Românii par din ce în ce mai ușor de păcălit pe rețelele sociale prin diferite povești emoționante, care storc lacrimi, dar nu au nicio urmă de adevăr.

Facebook a devenit, în timp, nu doar o rețea socială, ci și o fabrică de povești. Unele sunt emoționante, altele revoltătoare, iar multe dintre ele au un lucru în comun: sunt false.

Sau, cel puțin, puternic distorsionate. Printre cele mai populare se numără poveștile „cu lecție”, în care un om simplu dovedește o bunătate ieșită din comun și ne reamintește că „românii au suflet mare”.

Un exemplu clasic este povestea taximetristului de la Gara de Nord care, potrivit postărilor virale, refuză bani de la bătrâni, plătește bilete de tren pentru oameni nevoiași sau oferă din propriul buzunar sume consistente unor străini aflați la ananghie.

Povestea apare periodic, cu mici variații: ba taximetristul se numește Ion, ba Vasile, ba „un om extraordinar care nu vrea să i se știe numele”. Uneori are o poză neclară, alteori nici măcar atât.

Problema nu este că oamenii vor să creadă în bunătate. Dimpotrivă, nevoia de exemple pozitive este firească, mai ales într-un spațiu public dominat de știri negative. Problema apare atunci când emoția ia locul gândirii critice.

Aceste povești sunt construite după un tipar bine cunoscut. Textul este scurt, intens emoțional și conține apeluri directe de tipul „Distribuiți să vadă toată țara” sau „Să învețe politicienii ce înseamnă omenia”.

De multe ori, nu există nicio sursă verificabilă, nicio dată, niciun nume complet. Totul se bazează pe „mi-a spus cineva” sau „am văzut cu ochii mei”.

Aceste povești prind foarte bine pentru că sunt confortabile. Ne confirmă ce vrem deja să credem: că există eroi anonimi, că sistemul e rău dar oamenii simpli sunt buni, că speranța vine din gesturi mici.

În plus, distribuirea lor ne oferă un sentiment de participare morală. Nu am ajutat direct pe nimeni, dar am dat share la o poveste bună – deci am făcut și eu ceva.

În realitate, multe dintre aceste istorii sunt fie complet inventate, fie inspirate vag din fapte reale, apoi amplificate până la nivel de legendă urbană.

Uneori sunt create pentru a aduna aprecieri și urmăritori pe pagini obscure, alteori pentru a manipula emoțional publicul sau pentru a distrage atenția de la subiecte mai incomode.

Un minim exercițiu de scepticism ne-ar ajuta pe toți. Cine a scris povestea? Unde s-a întâmplat? Există măcar o confirmare independentă? Dacă răspunsul lipsește, poate că povestea spune mai multe despre dorințele noastre decât despre realitate.

Iar astfel de „povești” sunt distribuite de mii, zeci de mii de utilizatori ai rețelelor sociale până ajung să fie crezute de toată lumea.

„Lupta dintre emoție și poveste pe de o parte, și rațiune critică pe de alta parte este din start pierdută pentru majoritatea oamenilor.

E foarte usor foarte ieftin, foarte rapid în aces moment prin intermediul inteligenței artificiale să construiești povești frumoase și emoționale.

Singura soluție pe termen lung, și soluție consistentă este educația”, a explicat sociologul Dan Petre.

„Oamenii tind să aibă încredere în pagini cu multe like-uriși distribuiri, dar trebuie să căutam review-uri, părerile altor persoane, să apelăm la cineva drag.

Trebuie să ne uitam la câteva lucruri, cum ar fi dacă peste tot imaginea este clara sau nu, dacă este blurată, dacă lucrurile au sens în imagine”, a explicat Alexa Josephs, specialist.

Experții avertizează utilizatorii rețelelor sociale să nu interacționeze cu pagini care par neadevărate și să nu deschidă link-uri suspecte. Mai mult, pot raporta conținuturile false direct în platfomele de socializare.

Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășești cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007