Una dintre cele mai bune vești pe care le puteam primi în această primăvară este că, începând de sâmbătă, 3 aprilie, Mocănița de pe Valea Hârtibaciului va circula din nou, la final de săptămână, pe ruta Cornățel – Hosman.
Din depărtare parcă-i poți auzi deja șuieratul prin vale. De-a lungul șinelor, din Cornățel până încolo către Agnita, mocănița a semănat de-a lungul vremurilor multe amintiri hârtibăcene. Tinerii povestesc nostalgici cum odinioară se scăldau în Hârtibaciu când trecea mocănița pe lângă ei, și bătrânii își amintesc cum nu aveau nevoie de ceas pentru că se orientau după orarul acesteia. O doamnă din Alțâna rememorează cum, de fiecare dată când trecea mocănița prin spatele grădinii ei, șuiera și îi speria găinile.
Renumită în trecut ca fiind motorul economic dar și modalitatea de transport prinicipală de pe Valea Hârtibaciului, astăzi mocănița a devenit un vis-proiect al tinerilor și voluntarilor entuziaști de la Asociația Prietenii Mocăniței. Mâine-poimâine ea poate deveni motorul prinicpal al turismului de pe Valea Hârtibaciului. Mocănița ce lega odată orașul Sibiu de Sighișoara alcătuia astfel cel mai lung traseu de acest gen din România. Din 2001 însă șinele-i au rămas abandonate. La scurt timp după accea, în anul 2007, Mihai Blotor și Asociația Prietenii Mocăniței au decis să ia visul mocăniței în mâini și să pornească în aventura readucerii acesteia pe șinele dintre Cornățel și Agnita. Au strâns o mână de voluntari, au adus materiale de acasă și au început astfel descoperirea și curățarea căii ferate. Apoi au reușit să înscrie mocănița pe lista monumentelor istorice protejate din România. „La început am vrut să vedem în primul rând dacă mai este șină sub cei un metru jumătate de vegetație. Am început să cosim și astfel să descoperim șina. Au fost și momente în care, imediat după ce am defrișat, s-a și furat ceva de pe traseu. După aceea am trecut la capitolul de conservare, ca să nu se mai fure și să păstrăm ce s-a conservat, în speranța că, la un moment dat, una dintre instituțiile statului va găsi de cuviință să refacă șina. După 10 ani de conservare, am văzut că nu vine totuși nimeni să o refacă. Atunci am decis să o facem noi”, își amintește Mihai.
„Inițial ne-am construit o ciclodrezină ca să putem merge mai mulți pe linie, să putem patrula linia, să vedem care sunt defectele, să ne putem căra sculele de lucru. Ciclodrezina este construită din două biciclete puse pe un cadru de roți de tren, și cum linia merge pe lângă drum și oamenii vedeau cum ne deplasăm, se opreau cu mașinile și ne rugau să le plimbăm copiii cu ciclodrezina. Aceasta a devenit în scurtă vreme neîncăpătoare, așa că un coleg de la Arad ne-a făcut o motodrezină cu două vagonașe după ea care putea transporta până la 15 oameni. Ciclodrezina avea capacitate doar de 6. Am început să circulăm cu motodrezina, mai ales că puteam merge mai departe cu ea. Iar în vreo doi trei ani a devenit și ea neîncăpătoare pentru că turiștii veneau deja cu autocarele să ne viziteze. Trebuia să ne oprim tot la mijlocul traseului ca oamenii să se schimbe între ei și să se poată plimba astfel fiecare câte un pic. Era bătaie de cap. Duși de val și de interesul turistic pentru linie, am început apoi să organizăm trenuri. Cu locomotivă și vagoane închiriate, cu mecanicii veniți împreună cu locomotiva, ne-am gândit ca măcar în weekend-uri să putem organiza câteva evenimente pentru a oferi plimbări publicului larg. După ce trenurile organizate au început să circule tot mai des, ne-am dat seama că în continuare refuzăm mulți turiști și multe agenții de turism naționale și internaționale din motivul că nu avem trenul nostru, iar de închiriat putem închiria unul, dar doar în afara sezonului turistic, când acestea nu sunt folosite în alte părți. Acum, dacă vom avea trenul nostru, o să putem să organizăm un program și în timpul sezonului și nu vom mai fi nevoiți să refuzăm turiști”, povestește Mihai.
Prințul Charles
Dedicarea și devotamentul voluntarilor mocăniței au ajuns de-a lungul anilor până la urechile Alteței Sale Regale Prințul Charles, moștenitorul tronului britanic, susținător al conservării patrimoniului și al dezvoltării sustenabile prin turism a Transilvaniei, care și-a arătat intenția de a-i încuraja în demersul lor prin fundația acestuia. Această veste a fost apoi urmată de alta dintre cele mai bune, și anume reușita de a finanța printr-un proiect european achiziția a unei noi locomotive și restaurarea a două vagoane pentru a pune mocănița odată și pentru totdeauna, din nou în funcțiune.
„Acum avem deocamdată locomotiva diesel de anul trecut și avem un vagon deschis. Undeva prin luna iunie vom schimba vagonul pentru că acestea nu sunt ale noastre, le avem cu împrumut, iar pe mai departe continuăm să lucrăm anul acesta la prelungirea liniei către Fofeldea și mai departe către Țichindeal. Pe sfârșitul anului sperăm să fie gata și locomotiva noastră diesel, care se construiește special pentru noi. Noi credem că va fi un an bun pentru mocăniță”, dezvăluie Mihai când îl întreb ce ne pregătesc Prietenii Mocăniței anul acesta.
Până una alta însă, vara aceasta, mocănița va circula în fiecare final de săptămână, iar noi, locuitorii nostalgici ai Sibiului, ne vom putea bucura de ea, laolaltă cu turiștii dornici de a descoperi patromoniul județului. „Vom publica programul pe pagina noastră de Facebook. Mocănița va circula începând cu 3 aprilie de două ori pe zi, cu plecare de la Cornățel la Hosman, și înapoi. Începând de săptămâna viitoare sperăm să punem la punct și un program integrat cu pachet de vizitare împreună cu cei care oferă experiențe turistice în Hosman, ca de exemplu Biserica Fortificată și Moara Veche, inclusiv localnici care s-ar putea implica și cormercializa produse locale. Acest pachet presupune plecareac cu mocănița dinspre Cornățel către Hosman dimineața, turiștii vor putea vizita apoi Hosman-ul, iar plecarea înapoi către Cornățel va fi după amiaza”, completează el.
Alătură-te și tu!
Asociația Prietenii Mocăniței este mereu în căutare de voluntari. Doar cu ajutorul tuturor mocănița va putea să șuiere din nou până în Agnita și înapoi. „Visul de a merge cu mocănița până la Agnita nu este îndepărtat. Noi avem toată linia în concesiune acum. Dacă am avea suficienți voluntari și am găsi finanțări am putea să o refacem. Dacă am avea finanțări și mai mari am putea să o refacem prin finanțări europene însă mai trebuie să rezolvăm câteva detalii cu privire la terenul de sub linie pentru a putea face aceste demersuri. Sperăm că în curând se va clarifica și acest aspect din discuțiile pe care le avem cu conducerea actuală și cu Ministerul Transporturilor.”, spune Mihai. Reprezentanții asociației au avut deja în februarie o primă întâlnire cu cei de la Ministerul Transporturilor.
Pentru a te alătura demersului și a da o mână de ajutor, nu trebuie decât să contactezi Asociația Prietenii Mocăniței, pe pagina lor de Facebook. Ei se vor ocupa apoi de toate detaliile pentru a te echipa și instrui. „La noi poți face orice – de la adunat deșeuri, igienizat gările, defrișat zone verzi abandonate de pe marginea liniei, vopsit vagoane, poduri sau borne kilometrice sau cosit. Mai avem atribuții care țin de tren, cum ar fi frânar pe ultimul vagon, ajutor de mecanic de locomotivă care cuplează și decuplează locomotiva la manevre în stații și schimbă macazul când locomotiva trebuie să facă manevre. Mai avem de schimbat traverse sau de strâns eclize – astea sunt lucrări mai specializate dar într-o zi de lucrat la mocăniță deja le deprinzi, nu e greu deloc. La noi poți să faci ce vrei. Ăsta e și farmecul: și în soare, și în umbră, și înăuntru, și afară, și în mișcare pe tren și în stații pe jos”, motivează Mihai.
SURSA FOTO: Asociația Prietenii Mocăniței
