a fost celebru artist german, cu orgini în Transilvania, Peter Maffay. La tribuna oficială s-a aflat, între alții, primarul Sibiului, Astrid Fodor, ministrul Culturii, Raluca Turcan, Jürgen Porr, președintele FDGR România, Rainer Lehni, președintele Federației Sașilor Transilvăneni, Martin Bottesch, liderul FDG Transilvania, parlamentari din România şi din Germania. Discursurile au fost ținute de președintele Iohannis, primarul Astrid Fodor și Rainer Lehni, președintele Federației Sașilor Transilvăneni.
Discursul integral al președintelui României, Klaus Iohannis
„Mă bucur să mă aflu în mijlocul dumneavoastră, la aniversarea unui moment semnificativ pentru istoria comunității săsești din Transilvania. Anul acesta se împlinesc 800 de ani de la consfințirea drepturilor strămoșilor noștri stabiliţi în această regiune, coloniști în căutarea libertății, dar în același timp apărători ai civilizaţiei europene și ai valorilor creștine în fața atacurilor venite dinspre Răsărit. Diploma regelui Andrei al lI-lea sau Bula de Aur, cum i se mai spune, a stabilit un complex și funcțional regim de administrare a comunității săsești, în aspectele vieții politice, judiciare, religioase, economice și militare, generând astfel dezvoltarea așezărilor, înflorirea meșteșugurilor, a comerțului, a educației și a artelor.
Atunci când sașii reuniți la Mediaş, în 1919, au aderat la Marea Unire, au adus națiunii române o multiseculară experiență civică, o bogată tradiție industrială și o strălucitoare moștenire culturală cu care astăzi, noi toți, ne mândrim. Amintirea acestui trecut – cinstirea valorilor sale, onorarea suferinţelor și a sacrificiilor din care el a fost ridicat- este în ADN-ul sașilor transilvăneni și face ca ei, oriunde s-ar afla, să nu-și uite pământul natal și să nu-și abandoneze tradițiile unei identități respectate și admirate pe toate meridianele. Suntem reprezentanții unei comunități care, de-a lungul istoriei sale, s-a luptat pentru libertate și a construit cetăți, a clădit orașe pentru prosperitate, justiție și bună guvernare și a ridicat biserici pentru a-și mărturisi credința și a-l slăvi pe Dumnezeu.
Dragi participanți, România modernă, fondată pe viziunea elitelor care au însuflețit toate generațiile ultimilor două sute de ani, a fructificat eforturile și opera marilor ei personalități, printre care un loc important îl au cele provenind din rândul minorității germane. Prestigiul de care se bucură astăzi țara noastră este și opera tuturor celor care, păstrând memoria și tradițiile înaintașilor, le înțeleg ca pe o responsabilitate de a duce mai departe aspirațiile lor de libertate și de prosperitate. Doamnelor și domnilor, acum 5 ani, în acest loc ne-am asumat prin Declarația de la Sibiu a Consiliului European un crez și un angajament, care rămân la fel de actuale în condițiile speciale, complexe și grave ale actualei perioade: prin contribuția tuturor, prin energiile diversităților culturale care ne-au îmbogățit, prin solidaritate și dialog vom dezvolta o Europă a libertății și a democrației, o Europă puternică și sigură, o Europă prosperă și competitivă! La 800 de ani de la actul prin care strămoșilor noștri li se reconfirmau drepturile, și în primul rând libertatea de a-și clădi o societate a dreptății și a respectului legilor, ne însuflețim prin chemarea imnului Europei: „Alle Menschen werden Brüder”. Îi felicit pe organizatori, doresc tuturor o reuniune de succes și vă urez bun venit în acest tărâm binecuvântat al Europei, unde ne regăsim împreună, deopotrivă în versul eminescian „ Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”, cât și în „Siebenbürgen, süsse Heimat, Unser teures Vaterland!”.
Peter Maffay, apreciat pentru întreaga carieră
Un moment cu totul special la deschiderea oficială a Întâlniri Internaționale a Sașilor a fost prezența artistului german Peter Maffay. Acesta a primit din partea lui Rainer Lehni, președintele Federației Sașilor Transilvăneni, o distincție specială și anume Steaua de onoare. Peter Maffay va concerta în Piața Mare, în ceea ce înseamnă primul și ultimul său concert în România. Concertul lui Peter Maffay este programat pentru ziua de duminică, în Piața Mare, de la ora 20. Intrarea este liberă. Astfel, primul concert al lui Peter Maffay, în România, este susținut de Fundația M&V Schmidt – fundația fiind și organizatoarea Săptămânii Haferland, un eveniment cultural și etnografic din „Haferland” (Țara Ovăzului), regiune situată între Brașov și Sighișoara, un proiect inițiat de Peter Maffay și de Michael Schmidt, în 2013. Peter Maffay s-a născut în 30 august1949, Brașov.
Este unul dintre cei mai cunoscuți autori, cantautori, cântăreți, compozitori și muzicieni din Germania contemporană. 13 dintre cele 33 de albume ale sale au ajuns pe primul loc în Germania. Născut dintr-o mamă săsoaică și un tată maghiaro-german, Peter Maffay a emigrat cu familia în Germania de Vest (R.F.G.) în anul 1963.
Se rup din nou cartierele Gușterița, Lazaret, Reșița și celelalte zone rezidențiale de dincolo de Podul Gării de centrul Sibiului, ca urmare a lucrărilor de reabilitare a celui mai important viaduct din municipiu. Din păcate, nu este un lucru nou, pentru că acest déjà-vu l-am mai trăit în urmă cu 20 de ani, când vechiul pod peste calea ferată a fost demolat și apoi reconstruit. Atunci a fost un dezastru pentru traficul sibian, în urma căruia cel mai mult au avut de suferit sibienii care au locuit dincolo de calea ferată. Însă a fost o situație asumată de toată lumea, sibieni, autorități și politicieni locali, pentru că era sigur că avem nevoie de un nou Pod al Gării.
După multe intervenții la Guvern, deoarece starea tehnică a podului era un pericol, ministrul Transporturilor Miron Mitrea și Guvernul Năstase au acceptat să asigure, în parteneriat cu Primăria Sibiu condusă de Klaus Iohannis, să aloce fondurile necesare. Apoi, inaugurarea Podului Gării a avut loc în mandatul lui Traian Băsescu, de unde și culoarea cu care au fost vopsite balustradele. Pentru ca sibienii de dincolo de pod să nu rămână izolați din punct de vedere al traficului rutier de centrul orașului și zonele industriale, Primăria Sibiu a reabilitat atunci, cum a putut și pe repede înainte, str. Viitorului, adică tronsonul dintre str. Moara de Scoarță și Târgu Fânului, ce trece pe sub calea ferată, astfel încât sibienii să poată meargă la serviciu și în oraș. După reabilitare, pe această bucată de drum se circula alternativ, cu mare greutate și cu mulți nervi în trafic pentru sibieni. O altă alternativă viabilă, dar mai îndepărtată pentru locutorii din Gușterița, a fost str. Henri Coandă.
Acum, după aproape 20 de ani, situația se pare că este identică și poate duce din nou la creșterea nervozității în traficul sibian și înjurături la adresa municipalității, deoarece rutele ocolitoare au rămas aceleași. Deocamdată, nu se știe exact când și cât timp va fi închisă circulația pe Podul Gării ca urmare a lucrărilor de reabilitare în următoarele trei luni, atât cât este termenul pentru încheierea investiției. Va fi probabil la fel, deoarece cartierele de dincolo de cartea ferată s-au extins, numărul sibienilor din zonă a crescut, iar investițiile municipalității în infrastructura din zonă au fost minime în ceea ce privește rutele ocolitoare Podului Gării.
Într-adevăr, acum este mai bine, deoarece str. Viitorului, între Moara de Scoarță și Târgul Fânului, a fost de curând complet reabilitată. Pe acest tronson ce trece pe sub calea ferată se circulă pe două benzi, pistă de bicicletă și pot circula și autobuzele TURSIB. Care era o mare problemă în trecut, cauzată de închiderea podului. În schimb, pe cealaltă variantă ocolitoare Henri Coandă, au avut loc doar lucrări de întreținere în acești 20 de ani. Aici, însă traficul a crescut exponențial odată cu deschiderea bretelei rutiere spre centura ocolitoare a Sibiului, înglobată ulterior în autostrada Sibiu-Orăștie. Practic, rămânem tot la cele două rute ocolitoare, deoarece nu a mai fost construit în ultimii 20 de ani niciun alt viaduct peste calea ferată, nici din banii Guvernului, nici din banii județului sau a municipalității sibiene. Ce-i drept, acum ne mai ajută urcările și coborârile spre sau de pe autostradă, astfel încât importanța Podului Gării pentru traficul sibian s-a mai ameliorat.
Într-adevăr, s-au construit viaducte în alte zonele ale Sibiului, cum este cel de peste Cibin în zona Neculce, viaductul spre Calea Șurii Mici, extinderea podului din Turnișor de peste Cibin și reconstrucția podului de la Piața Cibin. Investiții absolut necesare și în ton cu traficul sibian.
Revenind la povestea de acum 20 de ani cu Podul Gării, atunci, în 2003, s-a vehiculat ca viaductul să fie extins la patru benzi, idee lansată mai discret de constructor în fața ministrului Miron Mitrea. Cine știe, poate Klaus Iohannis a acceptat ideea, însă nu a avut curajul necesar să o susțină și în plan public în fața Guvernului Năstase. O investiție un pic fantezistă la acel moment, deoarece nu existau fonduri la Guvern și trebuia reconfigurată infrastructura din jurul podului. Acum, după 20 de ani, dacă această idee ar fi prins, cu siguranță astăzi problema traficului în zonă nu ar mai fi creat probleme sibienilor. Cine știe, poate va veni și vremea în care Podul Gării va avea 4 benzi, piste de biciclete și alte lucruri moderne.
Medicii din cadrul Spitalului de Pneumoftiziologie Sibiu trag un semnal de alarmă cu privire la cancerul bronhopulmonar, maladie care la nivel mondial ucide mii de persoane zilnic, printr-un clip video: https://youtu.be/BI6hxoZfAZ0. Principala cauză a dezvoltării acestui tip de cancer o reprezintă fumatul, astfel încât cadrele medicale doresc să conștientizeze populația cu privire la consecințele pe care tutunul le are asupra sănătății, au anunțat reprezntanții Spitalului de Pneumoftiziologie Sibiu.
Clipul medicilor sibieni
Peste 100 de pacienți cu cancer bronhopulmonar internați în Sibiu în 2023
La Spitalul de Pneumoftiziologie Sibiu, în anul 2023 au fost internați un număr de 132 pacienți cu cancer bronhopulmonar, iar de la începutul anului 2024 și până în prezent au fost spitalizați 79 de bolnavi cu acest tip de cancer.
„Frecvența cancerelor, inclusiv a celui pulmonar, a crescut foarte mult în toată lumea, inclusiv la noi în țară. Din păcate a scăzut și vârsta când se instalează aceste cancere. Este așadar un semnal de alarmă. Cancerul este o boală cu cauze multiple. Ne putem proteja ducând un mod de viață sănătos, încercând să nu fumăm, încercând să facem cât mai multă mișcare în aer liber și să stăm în aer curat și încercând să mâncăm cât mai sănătos, iar nu în ultimul rând, apelând la sfatul medicului în momentul în care avem cel mai mic semnal de alarmă”, a declarat Dr. Lavinia Danciu, Director Medical Spitalul de Pneumoftiziologie Sibiu, medic primar pneumolog.
Cancerul bronhopulmonar nu are simptome specifice
Din nefericire, cancerul bronhopulmonar nu are simptome specifice, manifestări precum tusea, expectorația cu sânge sau scăderea în greutate putând fi confundate cu ale altor boli provocate de fumat. Tocmai din această cauză, bolnavii se prezintă foarte târziu la medic, rata de supraviețuire pentru pacienții aflați în stadii avansate ale cancerului fiind mult mai redusă față de cei diagnosticați în faze incipiente ale bolii.
„Din păcate, cancerul pulmonar începe să se manifeste când deja a evoluat mult timp în tăcere, făcând ca diagnosticul să fie stabilit adesea în faze avansate. Majoritatea cazurilor de cancer pulmonar sunt diagnosticate la pacienți cu vârsta, în general, peste 65 de ani. Bineînțeles că nu doar fumătorii pot face cancer pulmonar dar riscul de a dezvolta cancer pulmonar este de aproximativ 25, chiar de 30 de ori mai mare la cei care fumează în comparație cu persoanele nefumătoare, iar acest risc crește odată cu vârsta, cu durata fumatului și cu numărul de țigări fumate”, transmite dr. Sebastian Buga, medic primar pneumolog.
„Simptomele cancerului bronho-pulmonar sunt adesea tardive și nespecifice, pacientul prezentându-se destul de târziu la medic, acuzând tuse seacă, persistentă și non responsivă la tratament, aceasta fiind de altfel principalul simptom și cel mai frecvent. Alte manifestări ale bolii sunt dispneea (senzația de lipsă de aer), durerile toracice vagi, difuze, hemoptizia (expectorația cu sânge), inapetența (lipsa poftei de mâncare) și scăderea ponderală”, explică Dr. Adina Tecoanță, medic specialist pneumolog.
„Sunt mulți dintre pacienții cu cancer bronhopulmonar care se prezintă cu afectarea chiar a unui întreg plămân. Acest lucru se întâmplă din cauză că pacienții nu pot să diferențieze tusea legată de apariția unei tumori bronhopulmonare de tusea fumătorului. Acest impediment face ca prezentarea pacientului să se facă destul de târziu și, în momentul depistării, doar 1 din 5 pacienți pot fi operați, fapt pentru care majoritatea pacienților urmează tratamente oncologice, unele dintre ele doar cu scop paleativ”, spune Dr. Ioan Drăghilă, medic primar pneumolog.
Cancerul bronhopulmonar, 19,78% din mortalitatea prin cancer
Cancerul bronhopulmonar reprezintă o problemă majoră de sănătate publică în România, fiind prima cauză de mortalitate între toate cancerele (19,78% din mortalitatea prin cancer). Este primul cel mai frecvent cancer întâlnit la populația masculină și al patrulea la sexul feminin după cancerele de sân, colorectal, col uterin.
„În acest an, 1 august este adresat în primul rând dezvoltării metodelor de screening în rândul persoanelor cu risc de a dezvolta această formă de cancer. Ce înseamnă screening? Înseamnă inclusiv o simplă radiografie toracică, făcută la recomandarea unui medic de familie, urmată ulterior, la recomandarea specialistului, de un CT toracic, de un PET-CT la nevoie, de o bronhoscopie sau de o biopsie bronșică. Este foarte important de reținut că un cancer bronhopulmonar diagnosticat precoce poate fi vindecat”, spune Dr. Adriana Rădulescu, medic primar pneumolog.
Fumatul, principala cauză a cancerului bronhopulmonar
Principala metodă de prevenție a cancerului bronhopulmonar o reprezintă renunțarea la fumat, măsură care îmbunătățește speranța de viață atât în cazul celor care au fumat mulți ani, cât și în cazul celor care renunță la fumat după ce au fost diagnosticați deja cu cancer pulmonar.
„Cancerul bronhopulmonar este un ucigaș tăcut! Statisticile arată că la fiecare 30 de secunde, undeva, în lume, o persoană moare de cancer pulmonar, iar numărul deceselor provocate anual de această maladie depășește la nivel mondial 1, 6 milioane. Renunțarea la fumat este principala recomandare pentru a reduce riscul de a dezvolta cancer bronho-pulmonar, iar colectivul medical din cadrul spitalului nostru, vă asigur, că va reprezenta permanent un sprijin pentru a vă consilia în vederea abandonării consumului de țigări. Oameni buni, acordați prioritate vieții! Spuneți NU fumatului!”, transmite Cristian Roman, Manager Spitalul de Pneumoftiziologie Sibiu .
Aproximativ 11.000 de decese anual
Potrivit raportului „Profil de țară privind Cancerul” realizat în anul 2023 de Centrul Național de Supraveghere a Bolilor Netransmisibile din cadrul INSP, în România, cancerul pulmonar se menține drept primă cauză de deces prin cancer, cu o rată de mortalitate care a crescut cu aproape 11% comparativ cu anul 2000, numărul deceselor înregistrate anual fiind în prezent de aproximativ 11.000.
În acest weekend, 3-4 august, comuna Hoghilag, Sibiu, găzduieşte Sărbătoarea Tuberozelor, cu o Gală dedicată acestor flori şi un târg de produse locale, „Poftim, din România!”. Evenimentul ia startul cu „Crosul Inimi şi Tuberoze” şi tururi ghidate, ateliere pentru copii, momente artistice şi brunch cu produse tradiționale. Toți cei interesați sunt aşteptaţi să participe în număr cât mai mare la evenimentele pregătite de organizatorii Galei Tuberozelor – Primăria Comunei Hoghilag, în parteneriat cu Universitatea Lucian Blaga din Sibiu -, care promit experienţe de neuitat, potrivit Agerpres.
250 locuitori și 200 locuri de cazare
„Evenimentul va debuta în curtea Bisericii Evanghelice din Hoghilag, practic punctul central al localităţii, însă această comună mai are două sate aparţinătoare – Valchid şi Prod, iar anul acesta, sâmbătă, în deschiderea Galei am organizat Crosul „Inimi şi Tuberoze” pentru a descoperi şi satul Prod. Este un sat foarte frumos, situat între Colinele Transilvaniei, cu un potenţial turistic imens: are aproximativ 250 de locuitori şi 200 de locuri de cazare. S-a dezvoltat foarte frumos această zonă şi vrem ca turiştii să o descopere. Avem 150 de participanţi din toată ţara la acest cros, care s-au înscris online, cu vârste între 2 ani şi 70 de ani, iar la final toţi vor avea parte de o surpriză: un branch pregătit de Primăria Hoghilag cu multe bunătăţi locale – plăcinte cu brânză, tocană tradiţională la ceaun, fructe din zonă şi platouri cu produse tradiţionale româneşti”, a declarat, Ionuţ Diaconeasa, consilier la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR).
El a mai precizat că noutatea acestui an o reprezintă participarea vânătorilor de trufe din zona Sighişoarei, oameni care au intrat în legalitate cu această îndeletnicire şi au deja programate foarte multe grupuri din toată ţara, pentru a merge prin pădurile din jurul Sighişoarei ca să descopere tainele acestei îndeletniciri.
„După cum ştiţi trufele sunt supranumite aurul negru din pădurile României şi până acum nu a fost exploatate la potenţial maxim”, a adăugat consilierul MADR.
Diaconeasa a menţionat că sâmbătă şi duminică se vor organiza pentru turişti tururi ghidate în grădinile de tuberoze ale cultivatorilor din Hoghilag, vor fi ateliere de lucru pentru copii, momente artistice cu muzică interbelică şi lansare de carte. De asemenea, turiştii vor putea afla povestea tuberozelor de Hoghilag, fie urmărind proiecţiile de film pregătite de organizatori, fie chiar din gura cultivatorilor din zonă.
Aceştia susţin că parfumul inconfundabil, pătrunzător şi totuşi delicat al tuberozelor poate „suci” minţile fetelor tinere, care nu erau lăsate să se plimbe seara printre flori, lucru confirmat de altfel de poveştile saşilor din zonă, primii care au cultivat aceste flori la Hoghilag.
Tuberozele, produs cu Indicaţie Geografică Protejată
Tradiţia cultivării tuberozelor în acest areal are rădăcini încă din perioada interbelică, floarea fiind cultivată prima dată de către etnicii saşi. Primele dovezi sunt din anul 1963, când au început şi românii din Hoghilag să îşi procure bulbi şi să îşi înfiinţeze propriile plantaţii, după ce o lungă perioadă ei doar au întreţinut culturile saşilor. Această floare originară din Mexic se mai cultivă şi în judeţul Prahova, în zona Banatului, dar izolat şi, în general, de către florarii care au sere şi solarii proprii.
În prezent, pentru „Tuberoza de Hoghilag” se întocmeşte documentaţia şi se fac studii complexe pentru a obţine recunoaşterea de către Comisia Europeană a calităţii de produs cu Indicaţie Geografică Protejată (IGP), iar în luna octombrie, cel târziu, dosarul va fi depus la Bruxelles.
Chiar dacă localnicii nu sunt organizaţi pentru a putea atrage un investitor capabil să aducă o tehnologie de extragere a preţiosului ulei de tuberoze, cultivatorii din Hoghilag sunt deschişi la orice este nou şi le poate aduce plus valoare.
„Autorităţile din Hoghilag au primit o propunere de colaborare din partea unei comune din Franţa, care, de asemenea, cultivă tuberoze, pentru schimb de experienţă şi colaborare în cultivarea şi valorificarea tuberozelor prin procedee de distilare pentru a obţine ulei esenţial de tuberoze. Sunt însă cultivatori care printr-o metodă proprie fabrică săpunuri şi lumânări cu arome de tuberoze, pe care le veţi găsi în acest weekend la Hoghilag”, a mai spus Ionuţ Diaconeasa. Potrivit studiilor de specialitate, pentru a obţine un kilogram de ulei de tuberoze este necesară aproximativ o tonă de inflorescenţe.
Anul trecut, în numai două zile, s-au vândut 200.000 de flori
În comuna sibiană sunt aproximativ 40 de cultivatori de tuberoze, jumătate dintre ei cultivând planta intensiv, în scop comercial, iar cealaltă jumătate ca hobby şi în scop decorativ. Aproximativ 500.000 de tuberoze sunt cultivate pe o suprafaţă de 6,5 hectare în acest areal, în grădini şi spaţii protejate.
Tuberozele înfloresc o dată la trei ani, iar acest lucru i-a determinat pe cultivatori să înfiinţeze trei generaţii active de cultură pe fiecare plantaţie, pentru a avea flori în fiecare an.
Producătorii din Hoghilag se laudă că vor avea de vânzare tuberoze suficiente pentru pieţe şi florării, acestea fiind folosite cu succes în orice aranjament floral. Însă cele mai multe flori se vând la sărbătoarea tuberozelor, când turiştii se pot bucura de ele la un preţ de 5-6 lei pe fir.
Anul trecut, în numai două zile, la sărbătoarea tuberozelor de la Hoghilag au fost aproximativ 20.000 de turişti care au cumpărat peste 200.000 de flori. Organizatorii speră ca în acest an aceste cifre să fie depăşite.
Omul este un vânător înnăscut, vrem sau nu să recunoaștem. Fiecare dintre noi am fi în stare de gesturi extreme, în anumite condiții, pentru hrană. Înainte de armele moderne, umanitatea a folosit arcul și săgeata, în special pentru a face rost de carne de vânat. Această armă, arcul, a pornit și a încheiat războaie, a fost folosit ca simbol al puterii și deseori a fost întâlnit în competiții sportive. În zilele noastre, arcul e folosit de om mai mult pentru a se destresa, de a pune în vârful săgeții câte o problemă și de a o sfârteca în țintă. Dar ca să aflăm mai multe despre pasiunea tirului cu arcul, l-am rugat pe Ovidiu Grecu, președintele Clubului Sportiv ARCARIUS, să îmi răspundă la întrebarea: De ce omul e atras de tirul cu arcul?
Totul a plecat de la vâjâitul săgeții
Închiriez o bicicletă, urc pe ea și pornesc către Șelimbăr, locul unde își are sediul clubul de tir cu arcul și terenul unde vin oamenii să elibereze săgeți în ținte. Terenul e aproape de autostradă, dar destul de verde, aerul, respirabil. Ajung mai devreme cu zece minute de ora stabilită, ca de obicei, așa că mă pun la umbră și aștept să vină Ovidiu, omul care în afara timpului în care lucrează în Serviciul de Ambulanță, trage și învață oamenii să folosească arcul. Întrezăresc o mașină spre teren. E Ovidiu. Mă prezint, ne punem amândoi într-un loc ferit de razele soarelui, dar cu vedere spre ținte și ne trezim în poveste.
Îl întreb pe Ovidiu de unde a pornit această pasiune pentru tir cu arcul. Trage aer în piept, mă întrebă zâmbind cât timp am pentru această discuție și, cu o voce calmă, calculată, începe să-mi povestească: „Am crescut într-o perioadă în care copiii încă se mai bucurau de copilărie sau, mă rog, de ideea mea de copilărie. Eram adunați cu «arcanul» de părinți de pe străzi. Nu existau telefoane, tehnologie, vorbesc de anii `70-`80. Era perioada în care, destul de rar, ce-i drept, mai apăreau niște western-uri la televizor, pentru cei care aveau un astfel de dispozitiv, desigur. Eu am făcut parte dintre privilegiații care aveau… «Miraj» se numea, nu pot să uit. Vedeam la televizor indieni, arcuri, săgeți, pistoale, îmi plăcea acel vâjâit al săgeții, acel efect sonor pe care îl dădea. Așa am decis să-mi fac propriul arc. Ca orice copil, am început de la o creangă, mai mult sau mai puțin elastică, cu o bucată de sfoară, o sârmă și bețe, trestii, ca săgeți. Mi-aduc aminte că în zona în care am copilărit era un părculeț cu niște sălcii. Când jucam cowboy-ii și indienii inevitabil eu eram indianul. Eu am copilărit în Sibiu, în cartierul Trei Stejari. Așa era pe atunci, știam să ne bucurăm de natură, toată ziua eram cățărați prin copaci. Pe biciclete făcute din bucăți băteam Sibiul în lung și-n lat; eram ba la Lacul lui Binder, ba pe Hârtibaci, la pescuit”.
Primul arc
Privesc și eu nostalgic în gol, ascultându-l pe Ovidiu, amintindu-mi și eu de copilăria mea, care a însemnat la rându-i arcuri din crengi de nuc și ore întregi petrecute pe dealuri. „La un moment dat, am primit un briceag tip pește. Eram foarte mândru de el. Un frate de-al meu mi l-a dăruit, care din păcate nu mai este printre noi. Toată ziua ascuțeam la acel briceag, să fie cât mai tăios posibil. Ciopleam tot felul de obiecte. Așa am descoperit esențele de lemn: lemnul de esență tare, moale, lemnul flexibil. În copilăria mea am auzit foarte rar «nu». La tăieturi, julituri, mă spălam, maxim, nu vărsam o lacrimă, era semn de slăbiciune, mai ales când erau și fete prin jur. Tot experimentând, am descoperit lemnul care se preta la construcția de arcuri, dar nu știam cum se confecționează. Am avut eșecuri nenumărate, și nu aveam internet, așa că trebuia să iau informații din cărți. Eram abonat la Biblioteca ASTRA, de acolo îmi mai luam informații, sursele de informare erau foarte puține. Într-o zi, cu totul întâmplător, am dat de lemnul de corn sau de sânge, cum mai este cunoscut, un lemn din care se fac arcuri de foarte bună calitate; este foarte rezistent și foarte elastic. Șansa a fost că am avut ocazia să întâlnesc oameni care știau «cu ce se mănâncă lemnul», astfel am aflat că unele lemne rezistă la compresie, altele la extensie. Ca să poți să faci un arc reușit trebuie să folosești jumătate din mijlocul lemnului și jumătate din exteriorul său. Trebuie cioplit de așa natură încât să reziste. Lucram trei zile la un arc, la care în momentul când îl încordam, crăpa și nu știam de ce. Dar eram încăpățânat, vorba aceea, «perserare diabolicum». Sunt o persoană destul de ambițioasă și dacă îmi propun ceva, mă țin de ea până nu mai găsesc soluții. Și după foarte mut timp, am reușit să duc la bun sfârșit un arc funcțional. Sunt zeci de ani de atunci, dar nu pot să-l uit, nu pot să descriu satisfacția pe care o ai atunci când tragi de coarda arcului, așteptând să auzi acel sunet specific de lemn crăpat, dar acesta să nu se întâmple, o dată, de două, de trei ori”, își continuă povestea arcașul.
A realizat primul arc compound artizanal din România
Ovidiu are un calm și un har de a povesti nemaipomenite! Îl ascult cu interes și admirație. Îl las să povestească, nu prea intervin, să nu stric atmosfera. „Undeva, în anii 90, dacă îmi aduc bine aminte, am avut ocazia să îmi pice în mână un arc cu mâner din aluminiu și cu brațe din fibră de sticlă. Mi se părea ceva science fiction la acea oră. Indestructibil, l-am folosit foarte mult timp, până când, din dorința de de a-l îmbunătăți, am reușit să îl distrug. Dar din greșeli înveți. Undeva, în anii `92-`93, am avut ocazia să particip la o noapte de film. Se făceau des astfel de activități, unde mici întreprinzători veneau cu un video și cu un televizor sport, iar contracost puteai să te uiți la tot felul de filme, cu Chuck Norris, Bud Spencer, Jackie Chan, actori care erau la modă atunci. Atunci am văzut Rambo 2. În acest film a fost prima oară când am văzut și un arc compound. L-am plătit pe cel care a adus filmul (n-o să-i uit niciodată fața!) să-mi mai pună odată filmul și să pună stop pe cadrul cu arcul. Nu mă mai interesa filmul, doar momentul când a început să folosească acel arc, actorul. Stăteam cu mâna pe creion; am ceva talent la desen, la desenul tehnic în special. Mi-am făcut un teanc de schițe. Practic, am desenat ce am văzut în film. M-am apucat de lucru, dar îmi lipseau o grămadă de informații. Dar cumva am încropit ceea ce credeam eu că este un arc compound. Am citit mii de cărți la viața mea, dar o carte de căpătâi sau, de fapt, cărțile de căpătâi sunt seria Rambo 1, 2, 3. În Rambo 2, la pagina 91-92, dacă îmi aduc bine aminte, autorul descrie principiul de funcționare al acestui arc, în câteva rânduri. Un singur cuvânt de acolo mi-a deschis calea către ceea ce avea să fie primul arc compound handmade făcut în România! Excentric, acesta este cuvântul. Șansa mea a fost că am două mâini drepte. Am făcut primul arc compound funcțional din România. Acest arc a ajuns cunoscut în comunitatea de arcași din România drept «Fierătania», relatează Ovidiu.
Începerea carierei sportive
După povestea arcului compound, Ovidiu, începe să-mi spună despre începuturile sale în cariera sportivă de arcaș: „Undeva prin 2012, dacă nu mă înșel, am intrat în primul meu concurs oficial, la Alba Iulia. Eram un necunoscut, dar am fost la un pas să-l bat pe campionul național de atunci, Arpad Incze. Am fost două puncte sub acesta. Din acel moment, am zis că vreau mai mult. Am avut iarăși șansa să am în jurul meu oameni de la care să fur informație. Unul dintre aceștia a fost omul pe care îl consider drept mentorul meu, Valentin Mureșianu, sibian de origine, dar care s-a mutat undeva în județul Brașov. Îi datorez ceea ce sunt astăzi în mare măsură, ca arcaș, ca conducător de club, ca performer. Pe urmă, au început să vină rezultatele, mici sponsorizări, intrasem în clubul Clubul Sportiv Vektor. Cu timpul s-au adunat tot mai mulți oameni interesați, s-a dezvoltat un mic nucleu în cadrul acestui club. Am avut norocul ca președintele clubului de atunci, Despina Miron, să fie suficient de deschisă și să-mi dea pe mână secția de tir cu arcul a clubului, pe care am dus-o unde probabil nici nu se aștepta, nici ea, nici eu. Am avut și șansa să întâlnesc la momentul respectiv omul cu care am demarat proiectul tirului cu arcul în Sibiu, Arpad Urszuly, colaborare care rezistă până în zilele noastre, reprezentând coloana vertebrală a acestui sport în Sibiu. Împreună am reușit să adunăm un nucleu de oameni dedicați cu ajutorul cărora am reușit să demarăm organizarea mai multor concursuri, la început la nivel local, pe urmă la nivel național. Împreună am câștigat cam tot ce se putea câștiga la nivel național, cupe ale României, multe campionate naționale, câștigate atât de mine, cât și de cei pe care i-am pregătit în cadrul clubului. Ulterior am început să organizez multe concursuri, cu structurile oficiale de la nivel național, începând cu FRATF și terminând cu FRTA, Federația Română de Tir cu Acul, cu care, de altfel, și suntem în parteneriat. Anul trecut am câștigat Cupa României, Cupa Federații, în cadrul FRTA cu grupul respectiv Vektor. Acum trei ani de zile am preluat acest club în calitate de președinte, cu un mic nucleu de oameni dedicați în jurul meu și am reușit să-l duc la performanțe mari, dar, din păcate, motive independente de voința noastră a dus la dizolvarea vechiului club. Dar, la 1 ianuarie 2024 am demarat noua structură a clubului, numită Clubul Sportiv ARCARIUS, un club pe care l-am făcut cu aceeași oameni pe care i-am avut alături de noi și chiar ne dorim ca noul club să depășească palmaresul celui vechi, care constă în multiple titluri de campioni nționali, pe diferite divizii, și clasări meritorii la competiții internaționale”.
Concursuri de tir cu arcul
În România, tirul cu arcul nu este atât de cunoscut ca sport, îmi spune Ovidiu. Tocmai din această cauză nu prea se fac sponsorizări, deși se organizează foarte multe concursuri. „A intrat de 3 ani ca într-o perioadă de probă, o nouă federație denumită Federația Română de Arc Istoric, iar comunitatea de arcași este în continuă creștere, a căpătat un fel de efect de bulgăre de zăpadă. Cu cât ești mai vizibil, cu atât se găsesc oameni interesați să practice acest sport. Au venit oameni cu copii spunând: «Domnule, nu mai știu ce să mai fac. Copilului meu nu-i mai place nimic, a încercat acea activitate, a încercat cealaltă, nu știu ce să mai fac. Acum mă înnebunește să-i fac arc cu săgeți, că a văzut el nu știu la ce film la televizor». De la copil a ajuns să tragă toată familia cu arcul. Unii vin, își regăsesc acea genă de care am mai spus, alții pleacă. În tirul cu arcul, rar se întâmplă să rămâi cu un beneficiu, un profit de organizator de concursuri. O vorbă care circulă în comunitatea de arcași spune că: «În tirul cu arcul, uneori câștigi, de fiecare dată înveți». În tirul cu arcul se organizează competiții specifice, cu nenumărate divizii de arcuri, fiecare cu setul lor de reguli și de distanță. Îmi aduc aminte că acum câțiva ani de zile, la Drăganu, arcașii argeșeni au făcut un extra concurs în care au pus la bătaie un jambon, o ditamai halcă de carne afumată. Tot ce aveam de făcut era să lovim o ață de care era agățat un clopoțel aflat la vreo 30 m. Dacă suna clopoțelul, luai jambonul. L-a luat unul din băieții mei”, îmi spune cu mândrie Ovidiu.
Ordinul Arcașilor
„Acum câțiva ani, într-un concurs, am fost prezentat unui coleg arcaș cu care, în timp, am dezvoltat o frumoasă prietenie, Stan Eugen Cristian. Cel care conduce Garda Cetății Devei și care mi-a propus să participăm la festivaluri medievale sub denumirea de Ordinul Arcașilor. Și fiindcă îmi plăcea ideea și îmi place istoria, am intrat în atmosfera acestor festivaluri, care aveau loc în toate centrele istorice importante din țară: Cetatea Deva, Castelul Corvinilor, Cetatea Suceava, Ardud. Și de la arc compound cu săgeți de carbon, am trecut la arc și săgeți de lemn, și am făcut parte din Garda Neagră, cea care se ocupa de siguranța prințeselor și a reginelor. A fost un singur pas, pe care l-am făcut inclusiv cu familia și cei care au îmbrățișat ideea, iar conexiunea cu istoria și atmosfera acelor vremuri e greu de descris în cuvinte”, îmi spune Ovidiu.
Vânătoarea cu arcul în România
Vânătoarea este iubită, dar cel mai des criticată de către oameni. Însă și aceasta are rolul ei. „România este una dintre puținele țări în care este interzisă vânătoarea. Dincolo de graniță, în Ungaria și în majoritatea țărilor vestice se practică vânătoarea cu arcul. În luna martie a acestui an am fost în Italia la o astfel de vânătoare. A fost o experiență pe care aș repeta-o oricând. Nu sunt puritan, mănânc carne, sunt conștient în ce mod ajunge carnea în farfurie. Sunt o grămadă de panseluțe, cum le zic eu, care au «milă extraordinară» de animale, dar nu se dau în lături să mănânce o halcă de porc. E ok și vânătoarea cu arma, dar și aici sunt multe de discutat. Cu arma, mai ales cu armele de ultimă generație, tragi la doi, trei, patru sute de metri, am văzut chiar animale doborâte la șase sute de metri; acel animal moare înainte să audă împușcătura. În vânătoarea cu arcul, ca să ai o lovitură reușită și etică, adică atunci când săgeata își atinge ținta, în speță animalul, să nu sufere, distanța trebuie să fie de aproximativ 30 de metri. Plus că ai nevoie de niște abilități, să știi comportamentul animalului, să știi să folosești terenul în favoarea ta, să cunoști condițiile atmosferice, echipamentul de care dispui. Trebuie să știi urmele, să știi tendința animalului, să fii conștient de abilitățile tale de arcaș și de vânător cu arcul. Sunt foarte multe variabile. Să te apropii la 30 de metri de o căprioară, de un cerb, de o ciută, este foarte greu. Acel animal are o șansă. Pot spune cu mâna pe inimă că un vânător cu arcul este mult mai etic decât unul cu arma. Vânătoarea cu arcul este foarte silențioasă, mai mult sau mai puțin staționară, depinde de modul pe care îl abordezi”, îmi mărturisește arcașul.
„După zeci de ani, sunetul săgeții încă îmi dă dependență”
Ovidiu își aprinde încă o țigară. Este timpul ca elevii săi să vină la antrenamente. Unii au ajuns deja și au început să tragă, se aude vâjâit de săgeată. Nici soarele care arde, nici căldura, nici frigul nu opresc „vânătorul” să-și atingă ținta. În club sunt 69 de membri, de la copii la veterani, de la sportivi de performanță până la persoane cu dizabilități. Au trecut poate sute, mii de oameni prin club. Nimeni nu e condiționat să stea. În tirul cu arcul lupta nu este cu cel de lângă tine, ci cu tine însuți. Vin tot felul de oameni aici, din toate păturile sociale. Aici însă sunt cu toții doar… arcași. Partea frumoasă este colaborarea și colaborăm frumos, atât în teren, cât și în viața de zi cu zi. Se dezvoltă prietenii, legături strânse, pe viață, ne ajutăm reciproc, ne susținem. Și mie, după zeci de ani, sunetul săgeții încă îmi dă dependență. Sunt dependent de a vedea săgeata că ajunge acolo unde vreau; atunci înseamnă că am făcut ce trebuie, că sunt bine fizic și psihic. SIC PARVIS MAGNA”, încheie Ovidiu povestea.
Casa Județeană de Pensii Sibiu a publicat lista biletelor de tratament balnear aprobate pentru seria 12.
Un număr de 184 de pensionari beneficiază de o gamă variată de locații pentru tratament și relaxare în această perioadă.
Iată topul destinațiilor în care pensionarii sibieni, în funcție de punctajul acordat în funcție de afecțiuni:
1. Stațiunea Geoagiu-Băi
Centrul termal din Stațiunea Geoagiu-Băi este recunoscut ca fiind unic în lume datorită particularităților sale istorice și arhitecturale. Specialiștii subliniază importanța acestui sit datorită modului inovator în care au fost organizate bazinele și a inventarului mobil descoperit aici.
Izvorul termal din Geoagiu-Băi a fost utilizat încă din perioada dacică, înainte de cucerirea romană. După ocuparea Daciei de către romani, aceștia au modificat structura bazinului și au construit o sofisticată rețea de tuburi de teracotă pentru a canaliza apa termală.
Un aspect remarcabil al acestui centru termal este descoperirea mai multor plăcuțe votive din aur, găsite în zona bazinelor. Aceste plăcuțe erau folosite pentru a aduce mulțumire divinităților pentru vindecările miraculoase obținute prin utilizarea apelor termale.
Aici, Casa Județeană de Pensii Sibiu a trimis 36 de pensionari pentru a te trata de o varietate de afecțiuni, inclusiv reumatismul, afecțiunile dermatologice, respiratorii, digestive, neurologice, metabolice, renale, endocrine și cardiovasculare.
2. Călimănești-Căciulata
Pe locul 2 se află stațiunea Călimănești-Căciulata. 27 de sibieni își vor petrece o scurtă perioadă de timp în această stațiune recunoscută pentru cura balneară cu ape minerale provenite din izvoare atermale dar și termale.
Gama de afecțiuni ce pot fi tratate:
Boli ale tubului digestiv
Boli ale vezicii și căilor biliare
Afecțiuni ale rinichilor și căilor urinare
Afecțiuni metabolice și de nutritive
Afecțiuni ginecologice cronice netuberculoase
Afecțiuni ale căilor respiratorii
Afecțiuni neurologice periferice
Afecțiuni posttraumatice
Afecțiuni reumatismale inflamatorii stabilizate
Afecțiuni reumatismale articulare
Afecțiuni reumatismale degenerative
3. Covasna sau stațiunea inimii
Stațiunea este renumită pentru tratamentele excepționale în domeniul bolilor cardiovasculare, atrăgând atât turiști din întreaga țară, cât și din străinătate. De altfel, orașul a devenit cunoscut sub denumirea de „stațiunea inimii”.
Centrul de Tratament al Turism Covasna S.A. se evidențiază ca fiind singura bază de tratament din stațiune dotată cu trei incinte de mofete, situată direct pe sursa de gaz mofetic și apă minerală. Acest centru oferă tratamente specializate care contribuie la atragerea vizitatorilor în căutarea recuperării și a relaxării depline.
16 vârstnici din Sibiu vor veni aici pentru indicațiile terapeutice ce includ:
Afecţiuni cardiovasculare: • Arteriopatii (arteriopatia obliterantă cronică a membrelor inferioare în stadiul I , II și III, trombangeita Bűrger) • Cardiopatie ischemică cronică (sechele după infarctul miocardic la interval de minim 6 luni după episodul acut, fără tulburări de ritm, fără angor instabil, echilibrate din punct de vedere hemodinamic, angina pectorală stabilă, angina de efort (aflate sub tratament medicamentos) • Hipertensiune arterială stadiul 1 şi 2 – sub control medical fără boli asociate care să contraindice tratamentul cu factori naturali • Afecţiuni venoase ( sechele după tromboflebite superficiale sau profunde, la minim 6 luni după episodul acut) • Valvulopatii (valvulopatii reumatismale fără tulburări clinice hemodinamice, valvulopatii operate fără tulburări clinice şi hemodinamice după 3-6 luni de la efectuarea actului operator, cu avizul medicului cardiolog
Afecțiuni neurolgice • sechele după accidente vasculare cerebrale la bolnavi echilibraţi neurologic și cardiovascular • boli ale sistemului nervos periferic: radiculopatii, polinevrite, sechele posttraumatice ale nervilor periferici
Afecţiuni reumatice • afecţiuni articulare şi abarticulare de tip degenerativ tip artroze, stadiul cronic • afecţiuni degenerative cronice ale coloanei vertebrale – spondiloze • boli cronice inflamatorii articulare, cu probe biologice normale • reumatisme de focar (după asanarea focarului) • osteoporoza
4. Bazna
15 sibieni nu vor pleca prea departe de orașul Sibiu. Așezare săsească, situată în nordul județului Sibiu, este renumită pentru stațiunea sa balneoclimaterică, care oferă o experiență de relaxare desăvârșită datorită valorii curative a izvoarelor minerale locale.
Izvoarele din Bazna sunt bogate în iod și brom, minerale cunoscute pentru efectele lor benefice asupra sănătății.
Indicații terapeutice:
Profilactice – Pentru persoane sănătoase sau aparent sănătoase, cu predispoziție pentru îmbolnăviri diverse ale aparatului locomotor (devieri ale coloanei vertebrale,ale membrelor inferioare), hiperlaxitate și laxitate ligamentara și musculo-articulara, adaptare defectuoasă la contraste termice, activitate în condiții de frig, umezeală, curenți de aer, trepidații, vibrații, afecțiuni unifuncționale ale aparatului genital la femei, pe fond hiperactiv, carența de iod din apa potabila.
Tratament curativ – Afectiuni ale Aparatului Locomotor, de natura Reumatismala (inflamatorie sau degenerativa), Post Traumatice , Spondilite și Spondiloze de toate felurile, Coxartroze, Gonartroze, alte Artroze, Miogeloze, Tendinoze, Paniculoze, Fibrozite, Periartrite scapulohumerala, Guta și Reumatismul Gutos;
Afecțiuni Ginecologice: metroanexite cronice si subacute;
Stări post Chirurgicalo-Ortopedice;
Afecțiuni Otolaringologice: rinofaringite cronice atrofice si ozenoase, laringite atrofice;
Afectiuni Endocrine: hipotiroidie benigna si mixedem (ca adjuvant, dupa tratament medicamentos substitutiv ), hipoovarita puberală, sterilitate ovariana prin anovulatie;
Afecțiuni cauzate de stres.
5. Olănești
Stațiunea Băile Olănești le va oferi celor 14 sibieni o bază de tratament pentru desensibilizarea organismului persoanelor cu afecțiuni alergice prin injecții cu apă sufuroasă izotonă captată direct de la izvor.
Printre afecțiunile care pot beneficia de tratamente la Băile Olănești se numără diverse probleme digestive, cum ar fi esofagitele, gastritele cronice (atât hipoacide cât și hiperacide), duodenitele cronice, ulcerul cronic și enterocolopatiile cronice nespecifice. De asemenea, pacienții cu stomac operat pot găsi ameliorare prin terapii specializate.
În ceea ce privește afecțiunile renale și ale căilor urinare, stațiunea tratează litiaza renală, fie că este vorba de forma neoperată sau operată, litiaza căilor urinare, pielonefrita cronică, glomerulonefrita cronică și cistita cronică.
Pentru cei care suferă de afecțiuni cronice ale ficatului și ale căilor biliare, Băile Olănești oferă tratamente pentru dischinezia biliară, colecistita cronică (atât necalculoasă cât și calculoasă, cu calculi nemobilizabili), precum și pentru tulburările apărute după intervenții chirurgicale la nivelul ficatului, hepatită cronică stabilizată și pancreatită cronică.
Afecțiunile respiratorii, inclusiv rinosinuzitele cronice alergice, bronșita cronică astmatiformă, astmul bronșic alergic și diverse stări post-pneumopatii (microbiene, netuberculoase sau virolice) sunt, de asemenea, adresate prin tratamente specializate. Alte probleme respiratorii tratabile includ bronșitele cronice, traheobronșitele cronice și bronsectazia.
Nicu Covaci, liderul legendarei trupe Phoenix, a murit vineri seara la vârsta de 77 de ani, acesta suferind în acest an o intervenţie chirurgicală.
Nicu Covaci, fondatorul trupei Phoenix, s-a născut la 19 aprilie 1947, în Timişoara.
Compozitor, chitarist, pictor şi grafician, Nicu Covaci a studiat din copilărie pianul, acordeonul, dar şi limbile străine.
Apoi a învăţat să cânte la muzicuţă şi a luat lecţii de chitară. A studiat la Liceul de Arte Plastice şi la Institutul de Arte Plastice din Timişoara, conform blogului personal, www.nicucovaci.wordpress.com.
Liderul trupei Phoenix, Nicu Covaci, avea 77 de ani.
Zilele trecute, pe pagina de Facebook a artistului, colegii săi au precizat că „tratamentul postoperator nu s-a putut finaliza din cauza complicaţiilor” apărute.
Apă Canal Sibiu a obținut o nouă etapă de finanțare europeană pentru dezvoltarea infrastructurii de apă și apă uzată în județele Sibiu și Brașov, prin semnarea unui contract de finanțare în valoare de 893.330,20 lei.
Contractul, semnat pe 5 iulie 2024, între Apă Canal Sibiu și Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, face parte din Programul Dezvoltare Durabilă (PDD) al Uniunii Europene, pentru perioada 2021-2027.
Din valoarea totală a contractului, 720.745,85 lei reprezintă suma eligibilă a proiectului, iar 612.633,97 lei sunt fonduri nerambursabile alocate de Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR). Această finanțare este esențială pentru finalizarea documentațiilor necesare atribuirii contractelor din cadrul proiectului, asigurând astfel continuarea strategiei de dezvoltare a infrastructurii de apă și apă uzată din Regiunea Sibiu-Brașov.
Obiectivul general constă în acordarea sprijinului necesar în finalizarea documentelor suport și a documentațiilor de atribuire pentru contractele aferente aplicației de finanțare elaborate în prima etapă a proiectului, care să permită continuarea strategiei locale pentru dezvoltarea sectorului de apă și apă uzată din Regiunea Sibiu – Brașov, în vederea atingerii țintelor asumate de România prin Tratatul de Aderare la Uniunea Europeană. Prin intermediul acestui proiect se contribuie la realizarea obiectivului principal al PDD prin dezvoltarea unei infrastructuri de mediu la standardele europene în vederea unei creșteri economice sustenabile, în condiții de sigurantă și utilizare eficientă a resurselor naturale.
Proiectul de investiții contribuie la protejarea și conservarea mediului și promovarea utilizării eficiente a resurselor, ceea ce conduce la o creștere durabilă și favorabilă incluziunii a 24 de Unități Administrativ teritoriale, 18 din județul Sibiu și 6 din județul Brașov, parte din proiect.
