Acasă Blog Pagina 1509

Pastorala ÎPS Mitropolit Laureanțiu Streza pentru Sărbătoarea Paștelui: „Învierea lui Hristos – lumina vieții noastre”

Redactia Sibiu 100%
-
0
Pastorala ÎPS Mitropolit Laureanțiu Streza pentru Sărbătoarea Paștelui: „Învierea lui Hristos – lumina vieții noastre”

În Pastorala din acest an prilejuită de Învierea Domnului, ÎPS Dr. Laurențiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului, îndeamnă ca „Bucuria noastră să nu o lăsăm să fie umbrită de nimic, căci ea este nădejdea noastră cea mai mare. Toate greutățile le vom birui prin Hristos cel Înviat din morți, Care este Hrana noastră veșnică, întru Care ne întărim. În această biruință credem că vom trece peste toate încercările vieții acesteia, vom dobândi încă din această lume lumina Sa cea cerească, cântând de-a pururi în inimile noastre imnul biruinței creștine asupra păcatului, asupra diavolului și a morții: „HRISTOS A ÎNVIAT din morți, cu moartea pe moarte călcând și celor din mormânturi viață dăruindu-le!”.

Redăm, în cele ce urmează, textul Pastoralei.

Iubiții mei fii duhovnicești,

Mulțumim Preabunului Dumnezeu că și în anul acesta ne-a învrednicit să ajungem la slăvitul praznic al Învierii Sale! Bucuria atât de intensă a acestei sărbători o trăim an de an ca fiind mereu nouă, mereu unică, mereu plină de lumină, pentru că ea nu izvorăște dintr-o comemorare a unui eveniment istoric, ci ea își are sursa în veșnicia lui Dumnezeu, în bunătatea Lui negrăită pe care o revarsă în chip minunat asupra noastră în toate slujbele Bisericii și, mai ales, în frumoasa rânduială a Utreniei și a Liturghiei pascale.

Mărturisim cu toții cu cuvântul și cu întreaga noastră ființă că Hristos a înviat! Credem în Învierea Lui, ne bucurăm și ne veselim de lumina acestui praznic, purtând cu toții făclii luminoase în această noapte de mântuire. Având simțirile curățite prin post, Biserica ne îndeamnă să devenim toți purtători de lumină (Cântarea a 5-a), să ne apropiem de Hristos și să-L vedem strălucind în neapropiata lumină a Învierii Sale și să-L auzim luminați, după cum ne spune și nouă, ca odinioară ucenicilor Săi: „Eu sunt lumina lumii…” (In 8, 12), „Îndrăzniți, Eu sunt; nu vă temeți!” (Mt 14, 27).

În această minunată zi a zilelor și sărbătoare a sărbătorilor aflăm că doar din Lumina Învierii vom putea și noi avea și vedea lumina vieții veșnice; de aceea și ritualul slujbei Învierii începe cu îndemnul: Veniți de luați lumină! Lumina Învierii care se coboară în fiecare an la mormântul Mântuitorului ni se dăruiește și nouă astăzi! Într-o clipă, o mare de lumină cuprinde întreaga Biserică! Este lumina dragostei lui Dumnezeu, care se împarte infinit de multe ori și rămâne mereu aceeași! Despre această lumină vom vorbi în cuvântul pastoral pe care vi-l adresăm acum.

Iubiți credincioși,

Două pericope evanghelice au fost rânduite de către Biserică să fie citite la acest mare praznic împărătesc. La începutul slujbei Învierii, mai bine spus la Utrenie, am auzit citindu-se din Evanghelia de la Matei, capitolul 20, versetele 1-20, în care se relatează, ca mărturie istorică, găsirea mormântului gol de către femeile mironosițe, arătarea îngerului care le-a vestit acestora Învierea Mântuitorului și întâlnirea lor cu Domnul înviat, Care le-a întâmpinat și le-a încredințat de scularea Lui din morți.

Este una dintre cele 11 Evanghelii ale Învierii folosite astăzi, în cultul nostru, la Utreniile duminicilor. Narațiunea ei ne descoperă faptul că Învierea din morți a Mântuitorului Iisus Hristos a fost un eveniment istoric real, mărturisit și propovăduit cu mult entuziasm de către Sfinții Apostoli și de urmașii acestora. Învierea Domnului a fost, pentru ei, o realitate atât de copleșitoare, încât au socotit ca pe o datorie sfântă să vestească întregii lumi faptul că Hristos a înviat și El, cu sufletul Său plin de lumină dumnezeiască, a coborât la iad, rupând legăturile morții și dezlegând sufletele celor ținuți în robia diavolului, apoi a ridicat din moarte și trupul Său cel preacurat, umplându-L de putere dumnezeiască.

Această realitate tainică petrecută în istorie, dar cu efecte care depășesc istoria, ne este vestită și nouă astăzi în Biserică: Hristos a înviat nu pentru Sine, ci pentru noi, pentru a putea să ne dăruiască tuturor puterea Învierii Sale, pentru a Se putea sălășlui în sufletele noastre și pentru a ne putea dărui viața Sa dumnezeiască prin Sfintele Taine.

Pentru a marca această importantă realitate, Părinții Bisericii au rânduit ca la Sfânta Liturghie în noaptea de Paști să se citească primele 17 versete ale Evangheliei de la Ioan. Ascultând această pericopă, remarcăm faptul că nu se amintește în nici un fel de Învierea Mântuitorului, ci se vorbește doar despre Cuvântul lui Dumnezeu, Creatorul a toate, Dăruitorul vieții și al luminii oamenilor, și despre Sfântul Ioan Botezătorul, cel care a mărturisit și L-a vestit pe Hristos ca Lumina lumii.

Aceste versete sunt o sinteză a întregii Evanghelii a Sfântului Ioan și au fost citite încă din primele veacuri la Liturghia baptismală din noaptea de Paști, datorită conținutului lor dogmatic, fiind o adevărată mărturisire de credință, dar și datorită temei lor centrale care este Lumina dumnezeiască, Ce vine în lume pentru a Se sălășlui în oameni și a le lumina întreaga lor existență.

Ascultând și noi acum, la Sfânta Liturghie, acest prolog al Evangheliei de la Ioan, înțelegem că, în această zi a Învierii, Biserica vrea să ne spună cum Dumnezeu a creat din nou lumea, cum, prin Cuvântul Lui întrupat, viața Lui dumnezeiască a devenit lumina oamenilor și cum această lumină, despre care vorbește și cartea Facerii și pe care întunericul nu poate să o cuprindă, a devenit în Biserică, prin Sfântul Botez, viața oamenilor, sensul ultim al existenței lor. Viața creștinilor este lumină, pentru că lumina cuprinde în ea toată puterea lui Dumnezeu și doar prin această lumină putem avea viața cea veșnică.

Biserica vrea să ne spună tuturor în această zi plină de lumină că e important să înțelegem că Învierea a fost un eveniment istoric petrecut în timp, adeverit prin multe mărturii, așa cum am auzit la Utrenia acestui praznic, dar că ea este un eveniment mai presus de timp și de istorie la care toți participăm tainic neîntrerupt prin Sfintele Taine. Cu alte cuvinte, Învierea lui Hristos este învierea noastră, este învierea noastră continuă, căci Lumina dumnezeiască din Trupul Său înviat devine, în Biserică, lumina vieții noastre și izvorul neîncetat de putere care se sălășluiește în noi prin Taina Sfântului Botez, pentru ca toți astfel să putem vedea în noi slava lui Dumnezeu, plină de har, de dragoste și de adevăr.

Hristos Mântuitorul ne dă totul în această Lumină a Sfântului Botez și a Sfintelor Taine și de aceea Evanghelistul Ioan ne spune că: „din plinătatea Lui noi toți am primit dar în locul darului” (In 1, 16), în sensul că, în această nouă creație a Învierii, dragostea Lui se arată mai mare și mai adevărată decât cea arătată omenirii în Vechiul Legământ. Plinătatea Lui devine plinătatea noastră de viață, iar în această plinătate Îl cunoaștem pe El, ca pe Cel viu, ca pe Cel mort și înviat pentru noi, ca pe Cel care vrea să ne dăruiască nouă tuturor puterea Învierii Sale.

Iubiți credincioși,

Suntem plini de bucurie în această noapte de mântuire. Ne salutăm unul pe altul cu cuvintele care vorbesc de marele dar al Învierii: Hristos a înviat! Ne bucurăm și așa mărturisim marea Lui biruință și puterea ei pe care ne-o dă și nouă răspunzând: Adevărat a înviat! Adeverim prin aceste cuvinte faptul că primim, ca pe un mare dar al dragostei Lui, puterea Învierii Sale, care este lumina vieții noastre, sensul ultim al existenței noastre.

Această lumină pe care o purtăm cu toții astăzi ne face și pe noi apostoli și ucenici ai Celui Înviat și ne obligă să ne schimbăm viețile, ne cheamă să umblăm întru lumină, să fugim de întunericul patimilor și al păcatelor, să ieșim de sub stăpânirea întunericului, din împărăția celui rău, și să facem trecerea noastră – Pesahul nostru – cu Hristos spre lumina dragostei Sale. Să nu uităm că El ne pregătește la Sfânta Liturghie mereu cina bogată a dragostei Sale, în care ne umplem de puterea Învierii Lui pentru a putea să ne luptăm cu toate greutățile și necazurile acestei lumi. „Îndrăzniți! Eu am biruit lumea!” ne spune El mereu când stăm la masă cu El și știm că doar prin El, ascultând de poruncile Lui, vom putea trece peste toate încercările viitoare.

Iubiți frați creștini,

Aceasta este noaptea și ziua Învierii Domnului, ziua veșnică a Învierii Sale pe care a făcut-o Domnul ca să ne bucurăm și să ne veselim în ea, ziua în care ne îndulcim de dragostea și lumina pe care ni le-a dat nouă Preabunul nostru Stăpân.

Bucuria noastră să nu o lăsăm să fie umbrită de nimic, căci ea este nădejdea noastră cea mai mare. Toate greutățile le vom birui prin Hristos cel Înviat din morți, Care este Hrana noastră veșnică, întru Care ne întărim. În această biruință credem că vom trece peste toate încercările vieții acesteia, vom dobândi încă din această lume lumina Sa cea cerească, cântând de-a pururi în inimile noastre imnul biruinței creștine asupra păcatului, asupra diavolului și a morții: „HRISTOS A ÎNVIAT din morți, cu moartea pe moarte călcând și celor din mormânturi viață dăruindu-le!”. Amin!

Sărbători fericite!
Întru mulți și fericiți ani!

Al vostru, al tuturor, de tot binele voitor și pururea rugător către Hristos,
† Dr. LAURENȚIU STREZA,
Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului

Urmărește Sibiu 100% în Google News 

Cum se pregătea masa de Paști în județul Sibiu în urmă cu peste 125 de ani. Rețelele sunt mai actuale ca niciodată     

Cosmin Pal
-
0
Cum se pregătea masa de Paști în județul Sibiu în urmă cu peste 125 de ani. Rețelele sunt mai actuale ca niciodată     

În perioada sărbătorilor pascale, Sibiu 100% vă propune o incursiune în istoria recentă a bucătăriei transilvănene, adică cea existentă în jurul anului 1900. Vă prezentăm rețete de preparare a cărnii de miel, de oaie și a cozonacilor din urmă cu mai bine de 125 de ani. Practic, puteți cunoaște modul în care gospodinele din județ și din sudul Transilvaniei pregăteau masa de Paști în acea perioadă și care sunt principalele feluri de mâncare servite atunci. 

Bucătăria transilvaneană este una vastă și de foarte bună calitate. Însă de-a lungul timpului s-au pierdut foarte multe rețete, care nu au mai fost reperate nici până astăzi. Cea mai valoroasă lucrare în domeniul gastronomiei din sudul Transilvaniei a fost scrisă, apoi reeditată și completată în 5 ediții, de Elise Frohlich.

Prima ediție a fost scrisă în 1897. În urmă cu doi ani, în pandemia de coronavirus, Biblioteca ASTRA a reeditat ultima ediție semnată de Elise Frohlich, în cadrul unui proiect menit să promoveze județul Sibiu – Regiune Gastronomică Europeană. Astfel, volumul „Bucătăria Transilvăneană” de Elise Frohlich, Editura Armanis, 2022, este o traducere după cea de V-a ediție a „Bucătăriei transilvănene” scrisă de Elise Frohlich în anul 1897.

„Bucătăria transilvăneană”, de Elise Fröhlich, conține peste 1.400 de rețete tradiționale ale sașilor, românilor și maghiarilor din Sibiu și împrejurimi, dar și rețete din alte spații culturale pe care autoarea sibiancă dorea să le popularizeze în rândul gospodinelor săsoaice, precum și o mulțime de informații care dau oglinda societății transilvănene din preajma anului 1900.

Este cea mai importantă carte de bucate săsească, tradusă pentru prima oară în limba română după aproape 125 de ani de la apariție. Este o carte după care multe generații de gospodine din Ardeal – sau cel puțin din mediul săsesc din zona Sibiului – au învățat să gătească în cei 127 de ani de la prima ediție. Mai jos vă prezentăm o selecție de rețete specifice sărbătorilor pascale.

Carne de miel 

Carnea de miel se mănâncă la începutul primăverii, când este foarte gustoasă. Se serveşte întotdeauna gătită proaspăt. Trebuie să fie spălată foarte bine, deoarece are foarte mulți perișori fini; apoi se opărește cu apă cu sare și se gătește.

Piept de miel umplut

Se dezlipeşte lateral pielița fină de pe un piept de miel şi se pregăteşte următoarea umplutură: 1⁄2 de chiflă se înmoaie în apă, se stoarce foarte bine și se toacă mărunt, se toacă un pic de slănină şi un pic de ceapă, se adaugă un ou bătut şi un pic de sare și piper, totul se amestecă bine. După umplere, pielea se coase. Se sărează și se piperează, se prăjeşte la cuptor cu un pic de untură.

Carne de miel pané

Partea din față a unui miel tânăr, dar, dacă se poate, cărnos, se taie în bucăți, se sărează şi se dă prin făină, ou şi pesmet. Se pune într-o tigaie din belşug untură, se prăjeşte carnea până când este frumos rumenită. Se serveşte cu salată verde, cartofi copți sau salată de cartofi.

Friptură de miel

Sfertul din spate al unui miel se spală, se sărează și se piperează. Se încinge de untură, se pune carnea în ea și se lasă pentru aproximativ o oră la cuptor, la foc iute.

Carne de miel la grătar

Se ia sfertul din faţă al unui miel tânăr, se scot toate oasele cu grijă, se bate carnea, se sărează, se piperează și se pune pe grătar. Această carne este deosebit de gustoasă și de fragedă.

Spate de miel

Un spate de miel se sărează și se piperează, se pune la cuptor cu apă și un pic de untură. Carnea trebuie să se prăjească la foc iute, având grijă să fie umezită din când în când cu sosul din tavă.

Tocană de carne de miel (Gulaş)

Partea din spate a unui miel se taie în bucăți cu oase cu tot, se piperează şi se sărează. Se prăjeşte un pic de slănină, până când devine transparentă, se taie destul de multă ceapă, care se pune deodată cu carnea în oală, se adaugă apă și se lasă aproximativ o oră la fiert; se adaugă la sfârşit o lingură de untură și se lasă să se prăjească fără capac, ca să se rumenească.

Carne de miel în sos de tarhon

Se taie un piept de miel în bucăți, se fierbe în apă cu sare pentru aproximativ 1⁄2 de oră. Într-o lingură de untură se călește la fel de multă făină, se adaugă 1⁄2 de ceapă și o legătură de tarhon, se toarnă un pic de supă, se sărează cu oțet, se adaugă carnea și se lasă să fiarbă în sos, până când este pătrunsă. Se adaugă la fiert o lingură de smântână, se strecoară sosul, se leagă cu 1-2 gălbenușuri de ou și se toarnă peste carnea aranjată pe platou.

Lebărvurșt de miel

Se toacă sau se rade ficatul foarte mărunt, se adaugă un ou, slănină, frunze de pătrunjel şi ceapă tocate toate, piper și sare, împreună cu 1⁄2 de chiflă înmuiată şi bine stoarsă. Totul se amestecă bine şi se pune într-un prapure. Se dă pentru scurt timp la cuptor. Se taie felii şi se serveşte lângă carne.

Friptură de oaie

O pulpă frumoasă de oaie se curăță de oase şi de pielițe, se bate bine, se împănează mărunt şi se pune într-un vas de pământ. Între timp, se fierbe un baiț (numărul 1) şi se toarnă fierbinte peste carne. Carnea se lasă 2-3 zile în baiț; se sărează doar când se găteşte. Într-o tigaie se pune untură şi se prăjeşte carnea în cuptor, la foc iute, având grijă se fierbe până când legumele sunt moi, se adaugă sare, un pic de zahăr și o lingură de să fie umezită des cu sosul din tigaie, sau se prăjeşte pe plită, într-o oală cu capac. Baitul carnea aranjată și se serveşte cu gogoși de cartofi sau cu macaroane. In loc de pulpă, se rântaş. Sosul se pasează și se amestecă cu 100 ml de smântână. Sosul se toarnă poate găti astfel un cotlet.

Pulpă de oaie

Se curăță o pulpă de oase, piele și grăsime, carnea se opărește și apoi se bate, se sărează, se piperează și se împănează cu doi căței de usturoi. Se călește o ceapă tăiată rondele în tigaie, se adaugă carnea și se fierbe cu capac. Către sfârșit, se pune carnea în cuptor, se toarnă deasupra smântână și se lasă să se rumenească. Când se scoate friptura, se adaugă 2-3 anșoa curățate și tăiate mărunt, se lasă să fiarbă câteva minute și se pasează sosul, care se serveşte peste friptură.

Pulpă de oaie cu sos de roșii

O pulpă sau o bucată de umăr se curăță de oase și de grăsime, se opărește, se bate și se freacă cu piper și cu sare, apoi se lasă o oră să se odihnească. În untură fierbinte se pune un pic de slăninuță tăiată cubuleţe (sau doar un pic de şorici), se adaugă o ceapă tăiată rondele, o bucată de coajă de pâine și 6 roşii mari, cu coaja crăpată, se adaugă carnea și se lasă să fiarbă într-o oală cu capac, până când se înmoaie. Sosul pasat se serveşte peste friptură, împreună cu o garnitură de cartofi.

Şnițele mici de oaie

1 – 1⁄2 kg de pulpă sau de cotlet se opăreşte, se taie carnea în bucăţele subțiri, care se bat, se sărează şi se piperează. Se pun într-un vas de cuptor 2 linguri de untură, se taie felii 1⁄2 de morcov curățat, 2 căței de usturoi, se pune totul în vas şi se fierbe până când se înmoaie. Sosul se pasează și se serveşte lângă carne, cu garnitură de spanac sau alte legume.

Șnițele cu ceapă

Partea fragedă a unui cotlet de vale se taie în șnițele, se curăță de pielițe și sports foarte bine. Carnea se lasă să se odihnească, după ce se piperează și se serează, apoi se prăjeşte în untură, la foc iute. Trebuie avut grijă să nu se usuce prea tare, ceea ce înseamnă că nu trebuie prăjită prea mult. Bucățile de carne sescot din untură, în sosul rămas se pune multă ceapă tăiată rondele, care se călește și se servește împreună cu carnea.

Cozonac cu mac (Porție mare)

Se face un aluat din 750 gr de făină, o plămădeală din 40 gr de drojdie dizolvată în lapte călduţ şi un pic de zahăr, se lasă să crească şi se amestecă apoi cu 70 gr de unt topit, 6 gălbenușuri de ou, un pic de sare şi 200 ml de lapte călduţ, se frământă bine şi se lasă la un loc cald. Se face un aluat din 250 gr de unt amestecat cu făină, care se întinde un pic şi la rece. Când a crescut aluatul de drojdie, se întinde pe o planşetă tapetată cu făină, se pune untul în mijloc, se împătureşte, se întinde şi se repetă de 3 ori operațiunea.

Umplutura se pregătește înainte să crească aluatul, după cum urmează: 1⁄2 kg de mac măcinat, înmuiat într-un pic de lapte, se amestecă cu o lingură de unt topit, 5 linguri de zahăr sau de miere, coajă de lămâie și o mână de nuci măcinate sau migdale măcinate, totul se fierbe și se lasă să se răcească. Aluatul se întinde de grosimea unui deget, se pune umplutura deasupra, se rulează și se dă la copt, într-o tavă unsă.

Cozonac cu nucă

100 gr de unt se bat spumă, se adaugă 3 gălbenușuri şi 60 gr de zahăr, se adaugă o plămădeală din 30 gr de drojdie și 150 ml de lapte călduţ; se adaugă 1⁄4 kg de făină şi un pic de sare și se face un aluat, care se frământă până când se desprinde de lingură și se lasă să crească. Se presară făină pe o față de masă, se întinde aluatul și se pune următoarea umplutură: 2 gălbenușuri de ou se amestecă cu 90 gr de zahăr pudră cu aromă de vanilie, 100 gr de nuci tăiate mărunt şi spuma de la 2 ouă. Aluatul umplut se rulează și se lasă să crească într-o formă de chec unsă, înainte să fie dat la cuptor.

Cozonac tirolez

Se face un aluat din 280 gr de făină, 140 gr de unt, 4 gălbenușuri de ou, 2 linguri de vin, 20 gr de drojdie înmuiată anterior în 150 ml de lapte călduț, se întinde aluatul de 3 ori şi se lasă să se odihnească. Se pregătește umplutura din 140 gr de smochine tăiate foarte fin, 140 gr de zahărcu coajă de lămâie, 3 gălbenușuri de ou și spuma de le cele 3 ouă. Se întinde foaia, se unge umplutura, se rulează și se coace la foc mic.

Cozonac

Se face un aluat ferm din 1 litru de lapte, 4 ouă, plămădeala din 50 gr de drojdie, 500 gr făină, un pic de zahăr și sare. Aluatul se frământă foarte bine. Se adaugă apoi 1/51 de unt cald, se bate aluatul până când face bule, se lasă să crească la loc acoperit. Aluatul se împarte în 4 bucăți lunguiețe, se pun câte 2 sub formă de cruce și se răsucesc. Se formează astfel doi cozonaci, care se ung cu ou și se coc pe o tavă întinsă sau direct în cuptorul de pâine.

Cozonac bavarez

Se face un aluat din 1 kg de făină, 3 1 lapte, 2 ouă întregi, 2 gălbenușuri de ou, o lingură cu vârf cu zahăr și un pic de sare și plămădeala din 20 gr de drojdie. Aluatul se bate până când face bule, se adaugă 70 gr de unt topit, se mai bate un pic și se lasă să crească acoperit, la un loc cald. Se întinde aluatul pe o față de masă presărată cu făină, se unge cu 100 gr de unt cald, 140 gr de migdale fără coajă tocate mărunt şi la fel de mult zahăr cu gust de lămâie, se rulează lejer, se pune într-o formă de guguluf și se lasă să mai crească la un loc cald. Se unge cu ou şi se coace aproximativ o oră.
În Rupea (orăşel în sudul Transilvaniei), migdalele tocate se colorează cu carmin, se păstrează o parte din ele, care se amestecă cu zahăr şi se presară pe cozonac.       

Urmărește Sibiu 100% în Google News 

Mihai Anisie, crescătorul de Ameraucana. Ce înseamnă codul de pe fiecare ou și cât se ține acesta în frigider

Vasile Alexandru
-
0
Mihai Anisie, crescătorul de Ameraucana. Ce înseamnă codul de pe fiecare ou și cât se ține acesta în frigider

Pe ultima sută de metri, toată lumea e în goana cumpărăturilor. Toți caută cozonaci, miel, trufandale, ouă. Ouă, aici voiam să ajung. Acest aliment este una dintre  cele mai complexe și mai nutritive surse de hrană. Este recomandat să fie consumat zilnic, preferabil fiert sau poșat. În prima zi de Paști, fiecare credincios va ciocni un ou roșu. Există diverse mijloace prin care putem procura  ouă: să le cumpărăm din supermarket, din piață sau… să le producem noi.

Mihai Anisie este inginer zootehnist și, în timpul liber, crește găini de rasă. L-am rugat să ne spună ce presupune această pasiune, căci pentru el, cu siguranță, creșterea găinilor înseamnă mult mai mult decât un mijloc de procurare a hranei.

Mihai Anisie

Avicultura, „bijuteria zootehniei”

Găinile sunt poate cel mai cunoscute păsări. Insă în ultimii ani, tot mai puțini oameni sunt atrași de creșterea lor. Cum a ajuns Mihai să aibă această pasiune? „De mic copil mi-a plăcut să consum ouă. Crescând, mi-am dat seama că îmi place să îngrijesc animalele, să le ajut și tocmai din acest motiv am ales să studiez meseria de veterinar. Am făcut liceul în domeniu, pe urmă am mers la Facultatea de Zootehnie din Cluj. Acolo am descoperit bijuteria zootehniei, avicultura, adică creșterea păsărilor. Este considerată astfel deoarece  activitatea este una mai curată și mai deosebită. Există două tipuri mai cunoscute de creștere a păsărilor: în sistem intensiv (industrial) și în sistem extensiv  (gospodăresc). Iar daca vorbim despre specializare: pentru producția de carne si pentru producția de ouă.”

Creșterea păsărilor în sistem intensiv / industrial

Porcul e ”leguma” preferată a românului. Acest lucru îl știe toată lumea, însă, după porc, vine carnea de pui, care se găsește la discreție pe rafturile supermarketurile noastre.

„După facultate, am avut ocazia să lucrez în sistemul intensiv în creșterea de păsări de reproducție rasă grea, hibridul de carne, puiul pe care îl găsim în comerț. Aici am învățat secretele acestei păsări, în aproximativ un an jumătate, cât am lucrat. În reproducție se formează ouăle. Acestea se incubează rezultând puii, care ulterior se îngrașă și se sacrifică pentru carne.

La creșterea intensivă trebuie să produci cât mai multe ouă, ca apoi să produci cât mai mulți pui. Aici intervine genetica, și anume, în primul rând, vorbim despre bunicii care se împerechează. Din împerecherea acestora se incubează ouăle și rezultă părinții, iar din aceștia rezultă puiul, care se crește pentru producția de carne, cu timp scurt de creștere. La undeva 42-45 de zile, puiul ajunge la greutatea de sacrificare. Aceasta este cea mai rapidă și ieftină metodă de creștere.

Mai este metoda de creștere lentă a puilor, dar dacă consumatorul dorește carne ieftină, ieftină va primi. În principiu, ambele tipuri de carne sunt bune, dar contează foarte mult modul de procesare al ei. Iar dacă vorbim de ouă pentru consum, hibrizii, specializați pentru producția de ouă, fac în jur de 320-330 de ouă pe an, dacă îi sunt asigurate găinii toate condițiile”, ne spune zootehnistul.

Ce înseamnă codul de pe fiecare ou

Oul este un aliment bun în toate domeniile culinare. Este folosit la prăjituri, în diverse salate, fiert, prăjit, poșat, dând savoare mâncării și culoare. Dar cum gestionăm valabilitatea ouălor? La această întrebare ne răspunde tot Mihai: „Marcarea oului este un proces obligatoriu, iar numerele de pe ou spun toate aspectele lui. Pentru asigurarea trasabilității, vedem codul producătorului, adică țara, județul, ferma, data ouatului. Prima cifra din cod ne spune metoda de creștere a găinilor, și anume: 0 -pentru găini care se cresc ecologic; 1 – pentru găini care se cresc în aer liber; 2 -pentru găini care se cresc în hale la sol și 3 -pentru găini care se cresc în cuști îmbunătățite.

Oul în sine este același, însă modul de creștere al găinilor este diferit. Nu există o diferență majoră între ouăle ecologice și celelalte, deoarece din fiecare iese câte un pui dacă sunt fecundate. Dacă vrem să vedem dacă un ou este vechi sau nu, cea mai la îndemână metodă este punerea oului într-un vas cu apă. Un ou proaspăt întotdeauna va sta pe orizontală, la fundul vasului. Și pe măsură ce se învechește, începe să capete o poziție ușor verticală, până va ajunge la suprafață. Fenomenul se explică prin deshidratarea oului. Înăuntrul lui are o bulă de aer și pe măsură ce trece timpul, oul se deshidratează, iar acea bulă cu aer crește și îl face să plutească.

Un ou ținut la frigider la temperatură între 4 și 8 grade poate fi consumat în maxim 30 de zile. E un mit faptul că un ou fiert are o durată de viață mai mare. Nu-i crește valabilitatea. Oul este un aliment foarte sensibil și trebuie manipulat cu gingășie, pentru că la o mișcare bruscă a acestuia este posibil să se spargă gălbenușul în interior, iar atunci se deteriorează și scade durata de valabilitate”.

Creșterea găinilor în sistem gospodăresc

Oamenii, de veacuri, cresc găini pentru uzul casnic. Acestea mereu și-au găsit utilitatea, fiind ușor de crescut și întreținut. „Pe vremuri, găinile erau crescute pentru ouă, carne, pene și fecale, bune pentru îngrășământ. În sistemul gospodăresc, de obicei oamenii cresc aceste păsări pentru consum propriu. Găina are de regulă două roluri: de a produce ouă (care pot fi folosite pentru reproducție sau pentru consum) și ca sursă de carne. Astfel, toamna, când găina nu mai face ouă, un gospodar triază efectivul. Și de obicei începe cu exemplarele cele mai bătrâne”, ne explică Mihai.

Cum se pune un ou la incubat

Ce a fost prima oară: oul sau găina? E o întrebare veche, ce până astăzi nu are un răspuns… Dar dacă vreți să ajutați la procesul de apariție a unui pui, urmați sfaturile zootehnistului:

„Științific, cu cât oul este mai proaspăt, cu atât randamentul este mai mare. Un ou poate fi pus la incubat și dacă are vârsta de până la zece zile, dar randamentul scade foarte mult, chiar dacă a fost păstrat în condiții de temperatură și umiditate. Ouăle destinate incubației trebuie să fie curate, se dezindectează si se depozitează în spații care asigură o temperatură si umiditate optimă, fără condens. Eu neavând multe găini, crescându-le doar din pasiune și pentru activități de cercetare, observare și îmbunătățire a cunoștințelor, le strâng pe parcursul unei săptămâni, le numerotez și le introduc în incubator. Am un incubator gospodăresc, simplu, pe care l-am calibrat vizavi de ce înseamnă temperatura de incubație și în fiecare săptămână introduc câteva ouă. 

Perioada de incubație  este de 21 de zile. Eu, în  a XIX-a zi, scot ouăle din incubator și le introduc în altul mai rudimentar, din plastic, pe care îl pot curăța mai ușor. După ce ies puii din ou, îi las la zvântat 12 de ore în incubator, apoi îi scot afară. Puiul, din prima lui zi de viață, e capabil să trăiască singur, fără ajutor. Mănâncă, bea apă, se orientează, nu trebuie să-l învețe nimeni, știe să trăiască, n-are nevoie de mamă. Trebuie doar să-i asigurăm condițiile de hrană, apă, aer proaspăt și temperatură. Un pui,  în funcție de rasă și modul de întreținere, la vârsta de șase luni, de când a ieșit din ou, își  începe activitatea de reproducție”.

Ce să dăm de mâncare găinilor

Gustul cărnii este dat, în principal, de hrana animalului, fie că vorbim de găini, porci sau vaci. Tocmai de aceea trebuie să avem grijă cu ce ne hrănim animalele sau de unde cumpărăm carnea.

„Personal, îmi hrănesc găinile cu mâncare pe bază de cereale măcinate: grâu, porumb, șroturi de floarea soarelui, de soia și calciu furajer. Găinile, ca să facă ouă, au nevoie de calciu, coaja oului este formată din calciu, iar această substanță se găsește în special in roci. Unii crescători sfarmă coaja de ou și o administrează în hrana păsărilor. Din punctul meu de vedere e greșit, deoarece în mod indirect învață găina să mănânce ouă”, ne declară zootehnistul.

Ameraucana, una dintre cele mai greu de crescut rase

Sunt o mulțime de rase de găini, care mai de care mai interesante. Unele se cresc mai greu, altele mai ușor. „În prezent, sunt crescător de Ameraucana și pot spune că este una din rasele mele preferate, deoarece sunt un pic mai dificil de crescut, iar mie îmi plac provocările. Ouăle acestei rase au coaja de culoare verde. Puțini crescători sunt capabili să o îngrijească corespunzător. Însă toate găinile îmi plac. Unele au o producție bună de ouă, altele sunt o sursă de carne excelentă, sau au un penaj deosebit, sau un cânt foarte frumos. Fiecare rasă are o particularitate și o frumusețe a ei”, mărturisește Mihai.

Urmărește Sibiu 100% în Google News 

Unde ieșim de Paște în Sibiu

Ștefania Colpoș
-
0
Unde ieșim de Paște în Sibiu

Programul evenimentelor și expozițiilor pe care le puteți vizita de Paște:

Expoziția „RED”

La Sala de Expoziții a Primăriei Municipiului Sibiu, organizată de Primăria Municipiului Sibiu și ROD, are loc evenimentul central al sărbătorii, intitulat simplu „RED”. Deschisă pentru public în intervalul 26 aprilie – 10 mai, expoziția „RED” se concentrează pe explorarea roșului în artă și cultură.

Roșul, considerat „culoarea arhetipală”, este subiectul central al acestei expoziții care aduce în prim-plan lucrările a 20 de artiști contemporani români. De la pictură la sculptură și instalații, fiecare artist aduce o perspectivă unică asupra acestei culori pline de simbolism.

Printre artiștii expozanți se numără Daniela Aron, Ciprian Badiu, Dariana Baltador și mulți alții. Coordonată de profesorul de pictură Cătălin Precup, expoziția „RED” promite să fie o călătorie fascinantă în universul complex al roșului și al interpretărilor sale artistice.

Expoziția „Puterea leului. Istoria banilor în România”

În același timp, Muzeul Național Brukenthal din Sibiu găzduiește o expoziție deosebită în colaborare cu Banca Națională a României. Intitulată „Puterea leului. Istoria banilor în România”, această expoziție temporară prezintă o incursiune captivantă în istoria monedei naționale.

De la primele monede bătute în anul 1870 la Monetăria Statului din București până la cele mai recente emisiuni de bancnote, expoziția explorează evoluția leului românesc și rolul său în economia țării. Peste 150 de obiecte valoroase, inclusiv monede vechi și bancnote rare, vor fi expuse pentru prima dată publicului larg, oferind o perspectivă fascinantă asupra istoriei monetare a României.

Expoziția „Spirala Naturii”

La Muzeul de Istorie Naturală din Sibiu are loc o altă expoziție captivantă, intitulată „Spirala Naturii”. Această expoziție aduce în prim-plan fascinanta lume a melcilor și scoicilor, prezentând peste 500.000 de exemplare din colecțiile malacologice ale muzeului.

De la cochiliile exotice la fosile rare, expoziția „Spirala Naturii” oferă o incursiune unică în lumea fascinantă a creaturilor marine și a formelor lor de viață spectaculoase.

Expoziția „Artă decorativă extrem-orientală. Colecția Dr. Eugen Worell”

În Palatul Brukenthal, vizitatorii au ocazia să descopere o colecție impresionantă de artă decorativă extrem-orientală, adunată de Dr. Eugen Worell în prima jumătate a secolului XX. Această expoziție unică aduce în prim-plan peste 100 de piese rare din China, Tibet și Japonia, oferind o privire fascinantă asupra artei și culturii extrem-orientale.

Urmărește Sibiu 100% în Google News

INTERVIU. Daniel Buzdugan: „Să ne preocupăm mai puțin de grijile de multe și să acordăm mai mult atenția lui Dumnezeu”

Romeo Petrașciuc
-
0
INTERVIU. Daniel Buzdugan: „Să ne preocupăm mai puțin de grijile de multe și să acordăm mai mult atenția lui Dumnezeu”

Orice întâlnire cu Daniel Buzdugan este ea însăși un început de bucurie. Savuros în abordare, familiar de prietenos, realizatorul Morning ZU, actorul și omul de media Daniel Buzdugan știe să își facă partea sa de (din) Sărbătoare, atunci când vine vorba de a trăi, emoțional și reflexiv, marile momente ale creștinătății.

L-am întrebat pe Daniel ce înseamnă pentru el Paștele, cum sărbătorea / sărbătorește această sărbătoare, ce L-ar întreba pe Hristos cel Înviat și de unde își revendică această poziționare în Dumnezeu.

„De cele mai multe ori încerc să fiu de partea binelui”

Daniel, tu chiar mai crezi că a înviat Hristos?

Eu sunt sigur de lucrul acesta! Nu doar cred, ci sunt sigur că Hristos a înviat! Pentru că dacă încă mai suntem așa, cu mințile normale, e datorită faptului că avem o nădejde și o certitudine că Dumnezeu este în inimile noastre, că Dumnezeu este peste tot și că nu ne va lăsa. El va avea grijă de noi, oricât de greu va fi în perioada imediat următoare. Pentru că vremea / vremurile se se strică, dar datoria noastră e să ne vedem de rugăciune, să ne vedem de nădejde, de dragoste și de credință.

E așa, o aparentă contradicție. Ești un om fain, foarte iubit de public, mereu în centrul atenției, cu lumina reflectoarelor după tine. Ai tot ce-ți trebuie. De ce mai ai nevoie și de Dumnezeu?

Pentru că Dumnezeu ne-a dat cu împrumut starea aceasta pe care o avem noi acum. Și ea nu e veșnică. Trebuie să muncim pentru veșnicie. Trebuie să iubim și trebuie să fim recunoscători pentru ceea ce ne-a dat Bunul Dumnezeu. În momentul în care te culci pe-o ureche, așa, în relația cu Dumnezeu, El Se retrage. Ceea ce este frumos e faptul că Dumnezeu nu ne vrea cu forța. Aceasta înseamnă iubire! Iubirea nu se impune cu forța. El spune „dacă vreți”… Deci putem alege. Și ceea ce e fascinant e faptul că o ființă atât de finită, o ființă limitată, a primit un cadou atât de frumos: accesul la tot ce este infinit, la tot ceea ce a creat Dumnezeu!

E frumos ce zici. Și libertatea aceasta e foarte tentantă, dar ea se manifestă și la modul concret? Nu te simți insular într-o societate care ar cam vrea să Îl scoată pe Hristos pe ușa din dos a istoriei? Nu încerci un sentiment de frustrare, în condițiile în care trebuie să te sustragi anumitor tentații, să ți le reprimi, pentru că știi că nu ai voie să faci un lucru sau altul?

Libertatea înseamnă a alege. Deci nu există libertate decât în această formulă: a alege între bine și rău. Să nu se amăgească oamenii să zică da, libertatea e să fac eu ce vreau. Nu, nu! Libertatea înseamnă întotdeauna, în orice acțiune, a alege între bine sau rău. Și de cele mai multe ori încerc să fiu de partea binelui. Uneori fac și prostii și poate că unele le fac fără să-mi dau seama…

Dar învinge binele…

Foto: Arhiva personală

„E un stil de viață în care eu sunt fericit și care m-a ajutat de multe ori să trec peste greutăți”

Ești un om cu vizibilitate, cu o mulțime de ascultători, privitori, urmăritori și admiratori. Nu ești un caz așa, kamikaze, între ceilalți? Te simți confortabil cu valorile acestea, cu principiile după care te ghidezi, tradiționale, cum le numește societatea modernă?

Da, absolut. Nu am avut niciodată nicio problemă din punctul acesta de vedere. Adică nu, nu mi-a zis nimeni nici „dă-te mai încolo”…

Deci se poate și așa…

Se poate. Adică n-am avut, slavă Domnului, n-am avut astfel de probleme. Pe de altă parte, e normal ca unii oameni, care încă nu au descoperit bucuria în Dumnezeu, să aibă și alte opinii. E nasol când aceste opinii ar fi agresive, când ar fi discriminatorii. Atunci ar fi neplăcut, dureros și nedrept. Dar că un om are o altă părere despre niște oameni care merg la biserică, se bucură, e doar problema lui. E vorba de a prezenta un stil de viață în care eu sunt fericit și care m-a ajutat de multe ori să trec peste greutăți, cu Dumnezeu alături. În gând, în inimă și în nădejde.

Suntem în perioada apropierii sărbătorii Învierii Domnului. Ce este pentru tine Paștele?

E o oprire, obligatorie, pe care trebuie să o facă orice om. Și eu, mai ales. E o oprire de la agitația aceasta, de la viteza aceasta a vieții de zi cu zi. E o oprire și o savurare a acestui minunat dar pe care ni l-a dat Dumnezeu, și anume viața. Să te oprești din lucrurile care îți dau plăcere instantă. Ne înfrânăm de la mâncare, dar facem și o dietă pentru suflet. E o perioadă care ne e lăsată să ne îndreptăm, să facem o dietă și pentru suflet, cu rugăciune, cu post, cu mers la biserică, cu spovedanie, cu împărtășanie, dacă este cazul.

Nu sunt acestea niște practici ale bunicilor noștri? Te mai regăsești în ele, mai sunt ele de actualitate pentru societatea în care ne ducem traiul de zi cu zi?

Vin lucrurile acestea din moși-strămoși, de la bunici, de la străbunici. Dar aceste lucruri făceau bine. Era atât de frumos în satele noastre când lumea parcă se mai preocupa și de cele ale sufletului, nu numai de grijile și nevoile de zi cu zi! Cum se spune la slujbă sau în rugăciunea Sfântului Isaac Sirul: grija de multe. E un păcat și acesta, să porți pe cap multele griji ale vieții de zi cu zi. Să ne preocupăm mai puțin de aceste griji și să acordăm mai mult atenția lui Dumnezeu, Care Se va preocupa El de cele ce ai nevoie și va rezolva lucrurile după voia Lui, nu după voia noastră.

Cum era Paștele copilăriei pentru tine?

Era la țară, de cele mai multe ori. În comuna Stănița, județul Neamț. Plecam cu o săptămână înainte la bunici. Așa era vacanța, de două săptămâni, din care prima săptămână era Săptămâna Mare. Culmea, deși era în perioada comunistă! Aveam o săptămână înainte de Paști, deci Săptămâna Mare, în care mă duceam și asistam acolo la toate pregătirile: cu pască, cu cozonaci, cu ou roșii… Era un un antrenament foarte puternic, pentru că trebuia să rezistăm la ceea ce implica pregătirea pentru Paște. Deși copii fiind, primeam un bun exemplu de înfrânare de la bunici, de la mătuși, de la unchi, pentru că nu ne înfruptam din cele pregătite. Stăteam așa până în ultima clipă, până la Înviere! Rezistam în fața tentațiilor culinare. Și se spune că dacă reușești să te înfrânezi de la mâncare, poți să te înfrânezi și de la alte lucruri. Că e și acesta un e un instinct foarte puternic. Și dacă reușești să de stăpânești, e bine. Mergeam la Denii în Săptămâna Mare, mergeam la spovedit, la împărtășit… Era frumos.

Daniel Buzdugan și Romeo Petrașciuc. Foto: Sibiu 100%

Cât din atmosfera aceea a Paștelui mai regăsești în Sărbătoarea de acum?

Să știi că la multe biserici din București, unde unde am participat anii trecuți și la Prohod, și la Înviere, sunt mulți oameni care țin rânduiala. Și mulți oameni tineri. Asta este îmbucurător. Vezi în biserici oameni foarte tineri care vin cu copiii, oameni care încearcă să țină în echilibru familia. Iar echilibrul familiei nu poate fi decât în Biserică și în fața lui Dumnezeu, cu ajutorul lui Dumnezeu.

„Îmi place foarte mult să merg la Prohod”

Am o mică curiozitate. Știu că tatăl tău a fost milițian. Vorbim de acele vremuri, în care Paștele a fost, în cea mai mare parte, „marginalizat”, stigmatizat. Cum ai reușit să păstrezi toate aceste valori?

Învățând de la părinți. Ai mei mergeau la biserică în fiecare duminică. Și tata, chiar dacă venea din tura de noapte de la serviciu – a fost și sectorist, a lucrat și la penitenciar, a lucrat și în alte zone -, stătea puțin, se odihnea jumătate de oră, după care se îmbrăca și pleca la o biserică, undeva în marginea Iașiului, undeva în zone în care nu l-ar fi recunoscut cineva.

Mergea sub acoperire…

Da. Pentru că cine lucra în armată, în Miliție, în structuri din acestea ale statului, nu era bine să fie văzut în biserici. Li se făcea raport, li se tăia din salariu, erau penalizați, erau mustrați și, ca să nu fie probleme de genul acesta, tata mergea cât mai departe de zonele în care își desfășura activitatea.

Ce îți place și ce-ți displace cel mai mult de Paște?

Îmi displace faptul că, poate, nu am suficient timp. Ar trebui să renunț mai mult la ceea ce fac zi de zi. Aici nu mă refer la serviciu, ci la lucrurile pe care trebuie să le faci ca cetățean, ca om care trebuie să se pregătească pentru masa de Paști. Aici aș fi un pic mai atent. Ca să renunț la mai multe și să simt spiritul Paștelui mai profund.

Și îmi place foarte mult să merg vinerea la biserică, la Prohod. Mi se pare atât de emoționant și atât de de frumos să vezi atâția oameni cântând în cor Prohodul Domnului!

Foto: Arhiva personală

Unde îți petreci anul acesta Paștele?

Păi anul acesta voi merge în Grecia. Am înțeles că este foarte-foarte frumos. Și am prieteni acolo care mă invită și abia aștept să merg la biserică acolo.

E primul Paște petrecut în Grecia, să înțeleg.

Da, da.

„Mi-e teamă să nu ajung nepregătit în fața lui Hristos”

Care îți e cea mai mare temere în relaționarea cu Dumnezeu?

Mi-e teamă să nu ajung nepregătit în fața lui Hristos la întâlnirea de la finalul vieții. Să nu mă trezesc că mai aveam ceva de făcut și nu am apucat să fac.

Ce I-ai spune lui Dumnezeu dacă L-ai întâlni față către față?

I-aș mulțumi și I-aș spune: „Mulțumesc, Doamne, pentru că ai intrat în viața mea, că ai fost lângă mine și m-ai ajutat. Și Îți mulțumesc pentru tot ce mi-ai dat”.

Ce L-ai întreba?

L-aș întreba dacă îmi dă voie să intru acolo, în Rai.

Dacă ar fi să dai un sfat-pretext semenilor tăi, pentru această perioadă, a Paștelui, care ar fi acela?


Să se oprească un pic și să se uite în ei. Să închidă toate aplicațiile pe care le au în cap, toate gândurile care îi preocupă, să respire o perioadă și să se întrebe: Cum sunt eu în clipa asta? Care e starea mea sufletească în clipa asta? Și să se pună în starea de rugăciune și să-L strige pe Dumnezeu. Să zică: „Doamne, vin-o lângă mine! Te vreau înapoi! Că poate ai plecat din cauză că nu Te-am băgat în seamă, că Te-am neglijat”.

Foto: Arhiva personală

Urmărește Sibiu 100% în Google News 

Sfânta Lumină va fi adusă, sâmbătă seara, de la Ierusalim în România

Vasile Antipa
-
0
Sfânta Lumină va fi adusă, sâmbătă seara, de la Ierusalim în România

Sfânta Lumină va fi adusă de la Ierusalim sâmbătă seara de Superiorul Aşezămintelor Patriarhiei Române la Locurile Sfinte, părintele arhimandrit Teofil Anăstăsoaie, şi va fi oferită delegaţilor eparhiilor prezenţi la Aeroportul Internaţional „Henri Coandă”.

Ulterior, centrele eparhiale, prin protopopiate, vor distribui Lumina Sfântă fiecărei parohii, a informat Biroul de presă al Patriarhiei Române.

Lumina Sfântă va fi dusă, şi în acest an, prin intermediul unui delegat al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, de la Bucureşti la Chişinău, unde va fi oferită parohiilor din Mitropolia Basarabiei.

În aceeaşi seară, în jurul orei 19,00, Sfânta Lumină va fi primită la Catedrala Patriarhală de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Tradiţia aducerii Sfintei Lumini de la Ierusalim a fost inaugurată de Patriarhul Daniel în anul 2009.

Lumina Sfântă este considerată un miracol al ortodoxiei, care se întâmplă în fiecare an de Paşte la Ierusalim, în timpul Vecerniei Mari din Sâmbăta Mare, între orele 12,30 şi 14,30, când deasupra Sfântului Mormânt se aprinde un foc care se pogoară din cer, manifestându-se diferit în fiecare an şi care, în primele minute, nu frige.

Lumina este adusă credincioşilor de Patriarhul Ierusalimului.

Sfântul Mormânt este inspectat încă din Vinerea Mare, imediat după Prohod. Cei care fac această verificare – pentru a nu exista nicio bănuială de înscenare – sunt poliţişti civili, care nu sunt creştini.

De obicei, aceştia sunt trei: un arab, un turc şi un reprezentant al Statului Israel. Rolul lor este de a inspecta încăperea Sfântului Mormânt pentru a nu exista vreo sursă de foc.

De asemenea, îi controlează corporal pe cei care vor pătrunde acolo în momentul ceremoniei religioase. Apoi, la momentul potrivit, luminile se sting, uşa se sigilează, iar la intrare rămân doar gardienii.

După desfăşurarea slujbei, Patriarhul Ierusalimului, îmbrăcat doar cu un stihar alb, cu epitrahil şi brâu, se îndreaptă spre Sfântul Mormânt.

La intrare, el este controlat de poliţişti în prezenţa martorilor care aparţin tuturor confesiunilor.

Patriarhul desigilează intrarea în Mormânt şi pătrunde în prima încăpere, în „Capela Îngerului”, însoţit – conform tradiţiei – numai de un arab de religie islamică.

Mai departe, patriarhul intră singur în încăperea propriu-zisă a Mormântului şi îngenunchează în faţa lespedei.

Ulterior, după rugăciune, cei prezenţi în biserică au adesea prilejul să observe o lumină precum un fulger, care vine prin cupola aflată deasupra Capelei Sfântului Mormânt.

Pelerinii compară această lumină cu un glob care se împrăştie în mici bucăţi. Această lumină ajunge până la lespedea Sfântului Mormânt, aprinzând astfel vata presărată deasupra.

Rolul patriarhului este de a lua în mâini această vată aprinsă, a o aşeza în două cupe de aur şi a se întoarce în ‘Capela Îngerului’.

Ulterior, patriarhul aprinde două mănunchiuri de câte 33 de lumânări, apoi iese şi împarte lumina credincioşilor.

FOTO: Arhivă

Urmărește Sibiu 100% în Google News 

Tradiția încondeierii ouălor roșii, o artă spirituală

Ștefania Colpoș
-
0
Tradiția încondeierii ouălor roșii, o artă spirituală

În inima Transilvaniei, în Sibiu și în împrejurimi, tradiția încondeierii ouălor roșii este o artă spirituală și un simbol al credinței. În fiecare an, în Săptămâna Mare și mai ales în Joia Mare, oamenii se adună pentru a colora și încondeia ouă, fiecare după bunul plac. Unii folosesc procesul de colorare natural, alții merg pe modernism și cumpără ouă vopsite direct din magazine.

Totuși, cel mai frumos moment este cel în care familiile aleg varianta tradițională. Atunci când vorbim despre ouă încondeiate gândul ne fuge automat la cele bucovinene, căci oamenii din Bucovina utilizează culori vii, iar simbolurile de pe ouă sunt lucrate cu atenție și răbdare.

De demult, colorantul obișnuit folosit pentru vopsirea ouălor era renumitul Gallus, adică o vopsea specială pentru fibre textile, produsă de industria chimică românească. Culoarea cea mai frecvent utilizată era, bineînțeles, roșu.

Mai puțin obișnuită pentru ouă este culoarea violet, obținută într-un mod inedit, prin dizolvarea minei unui creion la fel de celebru în a doua jumătate a secolului trecut: creionul chimic. Poate cel mai comun și cel mai des utilizat instrument de scris de atunci, mai ales la sate, ”chimicul” era un produs ieftin și versatil, a cărui mină, prin umezire, căpăta culoarea violet, având, pe hârtie, un efect similar cernelii și care se ștergea foarte greu.

Fără îndoială, cea mai indicată și potrivită modalitate este cea naturală. Iată câteva metode și ingrediente pe care le poți folosi pentru a obține ouă colorate și frumoase: sfecla roșie, coji de ceapă roșie, ceai, turmeric.

Simboluri și semnificații

Cele mai puternice semnificații ale oului rămân, totuși, cele legate de sărbătoarea Învierii Domnului. Legenda spune că oul este mormântul Domnului Iisus Hristos, iar roșul ouălor reprezintă sângele Său. Ciocnitul ouălor simbolizează sacrificiul lui Hristos, la noi existând tradiția ca după Înviere, persoana mai în vârstă să ciocnească oul celuilalt în timp ce rostește “Hristos a Înviat”, iar celălalt spune “Adevărat a Înviat”.

De-a lungul timpului, motivele folclorice utilizate în încondeierea ouălor au evoluat și au fost transmise din generație în generație. Aceste motive, precum spicul, soarele, frunza sau crucea, nu sunt doar elemente decorative, ci poartă cu ele înțelesuri profunde și simboluri sacre, care pot exprima bucuria, uimirea, smerenia sau împăcarea. Fiecare regiune a țării își are propriul stil distinct în ceea ce privește încondeierea ouălor. De la modelele naturaliste și culorile discrete din Muntenia și Oltenia, până la varietatea bogată de modele și culori din Transilvania și Banat, sau finețea ornamentală din Țara Bârsei, fiecare zonă aduce semnificații în tradiția încondeierii ouălor. Metodele tradiționale de decorare a ouălor, cum ar fi tehnica „batic” sau folosirea cerii colorate și a vopselelor, sunt încă practicate și astăzi. Procesul aplicării cerii și vopselii în straturi, pentru a obține culori și modele complexe, este un act de răbdare și pricepere.

Câteva simboluri utilizate adesea

• linia dreaptă verticală = viața;

• linia dreaptă orizontală = moartea;

• linia dublă dreaptă = eternitatea;

• linia cu dreptunghiuri = gândirea și cunoașterea;

• linia ușor ondulată = apa, purificarea;

• spirala = timpul, eternitatea;

• dubla spirală = legatura dintre viața și moarte.

• Crucea – semnul creștinătății  – în jud. Muscel apare o cruce mică în punctul de încrucișare a două bețe și în cele patru compartimente câte o figură, care pe alte ouă, se numește „argeșeancă” sau „goangă”;

• Crucea Paștelui  –  crucea cu care creștinii împodobesc pasca pe care aceștis o duc la biserică, în noaptea Învierii, numit în unele zone și „Ziua Paștelor”;

• Crucea românească și crucea rusească sau crucea moldovenească  –  este reprezentată printr-o cruce cu alte cruciulițe la capete;

• Crucea nafurei – crucea încrestată pe pâinea din care se împarte nafura la slujba bisericească;

• Steaua – este un motiv răspândit, întalnit mai ales în Bucovina și în tot vechiul Regat. În Vâlcea și Rm. Sărat, acest motiv este întâlnit și cu numele de „floarea stachinei” sau „steaua ciobanului”;

• Mănăstirea – tot un simbol al creștinătății;

• Regnul animal: albina, broasca, șarpele, mielul;

• Motive vegetale: frunza bradului, garoafa, spicul grâulu;

• Unelte casnice și de câmp: grebla, lopata, fierul plugului;

• Ornamente industriale, motive luate din industria casnică: clinul ce se formează la croirea cămășilor și mânecile;

Sâmbăta Mare: ”Bucurați-vă!” (Matei 28, 1-20)

Pr. Constantin Necula
-
0
Sâmbăta Mare: ”Bucurați-vă!” (Matei 28, 1-20)

Sâmbăta Mare. Liturghia începe cu preoții înveșmântați în culoare închisă, chiar roșie, amintind de hlamida batjocorii lui Hristos. Poate de aceea invectivele atârnate pe icoana Bisericii în Săptămâna Patimilor ori pe chipul blândeții lui Hristos nu merită răspuns. Va trebui, cred, să ne învățăm să nu mai răspundem lătratului inutil. De altfel, dacă priviți atenți, scaramușii de serviciu primesc pedeapsa în viețile lor. Lipsa bucuriei. Și neputința de a fi izvor de bucurie altora. Nu-i vorba aici de lipsa dialogului ori disfuncții de reflecție. Ci de nevoia de tihnă. Tihna Paștelui.

Sâmbăta Mare. În Liturghie se citesc paremiile – texte alese ale Vechiului Testament – care argumentează istoricul Paștelui (Pesahului, dacă vreți), rolul jertfirii mielului – vă asigur că nu era pentru drob – și toate celelalte proorocii despre Iisus ca Mesia. Sunt mai mult decât limpezi. Textele urcă spre Apostolul zilei și apoi spre lectura Evangheliei. Suntem în zi de Sabath, de sâmbătă, dar lectura ne spune ce se întâmplă în prima zi a săptămânii, dis de dimineața… Liturghia este unită cu Vecernia, prăznuind astfel Învierea a cărei primă tresărire se petrece în cele mai de jos ale pământului, în locuința morților. Iadul se golește. Și acolo, pe fundul iadului, în buzunarul de siguranță al morții, tresare dintâi realitatea Învierii. Este, cred, realitatea pe care am pierdut-o în raport cu Învierea. Aceea de a-i vedea pe cei plecați cum vin Acasă de Înviere…

E vremea liniștirii!

Sâmbăta Mare. În tihna Liturghiei, un singur gând: Dacă s-ar ridica Domnul Hristos din icoana Epitafului cea întinsă pe Masa Altarului sau dacă ar deschide ochii, cum am reacționa? Cât de drag ne este, real, Hristos Domnul Cel Înviat? Copiii veniți la Împărtășire mi-au răspuns.

Sâmbăta Mare. Oboseala slujirii topește grija nopții ce vine. Va fi Lumină la miezul Nopții și Îngerii se vor amesteca printre oamenii. Oamenii, vii și morții deopotrivă, căutând răspuns: ”Adevărat a Înviat!” Dar adevărul acesta nu vine din dreptatea lumii ori din descoperirile științifice – deși, un ochi loial luminii, ar vedea și acolo Adevărul Învierii -, ci din acest „Bucurați-vă!” rostit cu entuziasm, îngeresc, tocmai de Îngerul Domnului. În lipsa acestei bucurii, credeți-mă, nu poate fi Înviere. Rămâne o durere ca un rictus de nevindecat. Numai privind cu ochi bucuroși te apropii de Taina Învierii.

Sâmbăta Mare. E prânzul acum când scriu. O liniște cuminte îndeamnă la odihnă. E clipa de liniștire de care avem nevoie pentru a gusta din liniște pentru a ne trăi Bucuria. E vremea liniștirii!

Citește și: Vinerea Mare: ”Răstignește-L! Răstignește-L!”

Urmărește Sibiu 100% în Google News 

ULTIMA ORĂ: Fără permis, un sibian s-a răsturnat cu motocicleta pe strada Nicolae Teclu

Vasile Antipa
-
0
ULTIMA ORĂ: Fără permis, un sibian s-a răsturnat cu motocicleta pe strada Nicolae Teclu

Un sibian de 28 de ani, fără permis, a fost rănit după ce s-a răsturnat cu motocicleta pe carosabil, vineri seara, pe strada Nicolae Teclu.

Din primele cercetări efectuate a rezultat că, în timp ce conducea o motocicletă, un sibian în vârstă de 28 de ani s-a dezechilibrat și s-a răsturnat pe carosabil.

Motociclistul a fost rănit în urma impactului.

Acesta nu are permis de conducere eliberat pentru nicio categorie de vehicule.

Sibianul a primit asistență medicală din partea unui echipaj al Ambulanței.

În urma evenimentului, acesta s-a ales cu traumatisme de șold și de umăr, fiind transportat la UPU Sibiu în stare stabilă.

FOTO: Arhivă

Urmărește Sibiu 100% în Google News 

VIDEO: A fost forat primul kilometru de tunel pe Autostrada Sibiu-Pitești

Vasile Antipa
-
0
VIDEO: A fost forat primul kilometru de tunel pe Autostrada Sibiu-Pitești

Primul tunel de autostradă din țara noastră a fost deja forat, muncitorii lucrând 24 de ore din 24 pentru finalizarea lucrării.

Este vorba despre tunelul aflat pe traseul Autostrăzii Sibiu-Pitești.

Unul dintre secretarii de stat din Ministerul Transporturilor, Irinel Scrioşteanu, a spus că a fost pe șantierul unde se sapă tunelul în zona Tigveni – Curtea de Argeș a Autostrăzii A1 Sibiu – Pitești.

„Avem primul km de tunel forat, fiind executați în total 1013 metri pe ambele fire, din care 580 metri de tunel pe firul ieșiri din tunel, sensul Sibiu-Pitești (Tunel Daniela) şi 433 metri de tunel pe firul intrării în tunel, sensul Pitești-Sibiu (Tunel Alina).

A fost realizat primul tunel intermediar care va fi folosit ca pasaj pietonal între cele două fire de tunel Alina și Daniela sau cale de evacuare după darea în trafic.

În ceea ce privește zona nisipoasă de pe tunelul Daniela, a fost depășită cu bine și urmează ca în perioada următoare să fie depășită și pe Tunelul Alina.

Se execută lucrări de excavații și terasamente pe câteva sectoare aferente nodului rutier Țigveni”, a scris secretarul de stat pe pagina sa de Facebook.

Potrivit acestuia, firma care realizează lucrarea a mobilizat în șantier un număr de 590 muncitori și 185 utilaje, iar lucrările vor continua și în perioada sărbătorilor de Paște.

Secretarul de stat din Ministerul Transporturilor a precizat că a început execuția piloților necesari unuia dintre firele tunelului.

„A fost finalizată forarea, armarea și betonarea celor 20.500 ml de piloți necesari structurilor aferente acestui tronson de autostradă și a început execuția piloților necesari unuia dintre firele tunelului.

Au fost realizate 7 din 16 fundații aferente podețelor; au fost turnați 41.000 mc de beton necesar structurilor.

Au fost finalizate drumurile tehnologice; continuă producția de grinzi și predale prefabricate necesare structurilor în organizarea de șantier, fiind realizate, până în prezent, 32 grinzi prefabricate și cca 3000 m2 predale prefabricate.

Continuă lucrările de forare, armare și betonare a piloților cu diametru mic pentru îmbunătățirea terenului de fundare, fiind realizați în proporție de 85%.

Se execută lucrări hidrotehnice (șanțuri de gardă) între km 83+600 și km 90+260; continuă relocarea rețelelor de utilități publice de gaz, electricitate, canalizare și apă menajeră”, a mai transmis Irinel Scrioşteanu.

Urmărește Sibiu 100% în Google News 

Un sibian s-a ascuns în Norvegia pentru a scăpa de pușcărie. Joi a fost adus în țară

Vasile Antipa
-
0
Un sibian s-a ascuns în Norvegia pentru a scăpa de pușcărie. Joi a fost adus în țară

În cursul zilei de joi, Poliția Română a adus în țară două persoane, pe numele cărora au fost emise mandate de executare a unei pedepse privative de libertate.

Astfel, un sibian condamnat pentru infracțiuni rutiere a fost adus din Norvegia pentru efectuarea pedepsei.

„A fost adus un bărbat, de 42 de ani, din Sibiu, urmărit internațional pentru săvârșirea de infracțiuni rutiere. Acesta a fost adus din Norvegia, având emis de către Judecătoria Reghin, pe numele lui, un mandat de executare a pedepsei cu închisoarea de 1 an și 8 luni”, a anunțat Poliția Română.

De asemenea, un bărbat, de 40 de ani, domiciliat în Sălaj, urmărit internațional pentru săvârșirea de infracțiuni rutiere, a fost escortat din Belgia, fiind condamnat de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc la 1 an și 9 luni de închisoare.

Aceștia au fost încarcerați, în vederea executării pedepselor.

FOTO: Arhivă

Urmărește Sibiu 100% în Google News

FOTO: Scandalul copii la local. Reacții de la „mă mir că nu au instalat la intrare și niște lese” și ”încă puțin și îi legăm și de scaun”

Vasile Antipa
-
0
FOTO: Scandalul copii la local. Reacții de la „mă mir că nu au instalat la intrare și niște lese” și ”încă puțin și îi legăm și de scaun”

Internetul din România este împărțit în două după postarea unui local din București în privința părinților care vin însoțiți de copii.

Un local din București a stârnit controverse după ce le-a atras atenția clienților care vin însoțiți de copii că prichindeii trebuie să „rămână așezați la masă pe toată durata vizitei la restaurant”.

„Pentru siguranța copiilor: Copiii trebuie să rămână așezați la masă pe toată durata vizitei la restaurant, alergarea între mese și în zona restaurantului prezintă un risc de rănire, inclusiv deplasări, căderi și ciocniri cu mobilierul și alți clienți”.

Localul mai menționează că micuții trebuie să rămână tot timpul așezați pentru a ”asigura singuranța și eficiența personalului” și pentru a nu ”perturba experiența culinară a altor oaspeți”.

O fotografie cu acest mesaj a fost postată pe Facebook de un utilizator care s-a plâns de faptul că ”cruciada localurilor împotriva copiilor continuă”.

„Pe lângă că mi se pare rizibil, insultător și pur simplu trist, aștept cu mare interes ziua în care oricare local hip de la noi va pune un anunț către clienții săi care să spună la noi aici sunt primiți și copiii cu brațele deschise, de aceea pentru armonia tuturor vă rugăm să încercați să fiți mai toleranți cu ei și să le respectați și lor dreptul la mișcare și joacă.

Iar dacă vă nimerește din greșeală o pietricică să găsiți în inima voastră mare să nu vă strice toată ziua, dăm noi o cafea din partea noastră dacă e”, a scris utilizatorul.

Mulți utilizatori au reacționat la postare au criticat anunțul, scriind lucruri ca ”mă mir că nu au instalat la intrare și niște lese” și ”încă puțin și îi legăm și de scaun”, au existat și persoane care au încercat să vadă lucrurile din perspectiva restaurantului.

Au existat și persoane care au încercat să vadă lucrurile din perspectiva restaurantului.

„Întrebarea fundamentală e cine e egoist și antisocial: părinții de copii mici care vor totul croit pentru nevoile copiilor sau ceilalți, care nu vor același lucru?
Fiecare avem zilele noastre proaste când nu vrem agitație in jur și tot ce ne dorim e o cafea și o conversație plăcută cu prietenii.

Dar nu avem tot timpul zile de genul asta, așa că în general putem trai liniștiți la o terasă cu copiii altora în jur.

Eu cred că e loc pentru toți pe piață (tipuri de localuri) și nu aș arunca cu piatra dacă un antreprenor va deschide un local kids free.

Ba m-as și duce acolo când vreau să mă văd doar cu prietenii în liniște după vreo noapte grea la un chef sau o zi lungă la birou”, a scris un părinte.

Potrivit reprezentanților localului, mesajul a fost interpretat greșit, regulile fiind impuse pentru siguranță tuturor clienților.

„Este un regulament, nu o indicație, dar este strict pentru siguranța clienților și a copiiilor clienților care ne vizitează.

Copiii aleargă foarte mult pe aici, se pot accidenta, pot cădea, pentru că este foarte mult pietriș pe jos, se pot lovi de colegii mei ospătari care merg la mese cu tăvile.

Din punctul meu de vedere a fost interpretat într-un mod greșit”, a spus Preda Marin, reprezentant al restaurantului, potrivit Digi 24.

Urmărește Sibiu 100% în Google News

1...1.5081.5091.510...7.089Pagina 1.509 din 7.089