Este deja a treia lună de primăvară, un anotimp în care cuvintele de ordine sunt curățenie, prospețime și renaștere. Din păcate, Sibiul suferă la toate aceste capitole, după cum putem observa cu toții cu ochiul liber.
Spațiile verzi sunt într-un abandon aproape total, de parcă cineva, de-acolo, din echipele de decizie, ar fi pasionat de ierburile înalte, de tip savană, de natura dezlănțuită și de aventurile prin hățișurile junglei. Chiar dacă unele parcuri, spații înierbate au început să fie tunse, timid, în continuare sunt suprafețe largi în care iarba s-a sălbăticit și s-a înfrățit cu buruienile. Știm că primăria căuta la începutul acestui an o companie care să asigure cositul ierbii, se pare însă că deocamdată stăm la mâna binevoitorilor. Este trist, pentru că unele spații au fost create cu costuri ridicate, fiind acoperite cu rulouri de gazon ce necesită o întreținere specială, minuțioasă.
Curățenia din spațiile publice lasă de dorit, și sunt îngăduitor când folosesc acest termen. Chiar dacă există un contract de curățenie pentru străzi și alte spații de pe domeniul public, o spun cu mâna pe inimă, execuția este dezamăgitoare. Ultima dată când am văzut o spălare a străzilor apropiată de ce ar trebui făcut într-un oraș modern a fost în prima carantină națională, în primăvara și vara lui 2020. De atunci, mașinile de curățenie doar umezesc ușor praful pe la colțul bordurii și „mângâie” colbul cu peria rotativă. Nimic special, care să lase în urmă o curățenie strălucitoare pe care să ți-o amintești cu drag și care să-ți dea încredere în serviciul de salubritate.
Coșurile de gunoi sunt în continuare insuficiente, uneori inexistente, pe marile străzi și bulevarde, astfel că trecătorii sunt nevoiți ori să-și pună în geantă resturile și gunoaiele (dacă sunt civilizați), ori să le arunce pe jos (cum se întâmplă în cele mai multe cazuri). Să nu uităm, în același timp, că aproape jumătate dintre români fumează, mulți fumează pe stradă, în drum spre serviciu sau spre cumpărături, iar chiștocul stins nu se poate băga în buzunar, astfel că el ajunge pe stradă, în lipsa unui coș public cu scrumieră.
Imobilele publice și private urâțesc și în 2021 imaginea unui Sibiu istoric, turistic și medieval. Deși s-au făcut unele progrese, primăria nu a găsit încă o metodă, un program, care să stimuleze, să accelereze renovarea tuturor clădirilor, istorice sau nu, centrale sau periferice. În continuare sunt străzi întregi care arată ca după război, într-o stare care sugerează sărăcia, nu prosperitatea.
Nu în ultimul rând, o mulțime de spații publice, străzi, alei, ziduri, piețe și piațete, mobilier urban, stâlpi, bănci, stații de autobuz și multe, multe altele sunt într-o stare degradată, neîngrijită, murdară, urâtă. Avem asfalt spart, denivelat, avem vopsea cojită pe ziduri, avem bănci rupte, stâlpi care stau să cadă pe noi. Este evident că cei care se ocupă cu asta sunt depășiți de situație. Serviciile care au ca obiect de activitate reparațiile, curățenia mobilierului urban, înlocuirea acestuia, zugrăvitul zidurilor și tot ce presupune un oraș frumos, sunt probabil în concediu.
Concluzie de primăvară: degeaba cheltuim milioane de euro pe proiecte noi, dacă tot ce există și tot ce se construiește ajunge să se degradeze sub ochii noștri, pentru că nu știm să spălăm, să reparăm și să îngrijim ce avem deja.
