Numărul firmelor radiate la nivel naţional a crescut cu 9,62% în primele opt luni din 2022, comparativ cu perioada similară a anului trecut, până la 46.304 radieri, conform statisticilor Oficiului Naţional al Registrului Comerţului.
Cele mai multe radieri au fost înregistrate în municipiul Bucureşti – 7.457 (plus 9,28% faţă de ianuarie-august 2021) şi în judeţele Cluj – 2.133 (plus 15,97%), Constanţa – 2.068 (plus 13,25%) şi Timiş – 2.066 (plus 1,62%).
La polul opus, cele mai puţine radieri au fost consemnate în judeţele Călăraşi – 378 (în creştere cu 2,44% faţă de primele opt luni ale anului trecut), Covasna – 387 (plus 8,10%) şi Ialomiţa – 392 (plus 18,43%).
Creşterile cele mai semnificative ale numărului de radieri s-au înregistrat în judeţele Tulcea (plus 30,38%), Gorj (plus 24,89%) şi Sălaj (plus 23,32%). În perioada analizată au fost consemnate scăderi în ceea ce priveşte numărul firmelor radiate în judeţele Caraş-Severin (minus 13,60%), Brăila (minus 9,49%) şi Alba (minus 8,70%).
Pe domenii de activitate, numărul cel mai mare de radieri a fost înregistrat în comerţul cu ridicata şi cu amănuntul, repararea autovehiculelor şi motocicletelor – 12.531 (plus 8,24% raportat la ianuarie-august 2021), construcţii – 4.202 (plus 7,03%), activităţi profesionale, ştiinţifice şi tehnice – 3.857 (plus 8,65%) şi industria prelucrătoare 3.752 (plus 10,81%).
În august 2022, au fost consemnate 5.297 radieri de firme, cele mai multe în Bucureşti (921) şi în judeţele Cluj (251), Constanţa (243), Ilfov (210) şi Timiş (205).
E considerat cel mai mare baterist român al tuturor timpurilor, care a sedus și uimit de fiecare dată cu talentul său inconfundabil. A cântat pe marile scene ale lumii, alături de nume sonore din industria de gen. Un om luminos, cu o energie fantastică, pe care știe nu doar să o conserve rostuitor, ci mai ales cu care reușește să îi ”contamineze” și pe cei care intră în confluență cu el.
Pe Ovidiul Lipan Țăndărică l-am reîntâlnit nu cu multă vreme în urmă la Apoldu de Sus (Sibiu). Venise pentru un eveniment acolo și, cu câteva ceasuri înainte de spectacol, și-a găsit răgaz de o poveste. Ovidiu Lipan Țăndărică, în exclusivitate pentru Sibiu 100%.
Încărcătura ”spațiului liber”
Aș vrea să îl surprind puțin pe Ovidiu Lipan Țăndărică în ipostaza de proaspăt bunic. Așa-i că-i fain?
E o întrebare care încă mă surprinde, da… Încerc să fiu aproape în ceea ce privește senzația aceasta de bunic, dar încă nu am procesat toate aceste elemente.
Sunteți mereu pe drumuri, cu o mulțime de spectacole, evenimente, dintr-o parte într-alta a țării șoi dincolo de hotarele ei. De unde această debordantă energie?
Eu am mereu o energie și o formă de continuitate care mă trimite în continuu în viitor. Multe din evenimentele care s-au întâmplat în viața mea au însemnat pentru mine o bază. Dar tot timpul sunt cu un pas înainte. Nu știu ce mă împinge să mă încarc cu energia ”spațiului liber”, să mă echilibrez energetic de fiecare dată cu sinele meu și să am posibilitatea să privesc lumea dintr-un punct de vedere personal. Suntem mereu bulversați de toate știrile, de acea fericirea care ni se propune în tot ce înseamnă promovare de frumusețe, de modă, de noua formă de muzică. Fericirea aceasta însă îți induce o formă superficială; e o bulă în care trăim în momentul acesta cu toții, nerealizând că nu are fundament. Este indusă și este pentru a face comerț. Adică mamona a câștigat.
E o lume suferindă, cea pe care o identificați ca habitat al nostru comun?
Suntem într-o perioadă a omenirii în care, într-adevăr, s-au creat diferite elemente pentru a ne simți bine, pentru a ne ajutora în lucrul, dar în esență noi suntem suferinzi. Suferim de lipsă de iubire, suferim de lipsă de umanitate, de lipsa căldurii dintre oameni, de socializare, de forma aceea de respect care te readuce în esența a ceea ce înseamnă a fi om, a fi cu ochii deschiși prin lume și de a te bucura cu sufletul și spiritul. Trăim într-o formă în care suntem adăpați cumva cu tot ceea ce înseamnă informație și cu bucuria aceasta indusă, care este de o falsitate totală. De aceea și căderea este cu atât mai grea. Oamenii nu se mai regăsesc, nu se mai cunosc pe sine, nu mai au un moment de meditație, de a se întâlni cu Divinitatea, de a gândi câteva minute măcar pe zi la Dumnezeu. Totul este o alergătură, goană după a realiza ceva, rămânând într-un final fără valoare și fără esență.
Cum reușiți să vă feriți de aceste maladii?
Încărcătura ”spațiului liber”. Trăiesc foarte mult afară, conectat la natură, încerc să îmi golesc mintea de fiecare dată. Pentru că toate aceste intruziuni ți se induc subliminal și ele răbufnesc la un moment dat în niște stări inexplicabile. De aceea foarte multă lume e cu depresie. Am spus de fiecare dată și o repet: eu Îl las pe Dumnezeu să lucreze. Soluția e să îți lași timp, să ai răbdare. Numai cu răbdare ai și așezare, care este binecuvântare. Și să Îl lași pe Dumnezeu să lucreze. Ți-ai propus un proiect, poți sta și în cap: dacă nu e binecuvântat de Dumnezeu, nu iese! Și cu atât mai mult te îndârjești, te întristezi, ajungi la suferința aceasta lumească. Eu dăruiesc foarte multă energie. Și sigur că mă și încarc în acele momente. Pentru că e și nici nu știi când ți se întoarce o vorbă bună, pe care ai dat-o cândva și ai creat un filon energetic pozititv.
Sunteți un spirit mereu liber. Care sunt principiile de nenegociat pentru dvoastră?
Din nefericire, capitalismul și democrația s-au înțeles greșit. Sunt două paralele, există una agriming: cine ia primul floarea depe masă, ăla trebuie respectat. Din păcate, oamenii își dau la geoale, se distrug, floarea aceea se strică, nu ajunge nici la unul, nici la altul și trăim într-o confuzie totală. Trebuie să dăruiești, în primul rând. Eu sunt și un multiculti. Îmi plac diferențele acestea de cultură. Care s-au întrepătruns în timp. Trăiesc în România 18 etnii, vezi Moldova, Dobrogea, chiar și Banat. Sigur, e plăcut când toate acestea se întâlnesc și creează o stare plăcută. Asta ne lipsește nouă, tuturora, o unitate românească ce să creeze iarăși o anumită bunăstare. Bunăstarea și fericirea nu e neapărat să ai mulți bani. Iar confortul acesta care ți se oferă strălucit, în profunzime e o goliciune. Să fii fericit cu tine și să poți să stai cu tine, să poți să creezi filonul acesta spiritual care să te încarce energetic, este cheia. Să îți vină idei noi, să trăiești efectiv, să ai o stare de spirit cât mai puternică și, zic eu, cât mai reală de a fi om. Mintea îți joacă de foarte multe ori farse din cauza inducerii acesteia, tot timpul să interacționezi cu tot felul de fake-uri care te bulversează. Lumea nu mai știe care este adevărul, în ce direcție să meargă. Am ajuns la o stare limnitativă, nu mai știm cum stăm, ce se întâmplă și ce să alegem. Șiu cred că asta s-a dorit cu globalizarea. Dar acesta este, pe undeva, un sindrom al evoluției. Noi trebuie să Îl lăsăm pe Dumnezeu să lucreze și să ne regăsim pe noi înșine. Acolo e esența.
Foto: Arhiva personală
Muzica este Dumnezeu, în primul rând
Într-o lume de genul acesta, haotică în dinamica ei, cum credeți că ajunge mesajul dvoastră către oameni?
Merg cu ochii deschiși prin lume și mă încarc cu tot ce înseamnă identitate, spiritualitate, obiceiuri, datini românești. Am foarte multe proiecte, cu multe elemente interculturale care, într-adevăr, au o esență românească și reprezintă un fior și o energie de care Occidentul are nevoie. Noi venim cu averea noastră spre Occident, cu ce avem noi aici, doar că trebuie pus în valoare. Nu se investește în cultură, în educație. Ruralul este ținut parcă într-o anumită boare, nu cumva să primească prea multă informație. Trăim în mod cert în două lumi: România secolului XXI și România, cumva, a Evului Mediu. Și poate că discrepanța aceasta face ca mulți dintre noi să sufere, pentru că nu suntem unitari. Nu avem o linie de continuitate cumva și să sperăm la ceva care, într-adevăr, să fie palpabil.
Ce este muzica?
Muzica este primul pas. Muzica este Dumnezeu, în primul rând. Este transmitere, este emoție. Ca și dansul, baletul, filmul. Îți creează niște stări cu totul speciale. Trebuie doar să știi să selectezi. Noi trăim într-o lume în care efectele acestea acustice, cu cât sunt mai brutale și mai agresive, cu atât mai mult le reții. Iar acestea îți încarcă mintea. De aceea ai nevoie să ai mereu oameni pozitivi pe lângă tine, cu care să poți conversa, să ai o discuție care să îți pice bine, și nu oameni care să te tragă în jos… Cântând pe scenă am o transmitere mult mai mare și am o liniște, o bucurie colectivă. Se întâmplă un fenomen acolo. Cum cobori de pe scenă și intri în lumesc, ești îngrădit, împins… Și e vorba de același om care, înainte cu două minute, era aplaudat. Ai coborât de pe scenă, ai intrat în lumesc. Și poți fi chiar călcat în picioare. Este foarte dificil, mai ales acum, să poți să fii egal cu tine însuți… Dar cum spuneam, prin răbdare și continuitate, reușești! Având posibilitatea să vezi lucrurile numai dintr-un punct aparte de vedere. Nu din punctul de vedere de cap de locuitor, de 5, 5 oțel pe an. Să vezi lumea personalizat, să poți să selectezi și să tragi o concluzie. Sigur că îți dirijezi și energiile, te epuizezi, ești mai cumpătat și mai curat, și astfel știi ce să alegi. Și, într-adevăr, acesta este un lucru foarte benefic pentru suflet. Dacă nu îți pui în echilibru mintea cu sufletul, mintea îți joacă farse încontinuu. Te duce pe niște cărări pe care nicicum nu ți le poți imagina. De aceea tot timpul trebuie să fim într-un echilibru. Cu tine însuți, cu recunoașterea de sine, să te analizezi din când în când. Ești o părticică din Divinitate, care poate să facă bine. Să încerci să alegi partea bună. Să te întrebi mereu unde e lumina.
Hm… Să te gândești la lumină, în aceste momente, nu o poți face și fără apel la factura de după…
Daa. Lumina și la propriu, și spiritual. O veioză, într-un colț de casă, poate fi ieșirea din întuneric… Am impresia că nu mai avem aura aceea de oameni care să caute lumina.
Cu ce ați dori să rămână spectatorii după ce coborâți de pe scenă?
Asta se întâmplă de fiecare dată și primesc mereu niște mesaje de la oameni care m-au văzut cu ani în urmă, care de pildă știu exact cum eram îmbrăcat la concertul acela, că am venit călare pe stadion sau pe scenă sau ce știu eu, detalii de genul acesta. Oameni cu greutăți, cu problemele lor de viață, care chiar după ani de zile rămân în memorie cu niște momente, cu niște piese, cu conservarea unor stări anume. Asta cred că înseamnă să te naști pentru asta și să fii atins de aripa lui Dumnezeu. Altfel nu îmi explic. Contextul în care trăim e o cloacă, până la urmă, o mocirlă. E îngrozitor. Am ajuns să ne urâm unii pe alții. Trăiesc niște momente în care nu îmi vine să cred că se întâmplă aievea. Dar încerc cu tot dinadinsul să mi le explic și să trăiesc prin ce fac eu, prin ce transmit eu, și prin muzică să creez momente benefice.
Considerați că v-ați împlinit visele?
Aici e o filozofie foarte puternică. Iar dacă o apropii apropii de Dumnezeu, se face și mai mică. Oricât te-ai strădui, tot un păcătos rămâi, în lumesc. Dar sunt momente în care te întâlnești cu tine, poți să ai rugăciunea interioară. Și în momentul acela ai câștigat. Știi să te apropii, să ai gândul la lucrul bun, să simți minunea. Minunea… Mulți nu o mai simt și nu mai cred în ea. Nici nu mai o văd. Eu de multe ori o simt și sunt convins că minunea există.
Foto: Sibiu 100%
Ce e Dumnezeu pentru dvoastră?
Bunica mea a fost o sfântă. Cred că a spălat păcatele câtorva generații. Noi am trăit aproape de biserică. Ascultam toaca duminică, la Toma Cosma, la Iași. Acolo am fost și botezat. Și bunica a fost o femeie cu totul specială și ne-a indus spiritul acesta. Te naști cu el, iar apoi depinde de tine ce parte alegi: partea întunecată sau lumina. Cel mai interesant însă e când din întuneric iese lumina. Pentru că lumina separată de întuneric o poți realiza. Dar lumina în întuneric dislocă energia pozitivă.
Cum ați reușit să păstrați apropierea aceasta de Dumnezeu, într-o viață foarte tumultoasă?
Minunea. Exact ce spuneam. Și acum, în fiecare zi, eu mă minunez. Eu cum am trăit și la viața tumultoasă de care zici, în toate direcțiile, cu proiecte diferite, cu oameni diferiți… Toate acestea țin de minune.
Ce rezonanță are toaca în sufletul dvoastră?
Toaca este chemarea la rugăciune, este Dumnezeu. Toaca sunt bătăile inimii, toaca este apropierea de lumină. Și are un ritual creștin-ortodox foarte puternic. Am prezentat toaca la Paris, într-o biserică evanghelică și, să vezi, până și francezii când au auzit lemnul cum sună cu vibrația sufletului, și ce transmite, au fost de-a dreptul fascinați! A fost un succes extraordinar. Marian Zidaru mi-a construit o orgă de toace, cu diferite sonorități și am fost cu un cor de călugări pe care i-am ales eu.
Nu v-a încurcat niciodată Dumnezeu în cariera dvoastră?
Nu, niciodată. Mulți sunt de părerea că trebuie să dai un tribut și ”celuilalt”. Și el a fost foarte aproape de Dumnezeu, până s-a scufundat din lumină în întuneric. Ortodoxia e foarte-foarte profundă, e un eppur si muove, o renaștere continuă a spiritului. Asta mă ține și îmi dă o energie enormă. Sunt un om, aș spune eu, care nu accept lumescul, încărcăturile care vin de peste tot. Le simt ca o antenă parabolică, le diger, le trăiesc, apoi le selectez și în acest fel am continuitatea mea. Trebuie să te bucuri de orice. Și să te bucuri de trăirea veșnică de după aceea. Să nu ai nicio teamă de momentul final, așteptând să îți lași sufletul în mâna lui Dumnezeu. Atunci El lucrează și simți emoția, trăirea din lucrurile pe care le faci. Ai o altă transmitere, o altă energie. Muzica pe care o faci, creația este altfel transmisă. Poate că acesta este un mister prin care capacitezi atât de mult public. Sunt 20 de oameni pe scenă și toți se uită la tine. E o supra-alimentare energetică pozitivă, care creează o lumină. Sigur, păcatul e la fiecare pas, dar tu crede în bine, crede în a face binele și în a fi bătăios cu lucrul rău.
Tu crede în bine, crede în a face binele și în a fi bătăios cu lucrul rău
De aceea la 9 ani deja am început să cânt, la 12 ani eram deja în ”Roșu și Negru”, cântând jazz-rock, o muzică foarte progresivă. Și am continuat cu activitatea aceasta. Dar să am harul acesta să compun și așa o deschidere, o viziune, nu am anticipat niciodată… Stau câteodată eu cu mine și îmi spun: ”Dumnezeu ți-a dat atâtea. Tu trebuie să dai înapoi până la jertfă, până la epuizare și să transmiți bucuria de a fi aproape de lumină, de a fi sănătos, de a fi dârz, de a fi drept! De aceea, să nu te lași să lingușești, să nu te lași să periezi, să nu te apleci spre toate lucrurile lumești, pe care le întâlnești la fiecare pas”. Cred că asta mi-a creat și continuitatea și liniștea pe care le am.
Nu vă simțiți așa, un kamikaze în această zonă?
Eu mă simt foarte bine cu mine. Și am foarte multă lume lângă mine. Eu pot să stau cu mine, cu un grup de oameni, și să socializez, să ascult, să vorbim… Dar să îmi păstrez și o anumită stare, care îmi este mie benefică.
Care vă sunt neîmplinirile?
Ce să spun?… Nu aș vrea să Îl mânii pe Dumnezeu. Aș vorbi mai degrabă de împliniri. Mulți spun că și din suferință iese o împlinire. Din jertfă. De aceea am doar împliniri. Și niciodată nu mi-a fost frică. Că nu o să fac bani mai mulți, sau că o să pic, sau că nu o să mai am succes. Niciodată! Atâta timp cât ai oameni lângă tine și vibrezi laolaltă cu ei, și simți că ești plăcut, nu poți avea astfel de frici… Până la urmă suntem energii, fiecare din noi. Și fără cuvinte, noi ne putem apropia sau depărta unul de celălalt. Destinul, Divinitatea, este acolo… Care e drumul în viață? De aici încolo suntem în prag de poarta a noua, unde nu vom intra niciodată. Numai Dumnezeu știe.
Să înțeleg că ați găsit calea…
Măi, nu știu cum să spun. E foarte greu să te exprimi în acest sens. Atâta timp cât ai liniște sufletească, cred că da. Eu cred că zbuciumul, starea aceasta de alertă permanentă te transpune într-o fiară, într-o junglă și asta te duce pe niște cărări străine, inimaginabile. Când reușești însă să te echilibrezi și să fii fericit, atunci da, cred că poți spune că ai găsit calea.
Foto: Sibiu 100%
Să gătești de dragul copilăriei
Știu că gătiți. Ce vă e cel mai aproape de suflet (sau de stomac, mă rog), ca bunătățuri de delectat atunci când vă pică bine ceva anume?
Da, gătesc… Hai să îți spun ceva. Eram în Germania. Și purtam cu mine istovitor dorul acesta de casă, de România, de cei șapte ani de acasă, de anii care m-au format. Un dor puternic de bunica, de familie… Nemaiavând pe nimeni acolo, am constatat că mă pot apropia de casă printr-o mâncare, prin gustul mâncării pe care o făcea mama-mare. Mirosul acela, gustul acela…
Ați fugit în Germania din România comunistă. Și atunci, tot muzica v-a salvat. Boxele, să fiu mai exact.
Da, am fugit trei persoane, în boxe de chitară. Am scos difuzoarele și fiecare dintre noi aveam greutatea boxelor, 70 kg. Boxele aveau doar pânză neagră, atât, în față. Iar noi dezbrăcați în ele. Am trecut România, Iugoslavia, Austria, Germania. Am fost călăuziți acolo de Divinitate, altfel nu îmi explic. Era o lumină permanentă alături de noi. Am fost sub ocrotire divină. Să treci din România în acea perioadă, ascuns în niște boxe în care granicierii băgau baionetele, ține doar de minune! S-au disclocat, efectiv, toate și s-au deschis drumurile! Ca Moise. Am simțit aceste minuni pe pielea mea ți cum m-au călăuzit în viață.
E și motivul pentru care nu ați rămas în Germania, de altfel.
Eu m-am întors în țară imediat după Revoluție. Am trăit permanent cu un dor de țară inexplicabil. Dacă aveam posibilitatea de a avea vize pentru toate contractele pe care le-am avut, nu aș fi fugit în viața mea din România. M-am întors imediat după Revoluție. Imaginează-ți cum e să trăiești într-o închisoare în libertate. O închisoare spirituală. Eu am avut tot acolo. Dar gândul meu, care îmi sufla mereu în ceafă, a fost mereu România. Mirosul României, spiritul românesc… Inexplicabil atunci, a fost pentru mine o încarcerare. Cu toate că m-am adaptat, vorbesc germană… În momentul în care s-a întâmplat Revoluția însă, în ianuarie eu deja eram în România. Și veneam în țară și cântam, aveam concerte cu Phoenix și iar plecam, până în 2000, când am decis să las totul acolo și m-am întors în România.
Revenim la gustul mâncării de acasă…
Eu spun că Dumnezeu gătește cu mine. Altfel nu ar ieși gustul acela! Gătesc și am în cap cum o să iasă mâncarea. Gustul îl am înaintea mâncării. Așa mă apropiam atunci de casă. Așa mă apropii și acum. Să gătești de dragul copilăriei și de gustul de acasă e extraordinar! Aceasta mi se întâmplă atunci când fac o fasole, când fac o varză, o pastă, niște ciperci. Sau când gătesc mai vegetal…
Sarmale faceți?
Nu chiar. Fac alte combinații, dar toate cu gustul de acasă și aceasta mă apropie, îmi dă o anumită nostalgie și am un alt imbold de a merge mai departe.
Dorul… E și motivul pentru care nu ați rămas în Germania, de altfel.
Eu m-am întors în țară imediat după Revoluție. Am trăit permanent cu un dor de țară inexplicabil. Dacă aveam posibilitatea de a avea vize pentru toate contractele pe care le-am avut în afară, nu aș fi fugit în viața mea din România. M-am întors imediat după Revoluție. Imaginează-ți cum e să trăiești într-o închisoare în libertate. O închisoare spirituală. Eu am avut tot acolo. Dar gândul meu, care îmi sufla mereu în ceafă, a fost mereu revenirea în România. La mirosul României, la spiritul românesc… Inexplicabil atunci, Occidentul a fost pentru mine o încarcerare. Cu toate că m-am adaptat, vorbesc germană… În momentul în care s-a întâmplat Revoluția însă, în ianuarie eu deja eram în România. Și veneam în țară și cântam, aveam concerte cu Phoenix și iar plecam, până în 2000, când am decis să las totul acolo și m-am întors în România. Reveneam după 23 de ani. Nu mai era țara mea. Trebuia să o iau de la capăt. Dar și aici a fost o minune. Eu când am venit, eram Țăndărică. Era ca și cum nu am fost plecat. Este inimaginabil ce s-a întâmplat. Și am reluat activitatea. Pur și simplu. Ca să vezi că Dumnezeu există. Sunt minuni!
Poliţiştii sibieni caută un bărbat în vârstă de 33 de ani, care a plecat de acasă fără a mai reveni.
Duminică, polițiștii sibieni au fost sesizați de către un bărbat cu privire la faptul că, în cursul zilei de sâmbătă, fiul său, Iakab Romulus,, în vârstă de 33 de ani, a plecat de acasă, din Sibiu, fără a mai reveni.
Bărbatul are 1,65 metri înălțime, 65 de kilograme, păr negru, tuns scurt, ten măsliniu, constituție slabă.
În momentul plecării,bărbatul purta un trening închise la culoare, încălțăminte tip sport și șapcă albă. Sibianul dispărut are un tatuaj în zona gâtului.
Persoanele care pot oferi informaţii despre acest bărbat sunt rugate să contacteze cea mai apropiată unitate de poliţie sau să apeleze gratuit numărul unic pentru situații de urgenţă 112.
Este Cod Galben de ceață densă în localități din nouă județe din țară.
Administraţia Naţională de Meteorologie a emis, luni, o serie de avertizări nowcasting Cod galben de ceaţă, valabile în localităţi din nouă judeţe, în orele următoare.
Potrivit meteorologilor, până la ora 9, ceaţa va persista, iar vizibilitatea va fi scăzută sub 200 de metri, izolat sub 50 de metri, în judeţele Cluj, Sălaj, Bistriţa-Năsăud, Alba, Covasna, Braşov, Mureş, Sibiu şi Harghita.
Avertizările de fenomene periculoase imediate (nowcasting) se emit pentru o perioadă de maximum şase ore, precizează ANM.
Unele spitale din Germania se confruntă cu un risc în creştere de faliment din cauza costurilor ridicate ale energiei, a atenţionat ministrul sănătăţii, Karl Lauterbach, citat de dpa.
„Dacă nu luăm măsuri rapid şi realmente în mod drastic, vor fi închideri” de clinici, a declarat duminică ministrul pentru postul public ARD.
Responsabilul german a menţionat că va purta discuţii, marţi, privind creşterea asistenţei federale pentru spitale cu ministrul finanţelor, Christian Lindner, adăugând că nu poate da cifre până atunci.
Mai devreme în această săptămână Federaţia germană a spitalelor a făcut apel la autorităţi să ia măsuri neîntârziate pentru a opri potenţialele închideri de clinici, susţinând că sectorul spitalicesc se confruntă cu un deficit de finanţare pentru materiale şi energie de circa 15 miliarde de euro în acest an şi anul viitor.
Întrebat pe ce se bazează aceste estimări, Karl Lauterbach a admis că „spitalele vor fi puse în faţa unei probleme foarte grave cu lichidităţile în următoarele câteva luni”.
Germania dispune de circa 1900 de spitale cu un total de aproximativ 490.000 de paturi, mai adaugă dpa. (AGERPRES)
Juriul celei de-a 29-a ediții Astra Film Festival a anunțat câștigătorii din acest an ai festivalului internațional de film documentar de la Sibiu într-un spectacol fulldome, care s-a desfășurat în Piața Mare. Cel mai bun film al Secţiunii România este producția „Pocalul. Despre fii și fiice“, de Cătălina Tesăr și Dana Bunescu. Iar premiul pentru regie, la aceeași categorie, a fost acordat Adinei Popescu și lui Iulian Manuel Ghervas, autorii filmului „Vulturii din Țaga“. Distincția Cel mai bun film documentar al secțiunii Europa Centrală și de Est a fost acordată producției „Magazinul de mărunțișuri” (Polonia, 2022), regia Łukasz Kowalski. Cel mai bun film de non-ficțiune la categoria Voci emergente ale documentarului este „Apropierea”, în regia lui Botond Püsök. Premiul pentru Regie, la Secțiunea DocSchool a fost câștigat de Eric Esser („Dragoste de familie” ). Juriul a considerat că filmul cel mai bun al secțiunii DocSchool este „Un locșor pe lume”, de Emilie Beyssac Cywinska.
Câștigătorii, regizori din România, Germania, Franța, Slovacia și Polonia, au fost prezenți în premieră, cu toții, la Gala de Premiere. AFF2022 continuă online până pe 30 octombrie, perioadă în care publicul aflat oriunde pe teritoriul României va putea vedea 41 de filmele din selecția oficială a festivalului. Detalii, aici: https://www.astrafilm.ro/astra-film-online. „Am decis să facem Gala de decernare a premiilor Astra Film Festival în Dome, tocmai pentru că festivalul nostru s-a reinventat continuu și privim mereu în viitor. Prezența a peste 20 de mii de copii la Astra Film Junior și calitatea producțiilor făcute de tinerii realizatori de film documentar ne dau încredere că acest viitor va fi unul bun. Sunt bucuros că Astra Film Festival are din ce în ce mai mulți prieteni și că putem vorbi despre un public numeros, și cunoscător, de film de non-ficțiune”, a spus Dumitru Budrala, director-fondator Astra Film Festival, care a arătat că în aceste zile au putut fi văzute la Sibiu peste 340 de evenimente cinematografice, majoritatea premiere. Ca în fiecare an, au fost patru secțiuni competiționale: România; Europa Centrală și de Est; Voci emergente ale filmului documentar; respectiv Secțiunea DocSchool. Producțiile premiate la AFF2022 sunt eligibile direct pentru Premiile Academiei Europene de Film.
Secțiunea DocSchool
Juriul Secțiunii „DocSchool”, dedicată filmelor produse de universități din toată lumea, alcătuit din criticul de film Flavia Dima și de autoarea de documentare Emel Celebi, din Istanbul, a acordat o mențiune și două premii.
Filmul documentar „Prima aniversare a lui Arsencik” (România, 2022), de Valentin-Rareș Fogoroș, a fost recompensat cu Mențiune. „Dorim să recunoaștem un film care dă dovadă de promptitudine și curaj, care subliniază documentul din documentar – o mărturie a unui moment istoric tumultuos, realizată cu urgență și imanență, dar și cu multă empatie, grijă și implicare”, a fost motivația juriului.
Premiul pentru Regie, la Secțiunea DocSchool a fost câștigat de Eric Esser („Dragoste de familie” – Germania, 2022) „pentru un film-eseu care explorează cu bravură o istorie personală incomodă, cât și calea spre dezvăluirea acesteia cu multă vulnerabilitate și sinceritate, dar și cu un mare rafinament intelectual și narativ”, au arătat membrii juriului.
În același timp, juriul a considerat că filmul cel mai bun al secțiunii DocSchool este „Un locșor pe lume” (Franța, 2021), de Emilie Beyssac Cywinska, adică „un portret de familie tandru și cald, pictat cu atâta ușurință, naturalețe și afecțiune, dezvăluind în moduri subtile felul în care forțele istoriei mari se desfășoară la scara mai mică a vieții de zi cu zi”.
Secțiunea România
Filmele Secțiunii competiționale „România” au fost jurizate de profesorul Constantin Pârvulescu și de regizoarea Ana Vlad, care au acordat de asemenea o menții e și două premii.
Astfel, Raluca David („Valuri pe uscat” – România, 2021) a primit o mențiune specială pentru regie „pentru capacitatea artistică de a crea stări și emoții complexe cu mijloace simple. Pentru subtilitatea modului de a povesti. Pentru originalitatea subiectului, personajului și a prezentării condiției expatriatului. Pentru crearea unor evocative contraste vizuale între lumi și stiluri de viață”.
Juriul a considerat că cea mai bună regie la această secțiune le-a aparținut Adinei Popescu și lui Iulian Ghervas, autorii filmului „Vulturii din Țaga“ (România/Slovacia, 2022), „pentru rigoarea stilistică și memorabilitatea protagonistului. Pentru explorarea tipologiilor marginale cu compasiune, atenție și umor. Pentru redarea stăruinței de a transforma eșecul în victorie. Pentru virtutea de a convinge spectatorii că prin perseverență se poate trasa o linie dreapta pe orice suprafață”.
Laurii celui mai bun film documentar al secțiunii România au fost primiți de Cătălina Tesăr și Dana Bunescu pentru producția „Pocalul. Despre fii și fiice” (România, 2022) „pentru virtuozitatea stilistică, amploarea cercetării și profunzimea efortului antropologic. Pentru realizarea unei punți de înțelegere între culturi, deschizând spre o lume care adeseori rămâne ferecată în spatele locurilor comune. Pentru capacitatea de a crea o poveste dramatică și emoționantă despre familie și condiția femeii. Pentru explorarea valorilor unei culturi prinse între modernitate și tradiție”.
Secțiunea Europa Centrală și de Est
Criticul și curatorul de arte performative Iulia Popovici și profesorul georgian Giorgi Gogiberidze au acordat o mențiune pentru regie Alexandrei Gulea („Oi zburătoare” – România, 2022) „pentru o îndrăzneața explorare cinematică și excelenta abordare vizuală, mențiunea specială merge către o lucrare incontestabil interesantă”.
Distincția Cel mai bun film documentar al secțiunii Europa Centrală și de Est a revenit producției „Magazinul de mărunțișuri” (Polonia, 2022), regia Łukasz Kowalski, „pentru interesanta prezentare, plină de umor, a eforturilor proprietarului și angajaților unei improbabile afaceri de amanet, în căutarea unei „lovitură”, într-o comunitate precară în care singurele lucruri de valoare sunt poveștile disperării. Prin regia inteligentă, atenția și înțelegerea pentru personaje, „Amanet” transformă povestea într-un subiect de relevanță globală despre viață și aspirații, între eșec, supraviețuire și promisul succes capitalist.”
Secțiunea Voci emergente ale documentarului
Juriul Secțiunii „Voci emergente ale filmului documentar”, Ivana Mladenović și antropologul Michael Stewart a decis că cel mai bun film de non-ficțiune al acestei categorii este „Apropierea” (România, 2022), în regia lui Botond Püsök, „pentru un film ce prezintă o eroină care se luptă să își țină familia unită, într-o viață aproape zdrobită de un stigmat pe care, în mod crud, nu poate evita să îl interiorizeze; pentru un film care folosește cele mai simple artificii cinematografice pentru a aduce pe ecran o poveste înfiorătoare de supraviețuire”.
Premiile au fost oferite de membrii juriului și de personalități precum Daniela Cîmpean (președinte Consiliului Județean Sibiu), Adrian Dupu (secretar de stat, Departamentul pentru Relația cu Republica Moldova), Liviu Jicman (președinte Institutul Cultural Român), Ciprian Ștefan (director general Muzeul Astra), Cornelia Popa (Cinelab).
Despre Astra Film Festival
Festivalul Astra Film Sibiu, lansat în 1993 ca proiect inovator, unul dintre cele mai importante evenimente dedicate cinemaului de non-ficțiune, se află sub Înaltul Patronaj al Președintelui României și este organizat de Astra Film, CNM Astra și Fundația Astra Film, cu sprijinul Consiliul Județean Sibiu, al Ministerului Culturii, al Centrului Național al Cinematografiei, al Institutului Cultural Român, al Consulatului Republicii Federale Germania la Sibiu, și al Uniunii Cineaștilor. Evenimentul este cofinanțat de Consiliul Local Sibiu prin Primăria Municipiului Sibiu și de Uniunea Europeană prin Programul Europa Creativă. Sponsorii AFF 2022 au fosr Campari, Promenada Sibiu, Ursus, Cotnari, Cinelab, CineGold, Sonne, Kulinarium, Cafe Pardon și Nod Prăjitorie.
Music Mania, o trupă formată din opt persoane cu dizabilități, cu Ramona Moldovan rezidentă a Centrului de Abilitare și Reabilitare ”Sfantul Nectarie” Mediaș – solist vocal, a fost prezentă în perioada 3-10 octombrie la o Gală caritabilă organizată în Olanda. Artiștii au susținut concerte, au participat la workshopuri muzicale și la ședințe foto.
„Am fost invitați la gala de caritate organizată de „United by Music” Olanda, de către fondatorul Joris van Wijgaarden. La această Gală au fost prezente mai multe trupe muzicale alcătuite din persoane cu dizabilități. Am fost foarte încântați să fim prezenți pentru prima oară cu trupa Music Mania. Am avut patru concerte, am participat la workshopuri muzicale împreună cu ceilalţi membri ai trupelor din Olanda şi Norvegia. A fost o experiență de neuitat! Toți suntem foarte recunoscători şi bucuroşi pentru ceea ce am realizat în Olanda”, a spus Ramona Moldovan- solist vocal, conform DGASPC Sibiu. Membrii trupei Music Mania sunt din județele Covasna, Harghita, Mureș, Vrancea și Sibiu. Artiștii au fost însoțiți de mentorii Kovács Dorottya, Kovács Janka-Hanna și Szabó István. Fundația „United by Music“ a fost înființată în luna octombrie a anului 2018. Mișcarea răspândită la nivel mondial activează de peste 15 ani în Olanda și Statele Unite ale Americii. Organizația este un fel de agenție de management musical a persoanelor cu dizabilități. Deși 90 la sută dintre artiștii din cadrul fundației din Olanda au dizabilități mintale, fundația din România și-a propus de la bun început promovarea talentelor indiferent de tipul de dizabilitate.
O tânără în vârstă de 26 de ani, aflată pe o motocicletă, a fost rănită, duminică după amiaza, într-un eveniment rutier care a avut loc în Cartierul Arhitecților.
Potrivit polițiștilor sibieni, motociclistul, în vârstă de 25 de ani, s-a izbit de un autoturism parcat. Pasagera de 26 de ani, din Cisnădie, a fost rănită în urma impactului. Motociclistul a fost testat cu aparatul alcooltest, rezultatul fiind de 0,08 miligrame/litru alcool pur în aerul expirat.
Un echipaj SMURD a intervenit pentru a-i acorda tinerei asistență medicală. Aceasta s-a ales cu un traumatism cranio-cerebral și multiple escoriații. Femeia a fost transportată la spital pentru un control medical. Polițiștii sibieni au deschis o anchetă în acest caz.
S-a deschis noul centru de fitness și aerobic Stay Fit Gym
Din 14 Octombrie sibienii au un motiv în plus să meargă la mall: noul centru de fitness și aerobic Stay Fit Gym s-a deschis aseară în Promenada Sibiu, printr-un eveniment plin de energie, pe muzică mixată de DJ Cipi Hampu, cu gustări sănătoase și surprize pentru toți cei care iubesc sportul și stilul de viață sănătos.
Noul club se află la etajul al doilea al centrului comercial Promenada Sibiu și dispune de patru zone de antrenament: fitness, cardio, group aerobic și functional training, și peste 50 de aparate, pentru a antrena toate grupele musculare.
„Pentru că noi suntem mereu în formă și ne place mișcarea, am deschis al doilea centru Stay Fit Gym din Sibiu, în cadrul centrului comercial Promenada. Noul club are traineri specializați, zonă de fitness și clase de group aerobic. Centrul este dotat cu cele mai noi și moderne echipamente de antrenament care respectă standardul rețelei Stay Fit Gym. Îi așteptăm pe sibieni să alunge stresul zilnic cu un antrenament pe cinste la Stay Fit Gym din Promenada Sibiu!”, spun repezentanții Stay Fit Gym.
„Suntem adepții unei vieți active, dar știm cât de greu poate fi ca adult să te ții de sport și să menții un lifestyle sănătos. De aceea suntem bucuroși să putem oferi persoanelor care ne vizitează centrul comercial oportunitatea de a se antrena cu cei mai buni profesioniști din domeniu, într-o sală dotată cu echipamente de ultima oră”, adaugă reprezentanții Promenada Mall Sibiu.
Clase de aerobic pentru toate nivelurile de pregătire
Sibienii au de ales dintre cele 20 de tipuri de antrenamente disponibile, adaptate după nevoile și capacitățile fiecăruia, de la clase potrivite pentru oricine, și până la clase mai avansate, dedicate celor deja obișnuiți cu sportul.
Clasa AerobicFitnessSala Fitness
Program de funcționare
Centrul Stay Fit Gym din Promenada Sibiu va fi deschis zilnic, de la 07.00 la 23.00 în timpul săptămânii, și de la 10.00 la 22.00 în weekend.
Stay Fit Gym este un brand 100% românesc și una dintre cele mai mari rețele de fitness & aerobic din România. Centrele sunt dotate cu cele mai noi echipamente, iar antrenorii sunt pregătiți astfel încât să ajute clienții să ajungă la cele mai bune rezultate într-un timp optim.
Stay Fit Gym oferă servicii de fitness (strength, cardio, functional training) și aerobic (zumba, circuit, pump, step & tone, abs & butt, pilates, yoga etc), accesibile pe baza abonamentelor HERO și SuperHERO, care se ieftinesc constant. Mai multe informații sunt disponibile pe pagina Stay Fit Gym.
Despre Promenada Sibiu
Centrul comercial Promenada Sibiu, deținut de fondul de investiţii NEPI Rockcastle, și-a deschis porțile pentru sibieni în anul 2019. Situat pe Str. Lector, nr 1-3, în zona centrului vechi al Sibiului, cel mai nou centru comercial din oraș propune o experiență nouă, premium, de cumpărături și petrecere a timpului liber, aducând elemente unice de arhitectură, branduri în exclusivitate și concepte noi de magazine, dar și opțiuni multiple de petrecere a timpului liber.
Cu o suprafață închiriabilă de 42.200 de metri pătrați, centrul comercial găzduiește peste 150 de magazine și spații comerciale, ce acoperă toate categoriile de produse și servicii, cel mai nou concept de hypermarket Kaufland, cinematograful CineGold, cu 9 săli, peste 2.600 mp de food court si 1600 locuri de parcare.
Promenada Sibiu aduce în exclusivitate, sub acelaşi acoperiş, unele dintre cele mai mari reprezentanțe ale magazinelor de fashion, încălţăminte şi accesorii din țară, printre care: Bershka, Pull and Bear, Stradivarius, Oysho, Sinsay, Guess, Levi’s, Nissa, 4F, Mango, Tommy Hilfiger, Vagabond, US Polo ASSN, Grid, Sport Vision si Buzz. Pentru înfrumusețare și îngrijire, vizitatorii vor putea alege din ofertele mult așteptatelor magazine Sephora, MAC, iar pentru cadouri prețioase vor putea alege dintre bijuteriile brandului Kultho.
În luna octombrie a anului 2021, Promenada Sibiu a lansat SPOT, o aplicație mobilă ce recompensează utilizatorii cu puncte de loialitate pentru fiecare sesiune de cumpărături, oferindu-le astfel acces la oferte și beneficii exclusive, în funcție de statutul atins în program. Aplicația mobilă de recompensare a clienților loiali este disponibilă în 18 centre comerciale ale grupului NEPI Rockcastle din România. Înrolarea în program este gratuită, SPOT poate fi descărcată atât din Google Play, cât și din App Store.
România a importat, în primele opt luni din 2022, o cantitate de gaze naturale utilizabile de 1,512 milioane tone echivalent petrol (tep), cu 20,1% (- 381.300 tep) mai mică faţă de cea din perioada similară a anului trecut, conform datelor centralizate de Institutul Naţional de Statistică (INS).
Producţia internă de gaze naturale a fost, în perioada menţionată, de peste 4,609 milioane tep, cu 4,6% (223.300 tep) sub cea din primele opt luni din 2021.
Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză estimează pentru 2022 o producţie de gaze de 7,45 milioane tep şi importuri de 2,33 milioane tep, în creştere cu 1,9%, respectiv în scădere cu 19,6%, de la an la an. (AGERPRES)
Skate park-ul Obor are de acum și o instalație foam pit care poate fi folosită deja de sâmbătă, 15 octombrie. Lucrările în valoare de 784.000 lei au demarat la începutul lunii mai a acestui an și au fost finalizate cu o lună înainte de termenul contractual.
„Acest skate park este cel mai mare și mai modern din țară, dar continuăm să îl îmbunătățim, cu atât mai mult cu cât această nouă instalație a fost cerută chiar de tinerii care îl folosesc. Sper să se bucure de aceasta și îi încurajez ca și în viitor să vină cu propuneri de acest fel”, a declarat Astrid Fodor, primarul municipiului Sibiu.
Instalația constă într-o cuvă căptușită cu saltele de burete și umplută cu cuburi de burete, care vor absorbi șocurile și vor oferi protecție și siguranță la aterizare. De asemenea, s-au creat două rampe menite să lanseze sportivii spre cuva cu burete.
Cuva va fi protejată de ploaie prin amplasarea unei huse impermeabile, iar pentru protecția sportivilor împotriva razelor soarelui s-au montat copertine textile.
Pe lângă acestea, pentru spectatori au fost amplasate bănci, iar spațiile afectate de lucrările la noul obiectiv au fost reamenajate prin taluzuri și înierbări, plantându-se și 5 noi arbuști.
Foam pit-ul se adaugă celorlalte instalații ale skate park-ului, alcătuind circuite pentru BMX, skateboard, role, trotinete și MTB-uri.
Unul dintre evenimentele așteptate ale actualei ediții a ASTRA Film Festival, a fost proiecția filmului Tatăl meu și cu mine, a regizorului britanic Nick Broomfield. În cele cinci decenii ce au trecut de la momentul realizării primului său documentar, regizorul a schimbat de mai multe ori modul de abordare a subiectelor sale. Este considerat un deschizător de drumuri, fiind printre primii care a folosit stilul autoreflexiv în documentar. Filmele realizate în acest stil includ și procesul de producție, în plus față de subiectul urmărit. Regizorul este în același timp cel care structurează narațiunea și unul dintre personaje.
Articol de Cristina Voicu
Nick Broomfield este fiul fotografului britanic Maurice Broomfield și al Sonjei Lagusova, evreică din Cehia, ajunsă în Anglia cu o parte din familie pentru a scăpa de ororile Holocaustului. O parte din frică a însoțit-o și aici, îi dezvăluie fiului originile sale doar atunci când acesta avea 20 de ani. În timp ce studia dreptul la Cardiff, Nick Bromfield își descoperă pasiunea pentru documentar; el împrumută o cameră pentru a imortaliza demolarea mahalalelor din oraș și mutarea chiriașilor în blocuri noi. Acest prim film, Who Cares, îi este de folos la admiterea la Școala Națională de Film și Televiziune (NFTS), din Londra, unde se formează sub îndrumarea lui Colin Young.
În cea mai mare parte a celor 36 de filme documentare realizate până acum, regizorul abordează subiecte controversate. Într-un interviu din 2017 pentru The Guardian se auto-caracterizează drept ”rebel, provocând cât de multe necazuri posibil”. A documentat o jumătate de secol de frământări, de la grevele muncitorilor britanici, la antrenamentele femeilor înrolate în armata Statelor Unite (pentru filmul Soldier Girls a primit premiul BAFTA) sau ultimele zile ale apartheid-ului din Africa de Sud. A investigat posibila implicare a lui Courtney Love în moartea lui Kurt Cobain, asasinarea rapperilor Tupac Shakur și The Notorius B.I.G., viața și moartea tragică a lui Whitney Houston sau povestea lui Heidi Fleiss, ce conducea o rețea de prostituție de lux la Hollywood.
”Tatăl meu și cu mine”
Filmul din 2019, ”Tatăl meu și cu mine”, explorează relația regizorului cu tatăl său, fost muncitor în fabrică, devenit unul dintre cei mai celebri fotografi britanici ce au imortalizat perioada de maximă dezvoltare industrială. Pacifist convins, Maurice Bromfield a ales să imortalizeze frumusețea actului industrial, poezia din spatele metalului topit sau a firelor țesute, în compoziții elaborate, spectaculoase, cu muncitori idealizați. Munca acestuia vine cumva în conflict cu ideile fiului său și chiar ale soției sale, interesați mai curând de prezentarea exploatării muncitorilor în fabrici și a condițiilor grele în care lucrau.
Documentarul lui Nick Bromfield este atât personal, urmărind relația intimă cu tatăl său sau istoria familiei, cât și o cronică a carierei proprii și a secolului 20. Filmul include secvențe din documentarele sale ce ilustrează frământările clasei muncitoare din Anglia postbelică, modul brutal în care poliția britanică abordează delincvența juvenilă, provocarea de a realiza un interviu cu liderul sud-african de extremă dreaptă, Eugène Terre’Blanche, sau controversatul caz al ucigașei americane în serie, Aileen Wuornos.
Oamenii se dezvăluie mai mult prin lucrurile despre care nu vor să vorbească
Proiecția filmului a fost urmată de un masterclass, o dezbatere moderată de regizorul de film Liviu Tipuriță, sibian, emigrat în Anglia, unde este membru al Academiei Britanice de Film și Televiziune (BAFTA), al Directors UK și al Directors Guild of Great Britain. Din păcate, regizorul Nick Bromfield nu a putut fi prezent fizic la Sibiu, din cauza Covid, intervențiile sale și răspunsurile la întrebările publicului fiind asigurate prin intermediul platformei Zoom.
Ocazia a fost folosită pentru a contura câteva dintre ideile ce i-au guvernat întreaga carieră. Potrivit regizorului Nick Bromfield, ”producția de film este ca un pașaport pentru diferite lumi”, prin ele publicul ajunge să cunoască părți și realități din zone unde nu ar avea niciodată acces. El consideră un film de succes cel care ”mișcă publicul și îi atinge inima”. Procesul de producție a unui film este la fel de important ca și filmul însuși, de accea a ales să îl includă în multe dintre operele sale. Legat de refuzurile pe care le-a întâmpinat în carieră, cum ar fi și cel de a o intervieva pe fosta premier britanic, Margaret Thatcher, regizorul constată că ”oamenii se dezvăluie mai mult prin lucrurile despre care nu vor să vorbească”. Echipele ce realizează filme documentare ajung să dezvolte o relație personală cu oamenii a căror poveste o spun; ”nu ești doar trecător în viețile oamenilor, ele rămân cu tine”, spune Nick Bromfield.
La Sibiu avem o mare oportunitate de a descoperi lumea în care trăim. Festivalul Astra Film prezintă la fiecare dintre edițiile sale (și iată-l ajuns la ediția 29) o selecție a ceea ce este mai nou și mai valoros din filmul documentar. Actuala ediție a găzduit premiere naționale și chiar internaționale pentru multe dintre producții. Pentru cei care nu au ajuns să le vadă în perioada 9 – 16 octombrie, unele filme vor putea fi vizionate online pe teritoriul României.
