Școlile din județul Sibiu sunt pregătite să își întâmpine elevii în condiții de siguranță, în contextul pandemiei de COVID-19. Conform prof. Monica Munteanu, șeful Inspectoratului Școlar Județean Sibiu, aproape 80-90% dintre materialele igienico-sanitare au fost distribuite în unitățile de învățământ, urmând ca restul să ajungă până la debutul celui de-al doilea semestru.
Monica-Adriana Munteanu a fost numită în funcție, prin detașare, în 16 noiembrie 2020, din ordinul ministrului Educației, înlocuindu-l pe Alexandru Dumbravă, care a devenit viceprimar al municipiului Sibiu.
În cadrul unui interviu acordat Sibiu100%, ne-a povestit despre modul în care vede învățământul online, cât de pregătite sunt unitățile școlare din județ să își redeschidă porțile pentru elevi, dar și despre ce înseamnă, în fond, dăscălia, în era coronavirusului.
Reporter: Ați început să ocupați funcția de inspector școlar general al IȘJ Sibiu într-o perioadă cu totul și cu totul aparte. Ce așteptări aveați și cât de ușoare ori grele au fost aceste luni de început?
Prof. Monica Munteanu: Despre o astfel de funcție preluată într-o astfel de perioadă cred că nimeni nu ar putea declara „Ce ușor este!”. Nici măcar unul experimentat în ale conducerii unui inspectorat ori persoane care ar mai fi fost vreodată pe acest post. Îmi place să cred că, emoțional, am fost destul de bine pregătită, încât să nu îmi fac suferință. Dacă îți cunoști bine limitele de sus și de jos, poți accepta mai ușor și o înfrângere, și un rezultat nu neapărat așteptat, în ideea de a căuta, după aceea, în momentul când te-ai liniștit, soluțiile cele mai bune ca să repari, să rezolvi, iar lucrurile „să curgă”. Eu spun, de fiecare dată, că, fiind un organism viu, noi, ca și instituție de învățământ, suntem veșnic într-un proces dinamic. Veșnic se întâmplă ceva! Ca și greutate, dacă e să spun așa, e că nu ne ajunge timpul. Aș vrea să stau mai mult în rândul colegilor mei și să pot să îi sprijin sau să mă sfătuiesc cu ei când am nevoie. De pildă, sunt foarte multe conferințe- întâlniri online desfășurate de către varii comitete și comisii, la care trebuie să participi. S-a întâmplat o dată să se desfășoare trei conferințe la aceeași oră. Nu știam care este prioritară, pentru că, la fiecare se spunea: „Trebuie să fii acolo!”.
Rep: Considerați că sistemul de învățământ din România era pregătit pentru un astfel de scenariu?
M.M: Nu știu dacă România a fost pregătită pentru o astfel de activitate, cu toate că, dacă luăm puțin istoricul învățământului românesc, foarte multe cadre didactice au parcurs cursuri de dezvoltare profesională din zonă predare online. Dar nu se produsese acel proces de follow-up, în care să vedem ce s-a întâmplat cu competențele dobândite, unde au reușit să performeze și dacă au avut rezultate. Faptul că nu a fost o necesitate, atunci lumea a lăsat-o în stand-by și s-a ocupat de predarea tradițională. Acum, cadrele didactice au fost puse în fața: „Haideți, că altfel nu se poate”… Prima treaptă în transformarea comportamentală a unui om este „Nu pot, nu vreau”, după care vine acceptarea și apoi se setează „rotițele” pentru acțiuni propriu- zise. Ministerul Educației a venit cu acele platforme gratuite online, iar cadrele didactice și copiii au început să le acceseze repede și să le înțeleagă. Astfel, a început să funcționeze procesul instructiv-educativ, prin predare online. Dacă la început au fost mai puțini participanți, atât elevi cât și copii, acum toți lucrează cu ajutorul platformelor online educaționale.
Rep: Cât de greu a fost, îndeosebi pentru județul Sibiu, să se adapteze noilor vremuri COVID?
M. M.: De când sunt eu, am făcut indicația că, acolo unde nu funcționează Internetul, copiii nu știu, nu vor ori nu pot să folosească tableta, cadrele didactice să pregătească pachete educaționale pe format letric și să fie duse copiilor, pentru ca aceștia să poată fi dirijați. În mediul rural avem cadre didactice foarte deschise și interesate să vadă că la copil s-a produs un minimum de achiziție. S-au pregătit și dus pachete educaționale, acasă la copii. Avem un proiect cu finanțare europeană, „Crearea și implementarea serviciilor comunitare integrate pentru combaterea sărăciei și a excluziunii sociale – cod: SMIS 122607”, care se derulează în două comune din județ în care mediatorul și consilierul școlar care este angajat în proiect a făcut posibilă această facilitare de transmitere de materiale către copii. Este vorba despre Brateiu și Șeica Mică. Nu toată lumea este deschisă spre astfel de încercări.
Rep: Ce categorie de elevi considerați că a fost cea mai afectată de acest nou sistem de învățământ, exclusiv online?
M. M.: Din experiența mea de profesor consilier școlar, spun că, dacă vorbim de afectat, ar trebui să vorbim despre cei mici. Copilul mare – cel de gimnaziu și liceu – ar fi trebuit ca până acum să aibă competențe din zona socio-emoțională bine structurate, astfel încât el să fie bine ancorat în realitatea proprie, să aibă un anumit grad de reziliență, de acceptare că „aici și acum” așa se întâmplă lucrurile, că toate celelalte competențe din curriculum sunt în faza de dezvoltare. Ar trebui să se descurce și singur. Responsabilitatea aceasta ar trebui să fie cumva pe umerii lui, încât să zică: „Sunt în stare, pot și am un țel – să obțin notă, să trec clasa, să ajung la liceu, facultate”. Să aibă niște structuri cognitive și comportamentale bine ancorate vizavi de viitorul propriu. Cel mic, însă, a pierdut rutina școlară, care ar fi construit toată disciplina școlară. Nu poate face acest lucru, acasă, părintele, oricât ar fi de învățat, chiar dacă ar fi și din domeniu. Eu o spun din propria experiență de părinte. Cândva, am avut și eu copiii mici. Îmi spuneau de multe ori: „Tu nu știi, doamna știe!”. Deci, autoritatea asta vizavi de cine e cel mai îndreptățit să comande copilului, pe zona școlară este profesorul de la școală. El e un model. Copilul, neavându-l acum, fiind undeva dincolo de ecran, a făcut cât a făcut, s-a realizat cât s-a realizat. Mai mult decât atât, acțiunile care țin de motricitatea copilului, de exemplu – scris, desenat, de poziționare, de făcut mișcări, sărituri etc.- sunt sub supravegherea unui dascăl. Acasă, copilul țopăie cum vrea, ține creionul cum vrea ș.a.m.d.
Rep: Și cum credeți că se vor adapta, îndeosebi preșcolarii, din 8 februarie?
M. M.: Cred că cei mici, acum, în primă fază, la școală/ grădiniță, vor obosi mai repede, se vor simți copleșiți. Dascălii noștri vor trebui să accepte că această perioadă remedială să dureze chiar până la opt săptămâni. Ritmul de dezvoltare al fiecărui copil trebuie respectat.
Rep: V-au ajuns la urechi – ca să spun așa – întâmplări amuzante în vremea școlii online?
M. M.: Din păcate, la urechile mele ajund doar reclamațiile! Eu sunt „atoateștiutoare, atoatedezlegătoare” (glumesc…). Oamenii așteaptă ca la Inspectorat să găsească răspunsuri la problemele lor… Reclamațiile nu sunt întotdeauna fondate, dar când începem să răscolim vedem ori că adevărul este împărțit, ori că părinții doresc lucruri care nu se pot întâmpla.
Am avut și situații în care cadrele didactice au refuzat și nu au intrat pe platformă. S-a și desfăcut contract de muncă. Îmi place să cred că, în afara motivelor pe care le vedem noi din afară, sunt multe altele în interiorul persoanei respective, poate probleme de sănătate, probleme de familie, neizbânzile din viață. Iar la presiunea de acum, undeva, a făcut „un click”. A fost un singur caz. Noi nu am mai reușit să luăm legătura cu acel cadru didactic, a închis orice canal de comunicare. Direcțiunea școlii respective a mai avut diferite forme de refuz din partea acestui cadru didactic.
Rep: Cum s-au pregătit unitățile de învățământ pentru a-și reîntâmpina elevii?
M. M.: Suntem în plin proces de monitorizare a substanțelor – dezinfectanți, măști și alte substanțe de protecție. Eu sunt convinsă că școlile noastre au, dacă nu strictul, chiar peste cantitatea necesară. Cel puțin la noi, în Sibiu, s-au luat cantități suficiente pentru fiecare școală și s-au distribuit litri întregi de dezinfectant, zeci de cutii de măști, prin Hotărâre de Guvern 756/ 2020, dar și prin decizia autorităților locale. Aproape 80-90% dintre materialele igienico-sanitare au fost distribuite, până acum, în unitățile de învățământ.
Au venit tot felul de aparaturi, table interactive, laptopuri, tablete, lămpi pentru distrugerea virușurilor etc. Dotările s-au făcut în funcție de cerințele școlilor.
Rep: Recent, se vorbea despre diferite scenarii ce sunt luate în calcul la nivel național. Cum considerați că vor fi reluate cursurile în județul Sibiu, analizând evoluția pandemiei?
M. M.: Îmi place să cred că intrăm într-un scenariu verde, ce presupune faptul că toată lumea vine la școală. Doamne ajută! Voi insista asupra disciplinei școlare, igienico-sanitare școlare. Trebuie explicat copiilor: „Încercăm să nu creăm grupuri, să ne spălăm pe mâini de câte ori este nevoie”. Fiecare dascăl, chiar dacă are o altă disciplină decât cea de educație sanitară, trebuie să mobilizeze și monitorizeze constant copiii, cu calm, răbdare, joacă – la cei mici, încât să îi vedem cât mai protejați. Ne dorim să se deschidă școlile!
Rep: În final, vrem să ne referim la funcția ocupată astăzi. Vă veți înscrie la concursul privind postul de inspector școlar general al IȘJ SIbiu?
M.M.: Da. Pentru mine, e o provocare să văd până unde pot ajunge în carieră. Cariera mea este construită cu pași mărunți, nu sărind etape, nu arzând etape importante. Sunt un om cu trei licențe, multe formări, competențe demonstrate în multe arii de competență, de la mentor, la formator, expert ARACIP, zone în care eu mi-am completat cariera profesională. Să vedem ce va fi! Îmi place să cred că voi reuși!
