Este considerat cel mai nonconformist dirijor român al momentului și, de aproape un an de zile, este manager al Filarmonicii de Stat Sibiu, acesta fiind debutul angajării sale într-o instituție publică. Se definește un tip stângaci „nu doar la propriu, cum s-ar crede, ci și la figurat„, după cum se autocaracterizează. Vorbim despre Cristian Lupeș, dirijorul care și-a ales această meserie încă de pe când avea patru ani, vârstă la care, după ce a participat la un concert simfonic, a declarat deschis că “instrumentul” său preferat este întreaga orchestră.
Despre copilăria sa și despre drumul până la Sibiu a povestit în cadrul unui interviu, acordat Sibiu100%.
Sibienii îl cunosc de mulți ani, având o colaborare veche cu Filarmonica de Stat Sibiu. Dar cine este Cristian Lupeș, băiețelul cu părul blond și lung din copilărie? „Așa cum este ușor de bănuit, după vâlva creată de la venirea mea în Sibiu, Cristian Lupeș este stângaci, nu doar la figurat, cum s-ar crede ci și la propriu. Medicul Dorin Speranția, fiul unui fost rector al Universității de Muzică din București, m-a diagnosticat ca atare în spitalul din Onești, în care se retrăsese sau se izolase de politica ultra de stânga de dinainte de 1989. Tot el, pe bancheta din spate a unui Trabant cu plafonul roșu, m-a diagnosticat ca viitor dirijor, încă de la vârsta de patru ani, după ce, după un concert simfonic, i-am spus că instrumentul meu preferat este orchestra, refuzând să aleg unul singur. În Sibiu am fost definit ca fiind temperamental, chiar de exponenții autorității locale, dar reacțiile celor din jur îmi dau impresia posibil falsă că sunt șarmant. Nu am urmat liceul la care mama i-a fost profesoară de muzică Nadiei Comăneci, ci unul de informatică, din același oraș al cărui nume amintește că acolo se aflau moșiile Oanei, fiica lui Ștefan cel Mare – Onești”, povestește Cristian Lupeș.
Anii copilăriei, la Onești
Întrebat despre anii copilăriei și amintirile pe care le poartă astăzi în suflet, managerul Filarmonicii spune că „am să surprind pe toată lumea cu amintirea părului blond și lung pe care îl aveam în copilărie”.
Povestește că, în copilărie, cobora pe o bicicletă Pegas cu șa lungă dealul Perchiu de lângă Onești, locul natal, în așteptarea viitoarelor mountain bike, venite după Revoluție. Aceeași bicicletă sau patinele cu rotile îl duceau și la cercurile de cibernetică, navomodelism sau karting, ultimul întrerupându-se după a doua ședință în care și-a călcat profesorul pe picior.
Cristian Lupeș mai spune că pianul cu care a crescut în casă i-a dat nenumărate ocazii să ardă mâncarea pusă la încălzit, din pricina unei inspirații simfonice de grădiniță sau de școală primară.
„Îmi aduc aminte din copilărie că orice stea sclipitoare era o navă extraterestră, la mare mă credeam Amfibiu și, precum într-o reclamă celebră, așteptam apariția puterilor telekinetice, influențat de Star Wars. Majoritatea momentelor de visare se petreceau pe crengile unui nuc monumental din mijlocul incintei dintre blocuri, pe care îl asemănam cu o mare catedrală, în lipsa uneia reale din oraș”, ne destăinuie dirijorul.
Cumva, încă de mic și-a ales drumul spre marile scene, în fața unei orchestre pe care să o dirijeze. Copil fiind, dirija muzica ascultată la TVR și păsările din pădure.
„Atât eu, cât și cei care mă cunosc de dinainte de a mă cunoaște eu însumi, așadar, toată lumea, confirmă că întotdeauna mi-am dorit să fiu dirijor. De la încercările probabil hilare de a dirija jingle-ul Telejurnalului TVR, la febra musculară pe care o resimțeam după ore în șir de imitat dirijori folosind înregistrări, până la lecturi, compoziții infantile și, desigur, studii doctorale, nu mi-am trădat niciodată involuntarul țel. Aflat în curtea conacului Cantacuzino de la Tescani, îmi aduc aminte că urmăream stolul de păsări care zbura din pădure către scena din curtea interioară, în care începea să cânte seara orchestra. Cred că nu se poate imagina o bonă muzicală mai fermecătoare. Gigantica bibliotecă din casă părea minusculă în comparație cu puterea mamei de a-mi răspunde la toate întrebările despre muzică. Îmi aduc aminte că după orele de pian pe care le preda, ieșeam din camera mea și reproduceam la pian, din memorie, ora de muzică ascultată. De asemenea, cel mai ușor îmi era în școala primară să memorez poeziile școlare punându-le pe melodii inventate spontan. Cercul de informatică m-a ajutat să transform calculatoarele în keyboards și algoritmul și schema logică din spatele oricărui program mi-au dezvoltat gândirea logică necesară analizelor muzicale de mai târziu. L-aș cita și pe Kant în acest context, dacă ar fi avut o părere mai bună despre muzică. Magnetismul constant către dirijat este printre puținele lucruri pe care nu mi le pot explica”, spune Lupeș.
Încă de la grădiniță, „înalta, supla și super blonda educatoare, observându-mi latura scenică, mi-a oferit întotdeauna ocazia să fac pe dirijorul de cor în fața colegilor, la serbări. Aș trece rapid peste anii de școală primară, generală și liceu pentru că nu mă pot lăuda cu nicio coroniță”.
Ulterior, Cristian Lupeș l-a cunoscut pe faimosul dirijor Erich Bergel, pe când făcea studii de fizică la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj, l-a curtat pe dirijorul Cristian Mandeal pe când studia tot fizică la Universitatea București, ca ulterior, după admiterea în Universitatea de Muzică din capitală, să îi poată cunoaște și lucra cu: Seiji Ozawa, Zubin Mehta, să participe la cursuri de Master la Viena și să își definitiveze doctoratul prin burse de asistent dirijor în Bamberg, Berlin, Amsterdam, Zurich, Geneva, Londra și Lausanne.
„Sunt rare momentele în care mă gândesc la trecut„
Întrebat de pasiunile sale și cu ce își ocupă timpul liber, Lupeș spune că nu crede în acest concept.
„În tot ce fac pun pasiune și multă energie. Am norocul să iubesc muzica și tot ce o înconjoară. Toată existența mea este influențată de „meserie” și, în același timp, muzica este îmbibată de restul existenței mele”, spune directorul Filarmonicii.
Îl întrebăm, apoi, despre cele mai frumoase amintiri pe care le poartă în inimă.
„Amintire cele mai frumoase sunt date de confirmările pe care le avem. Atunci când risc, trăiesc într-o profundă tensiune. O decizie de viață ne poate influența radical, iar timpul scurs până la confirmare ne poate angoasa pentru mult timp. La fel se întâmplă și când studiem o partitură: la un moment dat, luăm o decizie în ceea ce privește destinul interpretării. Oricât de pregătiți am fi, confirmarea și reușita sunt date și de satisacția publicului. Anii de studiu au însemnat nenumărate călătorii salahorice între câteva stații în care confirmarea celor pe care îi admiram îmi dădea momente de fericire. Desigur, asta putem aplica și vieții personale pe care nu o detaliez”, povestește Lupeș.
Are vreun regret sau a fost ceva ce nu a făcut la timp? Ei bine, spune că nu:
„Ca regulă, mă gândesc la viitor, de aici și imposibilitatea de a mă raporta la regret. Am pretenția de la mine să pot analiza atât de precis lucrurile, încât viitorul să pară mai degrabă concret și palpabil. Acest demers intelectual îmi ocupă îndeajuns de mult timp. De aceea, sunt rare momentele în care mă gândesc la trecut și din pricina unui sistem de autoapărare psihic pe care îl avem cu toții din fabricație, regretele apar și mai rar. Ba mai mult, uneori amintirile îmi par mai degrabă ireale în comparație cu concretețea speranțelor viitoare. Recunosc, totuși, că regret momentele în care, din pricina unor dezamăgiri, îmi fac timp de amintiri neplăcute”.
Drumul până la Sibiu
Până la drumul pe care a apucat-o anul trecut, respectiv momentul în care a ajuns manager al Filarmonicii din Sibiu, Lupeș a venit de câteva ori în orașul de pe Cibin și a dirijat Orchestra Filarmonicii, a adus și proiecte muzicale independente și a petrecut ani la rândul perioada FITS-ului într-una din mansardele centrale ale burgului.
Din 2001 până în 2009, a fost asistentul directorului executiv al Festivalului „George Enescu”, Mihai Constantinescu.
„În acea perioadă, m-am ocupat de logistica festivalului-mamut. Întâlnirile pe care le-am avut sau mediat în această perioadă mi-au setat un standard de performanță la care mi-e imposibil să renunț. Ușor de înțeles că uneori abordările minore sau interesele meschine provoacă tensiune între ceea ce îmi doresc să implementez și ceea ce mi se propune”, ne deslușește Lupeș.
Mai spune că a ales să se mute la Sibiu pentru că orașul se află pe un trend ascendent, iar apetența culturală a județului și a orașului are notorietate națională și internațională.
„Sunt câteva exemple europene de localități similare, care au reușit să își depășească propria condiție demografică și s-au trasnformat în vedete culturale. Acest lucru este posibil și aici și acesta este motivul pentru care am ales Sibiul. Mă bucur că după un an simt că riscul se transformă în certitudine și dialogul cu autoritatea directă, Consiliul Județean Sibiu, este autentic și motivant”, spune directorul Filarmonicii.
Cristian Lupeș vine, de când este manager al instituției sibiene, aproape în fiecare zi la serviciu cu bicicleta, dorind să protejeze mediul înconjurător. Rare sunt zilele în care o lasă acasă, din cauza vremii nefavorabile.
Viața în Sibiu
În Sibiu, iubește multe locuri.
„Îmi plac „Ariciul” și „Năvrâpul” lui Budrala, pe care mă bucur că l-am cunoscut la Astra Film, m-a cucerit un ponton de pe lacul din Muzeul Astra, unde m-a condus energicul Ciprian Ștefan, aștept să mă reîntorc la rafturile cu partituri din Biblioteca Astra în care îl simt devotat pe Silviu Borș. Urmăresc analitic succesul „Faraonului” – modelul de management Constantin Chiriac. Îmi place să mă uit de sus la lacul Bâlea și să sper că voi avea timp să cutreier toți munții din zonă”, povestește Lupeș.
Activitatea Filarmonicii, în perioada pandemiei
Filarmonica de Stat Sibiu a fost prima din țară care și-a mutat concertele în stradă, adaptându-se noilor măsuri impuse de autorități, în contextul COVID-19.
„Colegii din Filarmonică au înțeles cu multă responsabilitate efortul depus de comunitate pentru ca, în perioada stării de urgență, să nu le fie afectate veniturile, chiar dacă era imposibilă prezența la repetiții și concerte. Colaborarea caldă pe care am avut-o cu tot colectivul a făcut ca să fim prima Filarmonică din țară care a debutat în online, ca ulterior, să fim iarăși primii care am ieșit în stradă. Remarc efortul directorului tehnic Aurel Antonie, care s-a transformat într-un Zefirelli al regiei de studio simfonic. Chiar dacă anxietatea momentelor pandemice a tensionat anumite reacții, cu toții au înțeles până la final că solidaritatea este cheia succesului. Dacă la începutul lui 2019 Filarmonica Sibiu nu avusese niciun video online, azi, după pandemie, ne bucurăm de peste 1 milion de vizualizări. Dacă în 2018, Filarmonica se lăuda cu 50 de manifestări, astăzi ne lăudăm cu 41 de concerte organizate în lunile iulie și august 2020. Este ușor de înteles că un singur om nu poate atinge astfel de performanțe, de aceea le mulțumesc tuturor celor care au susținut sincer acest efort”, spune Lupeș.
Filarmonica Sibiu este prima instituție de gen din țară, cu aplicație pentru dispozitive mobile. Ideea acestei aplicații i-a aparținut lui Laurențiu Străuț, din departamentul de Comunicare al Filarmonicii. „Am colaborat cu cei care au dezvoltat Sibiu City App și ne bucurăm acum să avem cea mai modernă interfață de Filarmonică din România. Vă invităm pe toți să vă instalați aplicația noastră din magazinele App Store și Google Play”, mai explică directorul instituției.
Întrebat despre planurile și proiectele de viitor ale Filarmonicii, Lupeș spune că, deocamdată, „viitorul este incert pentru toată planeta. Ne dorim să colaborăm permanent cu un dirijor de mare notorietate, care să sprijine evoluția calitativă a orchestrei. Sperăm să putem reintra cât mai repede în săli și să ne reîntâlnim cu publicul abonat, dar și cu cel nou format în concertele outdoor și online. Vă așteptăm între 7 și 12 septembrie la SIBIU OPERA FESTIVAL, unde o vom sărbători pe faimoasa Ruxandra Donose, în prima gală dedicată celor 30 de ani de carieră internațională. Alți invitați celebri vor fi: Teodora Gheorghiu, Tiberiu Soare, Adrian Morar. Vă vom surprinde cu o operă rock pe textul „Luceafărului” lui Eminescu”, dezvăluie acesta.
Managerul Filarmonicii Sibiu este optimist și speră ca autoritățile să fie înțelegătoare cu organizatorii de evenimente culturale.
„Din toamnă va fi aproape imposibil să cântăm în aer liber, dar asta o știe toată lumea. Sperăm că autoritațile vor înțelege că organizatorii de evenimente culturale pot fi responsabili și li se poate oferi încredera în organizarea concertelor. În fond, și până în pandemie, trebuia să respectăm anumite reglementări și cu responsabilite, ne conformam, de exemplu ISU. Și de aici încolo, cred că este preferabilă creșterea ariei de responsabilitate în locul întreruperii activităților. Va trebui să ne obișnuim să trăim în această stare, în loc să ne crispăm”, este de părere Cristian Lupeș.
La final, l-am întrebat dacă va dori un nou mandat. Amână, însă, răspunsul pentru anul viitor.
„Acest prim an al mandatului meu a însemnat pentru mine un debut al angajării într-o instituție publică. Dacă la început vă spuneam că nu am luat nicio coroniță la școală, azi, împreună cu Filarmonica Sibiu, ne bucurăm de premiul Galei Radio România Cultural, oferit la secțiunea muzică pentru prima dată unei asemenea instituții.Am fost cu toții pentru prima oară la Ateneul Român, omagiind 1 Decembrie și ne-am bucurat de succes la Festivalul Enescu. De asemenea, primul meu an de mandat a însemnat teribila experiență a pandemiei, cu consecințele ei. Contrastele sunt atât de mari, încât mă simt puțin năucit. În funcție de cum voi reuși să îmi ating obiectivele propuse, aș prefera să răspund sincer la această întrebare peste încă un an”, conchide Lupeș.
