Acasă Blog Pagina 472

Sibian de 26 de ani, dus la pușcărie. Va sta un an și trei luni

Un tânăr în vârstă de 26 de ani din Ocna Sibiului va sta la închisoare mai mult de un an pentru furt calificat.

Duminică seara, în jurul orei 20:30, polițiștii din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Sibiu – Poliția Orașului Ocna Sibiului au identificat un tânăr în vârstă de 26 de ani pe numele căruia, în ziua de 11 noiembrie, Judecătoria Sibiu a emis un mandat de executare a pedepsei închisorii pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

Acesta a fost condamnat să execute o pedeapsă de un an și trei luni de închisoare cu executare.

Tânărul a fost încarcerat în Penitenciarul Aiud, în vederea executării pedepsei.

Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășești cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007

Strigătul de disperare al unui tânăr de 18 ani din România: „Vreau doar să pot trăi fără durere”

La doar 18 ani, Luca Dupac poartă pe umeri o povară uriașă – o boală care îi răpește libertatea de mișcare și îi transformă fiecare zi într-o luptă. Diagnosticat cu cifoscolioză severă, o deformare gravă a coloanei vertebrale care afectează întregul corp, Luca are nevoie urgentă de o intervenție chirurgicală complexă la un spital privat din București, în valoare de 38.940 de euro.

Povestea lui Luca este una a curajului, a rezistenței și a speranței. S-a născut prematur, la doar 30 de săptămâni, și încă de la început a dus o luptă continuă pentru viață.

Boala, netratată, îi poate afecta organele interne și mobilitatea, punându-i viața în pericol

„La trei ani am învățat să merg pentru prima dată. Nu a fost o bucurie simplă, ci una câștigată cu durere, cu tratamente și multe lacrimi. La 7 ani am trecut printr-o operație la ochi, iar la 14 ani am aflat că am hipoacuzie bilaterală medie, așa că port aparate auditive. Dar am mers mai departe. Niciodată nu am renunțat la speranță”, povestește tânărul cu o voce calmă, dar plină de emoție.

În urmă cu un an, durerile de spate au devenit insuportabile. Diagnosticul primit – cifoscolioză severă – i-a schimbat din nou destinul. Boala, netratată, îi poate afecta organele interne și mobilitatea, punându-i viața în pericol.

„Sunt zile în care abia reușesc să mă ridic din pat, dar nu vreau să mă las învins. Vreau să merg la facultate, să muncesc, să am o viață normală. Nu cer nimic imposibil – doar șansa la o viață fără durere”, spune Luca cu o sinceritate care emoționează.

Operația care îi poate salva viața

Asociația „Salvează o Inimă” a preluat povestea lui Luca pe 11 noiembrie 2025, dorind să ducă mai departe apelul său către oameni, cu scopul de a acoperi costurile intervenției chirurgicale și ale tratamentului post-operator.

„Povestea lui Luca este una care atinge profund, nu doar prin complexitatea situației medicale, ci prin demnitatea și puterea cu care acest tânăr înfruntă suferința. De 13 ani, mii de cazuri au trecut prin mâinile noastre, dar de fiecare dată suntem impresionați de forța acestor oameni care nu renunță. Rolul nostru, ca asociație, este să fim vocea celor care nu mai pot striga și sprijinul concret al celor care încă speră. Cred cu tărie că, atunci când societatea se unește în jurul unei cauze juste, viața învinge”- a declarat președintele asociației Vlad Placintă.

Operația care îi poate salva viața trebuie efectuată în cel mai scurt timp posibil, iar timpul nu este de partea lui. Orice zi în plus înseamnă mai multă suferință, dar și mai multe riscuri pentru sănătatea lui.

„Nu mi-e rușine să cer ajutor. Poate pentru cineva o donație e un gest mic, dar pentru mine înseamnă totul — o viață întreagă fără durere”, spune Luca, privindu-și cu speranță părinții care nu încetează să creadă în el.

Asociația „Salvează o Inimă” invită toți oamenii cu suflet mare, companiile și instituțiile care pot ajuta să se alăture acestei lupte pentru viață.

Cum puteți ajuta

Asociația „Salvează o Inimă” Cod fiscal: 31015982

Cont RON: RO94RNCB0041182104010001 Cont EURO: RO67RNCB0041182104010002 Banca Comercială Română (BCR) SWIFT/BIC: RNCBROBUXXX

La detaliile plății, vă rugăm să menționați: LUCA DUPAC

Donații online și detalii complete despre caz: https://salveazaoinima.ro/luca-dupac

Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI

Sibian amendat cu mii de lei pentru mai puțin de un metru cub de lemne fără documente

Un bărbat din Porumbacu de Jos a fost amendat cu 2.000 de lei după ce a fost prins cu 0,70 metri cubi de lemne fără documente.

Duminică dimineața, în jurul orei 3, pe un drum forestier din zona localității Arpașu de Sus, polițiștii din cadrul Secției nr. 4 Poliție Rurală Porumbacu de Jos au identificat un autoturism care transporta cantitatea de 0,70 metri cubi de material lemnos, condus de către un localnic în vârstă de 35 de ani.

„În urma verificărilor efectuate, polițiștii au constatat că bărbatul ar fi transportat materialul lemnos fără documente de proveniență.

Materialul lemnos a fost ridicat și lăsat în custodia unui reprezentant al ocolului silvic responsabil în zonă.

De asemenea, polițiștii din cadrul Secției nr. 4 Poliție Rurală Porumbacu de Jos au luat măsura sancționării contravenționale a bărbatului, cu suma de 2.000 de lei, conform Legii nr. 171/2010R, pentru transport de material lemnos fără documente de proveniență„, spune Isabela Brad, purtătorul de cuvânt al IPJ Sibiu.

Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășești cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007

România ar putea intra în 2026 fără buget. Premierul Bolojan spune că e posibil ca acesta să fie adoptat abia în ianuarie

Daniela Arnăutu

Premierul României, Ilie Bolojan, a anunțat, luni, 17 noiembrie 2025, la Adunarea Generală a Asociației Municipiilor din România, că este posibil ca bugetul pentru 2026 să nu fie adoptat până la sfârșitul acestui an.

Bolojan a mai spus că abia în ianuarie va putea fi adoptat bugetul Românie pe 2026, deoarece urmează, până atunci, să se opereze niște modificări în legislație, care sunt absolut necesare. Bolojan a mai spus că toate acestea se întâmplă tocmai pentru ca bugetul pentru anul viitor să fie unul predictibil.

“Închidem anul acesta cu 8,4% deficit și ne-am angajat, pentru anul viitor, să-l coborâm , astfel încât să ajungă în jur de 6%, poate 6,5%”, a ai precizat șeful Guvernului.

Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI

Candidatura Ancăi Alexandrescu la Primăria Capitalei, contestată de un fost PSD-ist. Tribunalul București analizează astăzi sesizarea

Daniela Arnăutu

Un fost membru PSD, Cătălin Aurel Stochiță, apropiat al fostului primar al Sectorului 5, Marian Vanghelie, a depus o contestație, la Tribunalul București, privind candidatura Ancăi Nicoleta Alexandrescu la funcția de primar general al Capitalei.

Judecătorii urmează să analizeze constestația și să constate validarea sau invalidarea acesteia.

Stochiță, un obișnuit al instanțelor de judecată, care a avut procese cu mai mulți oameni politici, inclusive cu fostul președinte al României, Klaus Iohannis, contestă atât veridicitatea semnăturilor de susținere depuse de Anca Alexandrescu, dar și legalitatea depunerii candidaturii.

Anca Nicoleta Alexandrescu și-a depus, pe 12 noiembrie 2025, candidatura pentru funcția de Primar General al Capitalei, alegerile urmând a avea loc pe 7 decembrie 2025. Ea este candidat independent, susținut de alianță electorală formată din partidele AUR și PNȚCD denumită „Dreptate pentru București”.

Contestația lui Stochiță a fost înregistrată duminică, 16 noiembrie, la Secția a IV-a Civilă și, potrivit portalului de justiție, speța se va judeca luni, 17 noiembrie 2025.

În contestație, Stochiță mai susține că la momentul depunerii candidaturii Ancăi Alexandrescu, alianța electorală care o susține nu era înregistrată legal.

Cătălin Stochiță este fost consilier la Primăria Sector 5 și fost candidat la alegerile pentru funcția de primar al aceluiași sector, necâștigând niciodată. Însă, de fiecare dată, însă, a depus contestații și a avut o serie de nemulțumiri.

Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI

Liceul O. Ghibu va avea încă nouă săli de clasă

ADR Centru a înștiințat Primăria Sibiu că a obținut finanțare europeană nerambursabilă din Fondul European pentru Dezvoltare Regională pentru extinderea Liceului Teoretic O. Ghibu cu un corp nou.

Potrivit Primăriei Sibiu, Liceul Ghibu va avea încă 9 săli de clasă. Valoarea proiectului prin care se va construi un corp nou de clădire la Liceul O. Ghibu este de 16,1milioane de lei, din care 15,79 milioane sunt asigurate din fonduri europene nerambursabile.

Noul corp de clădire:

– Va avea parter și 2 etaje, oferind o suprafață suplimentară de 1.300 mp

– Va fi eficient energetic, prin termoizolarea fațadelor, instalarea unui sistem de panouri fotovoltaice, a unor instalații de ventilare și de încălzire cu cazane murale în condensație și a unor pompe de căldură

ü Pe lângă 9 săli de clasă noi, în acesta se vor amenaja și 6 grupuri sanitare, un spațiu tehnic și spații de depozitare.

– Va fi dotat cu mobilier și echipamente IT

Următorul pas în acest proiect, după semnarea contractului de finanțare, este inițierea procedurii de achiziție pentru execuția lucrărilor propriu-zise de construcție.

Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI

Dotăm o casă ca acasă, aduce speranță copiilor din hospice-ul „Carl Wolff” Sibiu

Apel la generozitate: Gala Caritabilă „Dotăm o casă ca acasă” aduce speranță copiilor din Hospice-ul „Carl Wolff” Sibiu

Vineri, 21 noiembrie 2025, comunitatea sibiană este invitată să participe la un eveniment de suflet: Gala Caritabilă „Dotăm o casă ca acasă”. Organizată de Asociația pentru Copil și Familie HEART în parteneriat cu Asociația Mâini Unite, gala își propune să transforme spațiul dedicat copiilor aflați în îngrijirea Hospice-ului „Carl Wolff” din Sibiu.

Evenimentul va avea loc începând cu ora 18:00, în locația elegantă Royal Ball Room by Hilton Sibiu.

Scopul galei: un cămin cald pentru micii luptători

Obiectivul principal al galei este colectarea de fonduri pentru amenajarea și dotarea unui spațiu care să le ofere micilor pacienți, cu boli limitatoare de viață, nu doar îngrijire medicală specializată, ci și un mediu care să le fie cu adevărat Acasă – un loc cald, colorat, liniștit, unde să se simtă iubiți, ocrotiți și în siguranță.

Organizatorii și invitați speciali

Organizatorii subliniază că acești copii trăiesc realități dificile, dar continuă să lupte cu o forță care inspiră. Un mesaj emoționant care stă la baza evenimentului este sloganul „Când sunt mare, voi fi înger.”

Potrivit Lilianei Tempean, Președintele Asociației HEART,

Fiecare gest contează. Fiecare donație înseamnă o fărâmă de linişte, o clipă de bucurie, un zâmbet oferit unui copil care merită tot cerul.

Program artistic și acces la eveniment

Invitații speciali vor garanta o seară magică, plină de emoție și sensibilitate, cu un program artistic de înaltă ținută: DreamCatchers Band, Școala de Balet Reverence by Adela Floricioiu, Sebastian Emanuel Stan, Claudia Trif.

Gazda galei, pentru a patra oară, va fi Andreea Bogdan, care va ghida publicul cu profesionalism și eleganță.

Accesul la eveniment se face pe baza unei donații în valoare de 350 lei/persoană. Fondurile sunt colectate în contul Asociației pentru Copil și Familie HEART:

Cont IBAN: RO16INGB0000999907913786. Bancă: ING Bank Sibiu

Organizatorii adresează un apel de suflet întregii comunități – companii, lideri locali și oameni de bine – să răspundă invitației și să sprijine această cauză vitală, pentru a transforma lacrimile copiilor în zâmbete.

Royal Ballroom Hilton

„Tradițiile” Casei de Cultură a Studenților. Spectacol la „Ioan Besoiu”

Casa de Cultură a Studenților Sibiu anunță un eveniment care deschide, într-un mod cald și memorabil, sezonul festiv al iernii. Ansamblul Folcloric Studențesc ARDEALUL revine pe scenă cu spectacolul „TRADIȚII”, o producție ce aduce laolaltă farmecul obiceiurilor de iarnă, jocurile și atmosfera din satele care definesc identitatea românească.

„TRADIȚII” îți oferă sentimentul unei reîntoarceri acasă. Fiecare moment al spectacolului reconstituie fragmente din viața comunităților rurale: datinile păstrate cu grijă și jocurile care animau șezătorile de altădată. Publicul se va regăsi într-o lume în care gesturile simple și simbolurile vechi au forța de a crea emoție și de a reconecta generațiile.

„Ardealul” și „Silvana” vor face un spectacol pe cinste

Dansatorii ansamblului ARDEALUL aduc pe scenă un repertoriu atent documentat, construit cu respect față de tradițiile transmise din bătrâni, dar și cu dorința de a le păstra vii pentru tinerii de astăzi. Costume, ritmuri, povești și momente dramatice se împletesc într-un spectacol care vorbește despre rădăcini, continuitate și bucuria comunității.

Alături de ARDEALUL va urca pe scenă Ansamblul Folcloric „SILVANA”, al Centrului Cultural „Drăgan Muntean” din Deva și mulți alți soliști de muzică populară.

Evenimentul are loc la „Ioan Besoiu”

Evenimentul are loc sâmbătă, 22 noiembrie, la ora 19.00, la Centrul Cultural „Ioan Besoiu”. Este o ocazie perfectă de a întâmpina împreună sezonul sărbătorilor de iarnă și de a celebra bogăția culturală a județului.

Casa de Cultură a Studenților Sibiu vă invită să vă bucurați de o seară în care autenticitatea și emoția se întâlnesc pe scenă.

Evenimentul este organizat de Casa de Cultură a Studenților Sibiu și este finanțat de Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale, Consiliul Județean Sibiu și Primăria Municipiului Sibiu.

Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășești cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007

Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI

Jaf într-o biserică din Copșa Mică. Pagubă de 6.000 de euro

Duminică, doi bărbați de 19 și 28 de ani, din județul Alba, au fost reținuți de polițiștii din cadrul Poliției Orașului Copșa Mică, fiind bănuiți că ar fi pătruns într-o biserică din Copșa Mică de unde au furat bunuri în valoare de aproximativ 6.000 de euro.

În urma acțiunilor operative ale polițiștilor s-a reușit recuperarea parțială a prejudiciului cauzat.

„La data de 16 noiembrie, în jurul orei 07:00, polițiștii din cadrul Poliției Orașului Copșa Mică au fost sesizați de către o localnică de 67 de ani, despre faptul că persoane necunoscute ar fi pătruns într-o biserică din localitate, de unde ar fi sustras mai multe bunuri.

În urma sesizării, polițiștii au efectuat cercetări și, cu sprijinul polițiștilor din cadrul I.P.J. Alba, au identificat doi tineri, de 19 și 28 de ani, ambii domiciliați în județul Alba, care, în noaptea de 15/16 noiembrie a.c. ar fi pătruns fără drept în lăcașul de cult și ar fi sustras 3 boxe, 2 laptopuri și 2 stații audio, prejudiciul creat fiind de aproximativ 6.000 de euro.

Împotriva celor doi tineri s-a dispus reținerea pentru 24 de ore, urmând a fi prezentați Judecătoriei Mediaș, în vederea aplicării unei măsuri preventive.

La nivelul Poliției Orașului Copșa Mică se continuă cercetările sub coordonarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Mediaș, într-un dosar penal ce vizează infracțiunea de furt calificat.

Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășești cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007

Andrei Șaguna, nr. 6: „Renașterea” culturală a românilor și revitalizarea patrimoniului

În societatea românească contemporană se poate remarca o tendință tot mai expansivă și mai vizibilă de promovare a culturii în toate formele și valențele sale, practică care va asigura o evoluție accelerată a statului român. Desigur, apetența românească pentru varietatea culturală disponibilă azi poate fi apreciată și din perspectiva opusă, adică orientarea tot mai frecventă a românilor spre consumul de produse culturale reprezintă una din cele mai evidente expresii ale unei dezvoltări fără precedent în toate ramurile economice, ale unei societăți moderne prolifice, ale unui popor unit, capabil, puternic.

Reconstrucția democratică survenită după Revoluția de la 1989 a plasat România pe o linie de dezvoltare și evoluție culturală complexă, marcată de o simbioză dintre vechi și nou, dintre redescoperirea identității naționale și a valorilor tradiționale, și deschiderea spre valorile europene. Într-un context global în permanentă schimbare, România contemporană își afirmă locul pe harta europeană prin promovarea unui dialog continuu între tradiție și modernitate. 

România își recapătă vocea culturală după 1989 și o amplifică la momentul 2007 (aderarea la UE). Înfrânarea și îngrădirea unor tendințe, preferințe, curente și mișcări culturale care nu se racordau politicilor promovate și stabilite cu meticulozitate de Partidul Comunist Român, au provocat o creștere generală a apetitului românului pentru diversitate culturală și pentru inovație în varii domenii, astfel libertatea de exprimare devine motorul unei renașteri culturale, iar libertatea creației artistice, reluarea dialogului intercultural și accesul la fonduri europene au stimulat această renaștere, precum și o revitalizare a patrimoniului istoric și arhitectural.

În acest sens, modernizarea instituțiilor culturale a jucat un rol important. Centrele urbane atrag din ce în ce mai multe fonduri, care sunt investite în patrimoniu, astfel rezultatul este: recondiționarea, reabilitarea și restaurarea monumentelor istorice, dezvoltarea și implementarea unor politici și practici de protejare și conservare a patrimoniului istoric și arhitectural, promovarea instituțiilor muzeale, valorificarea muzeelor și a exponatelor aferente lor, înmulțirea proiectelor culturale și aplicarea eficientă a acestora în societate. Acesta este mai ales cazul Sibiului, un exemplu relevant în acest sens, un oraș de o vitalitate debordantă, constant energizat de o multitudine de festivaluri, concerte, târguri, evenimente culturale variate.

Șansa Sibiului de afirmare națională și internațională a venit desigur atât prin valorificarea trecutului său istoric bogat, ca un mare oraș medieval din Transilvania, care a jucat un rol politic, economic, religios, militar și social extrem de important în regiune, cât și prin acordarea titlului de Capitală Culturală a UE în 2007.

De la festivaluri internaționale de mare succes, târguri cu specific tradițional, festiv și religios, evenimente culturale variate, concerte, lansări de carte, expoziții de artă, cenacluri și simpozioane, până la restaurarea patrimoniului și valorificarea sa, Sibiul și-a folosit din plin repertoriul pentru a atrage fonduri europene, precum și valuri masive de turiști atât din spațiul românesc, cât și din cel european, producând o efervescență artistică și intelectuală greu de egalat. Sibiu este acel tip de oraș care a promovat și încurajat inițiativa independentă, inițiativa instituțiilor culturale și emergența unor noi generații de artiști, scriitori, istorici, specialiști în general.

Sibiul european și cultural, port-drapelul României

În acest peisaj cultural diversificat românesc, în prezent se întâmplă adesea ca ramura referitoare la protejarea, conservarea și restaurarea patrimoniului istoric și arhitectural să fie neglijată, fapt sesizabil dacă ne raportăm la numărul imens de festivaluri și de concerte organizate. În lumea secolului XXI, a devenit firesc ca cele mai semnificative investiții să fie făcute în domenii care produc divertisment rapid pentru masele populare, iar aici ne referim cu predilecție la divertismentul dedicat în special generației tinere.

De altfel, preferințele tineretului în acest sens se concentrează în mare parte pe domeniul festivalier, și mult prea puțin pe domeniul patrimoniului, cu alte cuvinte, tinerii preferă să meargă la un festival în detrimentul unei vizite la un muzeu sau o clădire istorică.

Așadar, domeniile care produc cea mai mare cantitate de divertisment, concentrează și mobilizează cele mai mari procentaje de oameni, vor genera și venituri enorme, astfel se justifică tendința statului român și a autorităților din spectrul administrativ să se orienteze în mod preponderent spre astfel de domenii de divertisment. Neglijarea aspectelor ce țin de patrimoniu nu poate decât impedimenta dezvoltare a culturală a României și leza identitatea noastră națională.

Clasarea monumentelor istorice. România și Sibiu

Deși în România în mod general, și în Sibiu, ca un exemplu particular, în ultimii ani au fost făcute numeroase demersuri în vederea protejării și valorificării patrimoniului istoric și arhitectural, investițiile în această arie culturală nu sunt suficiente, iar acțiunile ar putea fi multiplicate. Un foarte bun exemplu de neajunsuri în domeniul patrimoniului construit ar fi situația clasării monumentelor istorice.

Deși în ultimele decenii au fost clasate o multitudine de situri arheologice și de clădiri istorice, raportat la totalitatea reală a clădirilor istorice și siturilor arheologice din teritoriul României, lista celor clasate este din păcate încă destul de săracă în conținut. Este imperativ ca în viitor, statul român să urgenteze acțiunile de clasare și să extindă Lista Monumentelor Istorice cu mai multe poziții, întrucât clasarea este cel mai important act de responsabilitate pe care societatea și-l poate asuma față de propria identitate.

Clasarea transcende semnificația unui simplu proces birocratic și devine o recunoaștere oficială a valorii culturale, istorice sau arhitecturale a unui imobil. Edificiul este înscris astfel în memoria colectivă și devine un element identitar. România a pierdut deja suficiente clădiri valoroase ca urmare a neglijenței administrative, fie prin demolări abuzive, fie prin intervenții neautorizate, ilicite, iar orice monument care este lipsit de un statut de protecție juridică este predispus riscului alterării, degradării și/sau distrugerii, ori clasarea este singurul scut de protecție împotriva factorului uman malițios, împotriva intereselor economice, împotriva ignoranței.

Deși percepția alterată și contradictorie a societății poate infirma următorul enunț, clasarea unui monument nu este o frână în dezvoltarea economică, ci o resursă economică sustenabilă, întrucât zonele istorice bine întreținute și amenajate pot atrage o dezvoltare a turismului local. De asemenea, patrimoniul construit este o pârghie, o punte de legătură între generații, o ancoră a continuității umane. Clasarea monumentelor trebuie făcută și din prisma unei datorii morale față de generațiile viitoare.

Cu siguranță, unul din cele mai bune exemple referitoare la această asumare culturală este orașul Sibiu. Când vine vorba de valorificarea patrimoniului arhitectural, Sibiul pune foarte bine în evidență ideea că acest patrimoniu poate deveni un motor de dezvoltare locală. În pofida unui malpraxis care poate apărea oriunde în țară, și a unor rapoarte cantitative nu foarte satisfăcătoare, Sibiul rămâne un exemplu de bună practică, în acest oraș fiind clasate numeroase monumente și clădiri istorice în ultimii ani.

Cum stă Sibiul la nivel național în Lista Monumentelor Istorice

Datele furnizate de Institutul Național al Patrimoniului (INP) arată următorul fapt: comparativ cu lista din 2010, în lista actualizată în anul 2015, apar 644 de monumente clasate la nivel național, de către Ministerul Culturii, cu avizul Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice. În județul Sibiu, în LMI (Lista Monumentelor Istorice), conform unor surse oficiale, ar trebui să fie înregistrate 1062 de monumente, dintre care 1053 de poziții au fost adăugate până în anul 2015, 7 imobile sunt clasate în 2017, iar încă 2 în anul 2019.

Alte surse semnalează că între 2015-2023 au fost clasate 12 imobile, așadar numărătoarea ar ajunge la 1065. Revenind la datele furnizate de sursele oficiale, din numărul total de 1062 de monumente, repartiția în funcție de valoarea și importanța monumentului se face astfel: 377 de monumente sunt încadrate în grupa valorică A (de valoare și importanță națională și universală), iar 685 în grupa valorică B (de valoare și importanță locală). Repartiția acestora în funcție de criteriul tipologic se face astfel:

  1. Arheologie: 163 poziții în LMI din 2015;
  2. Arhitectură: 849 poziții în LMI din 2015 + clasări recente;
  3. Monumente de for public: 13 poziții în LMI din 2015;
  4. Monumente funerare/memoriale: 37 poziții în LMI din 2015.

Imobilul de pe str. Andrei Șaguna nr. 6

În pleiada de clasări realizate cu succes în Sibiu din ultimii ani, se poate menționa de acum și una din cele mai recente inițiative de acest fel, anume clasarea ca monument istoric a clădirii de pe str. Andrei Șaguna nr. 6. Imobilul face parte din Centrul istoric al orașului Sibiu, fiind asociată în baza codului de monument: LMI SB-II-s-A-12011. Acest edificiu de mare însemnătate pentru istoria națională a românilor ardeleni apare pe Lista Indicativă UNESCO și a fost propus pentru clasare în Anexa nr. 5 din Regulamentul Local de Urbanism aferent Planului Urbanistic General al Sibiului.

Monumentul prezintă o valoare istorică inestimabilă, întrucât este conectat în mod direct de istoria Palatului ASTRA și a Asociațiunii propriu-zise, care i-a fost comanditar. Acest edificiu a avut o funcționalitate multiplă. Unul din rolurile sale primare, pentru care probabil a devenit și cunoscută clădirea, este cel de redacție a revistei „Transilvania”, oficiosul ASTREI. De asemenea, în acest imobil au mai funcționat fosta Casă de chirie a Asociațiunii, precum și Biroul central al ASTREI. În prezent, clădirea servește drept spațiu de locuințe, fiind catalogată ca proprietate privată.   

În anii precedenți demarării construcției, ASTRA își exprima nevoia amenajării unui spațiu propice întreprinderii tuturor proiectelor și inițiativelor sale culturale. Încă din anii 1896-1897, prin intermediul Revistei Transilvania, ASTRA făcea un apel către opinia publică prin care anunța faptul că va avea nevoie de un spațiu propriu care să permită o dezvoltare neîngrădită, sau utilizând terminologia membrilor Asociațiunii, de o „casă națională”, rezervată necesităților culturale și sociale ale Asociațiunii.

ASTRA, încrezătoare pe propriile fonduri, puteri și ambiții, declara cu certitudine că un astfel de proiect este fezabil, iar în cazul unei insuficiențe financiare, ASTRA mărturisește că se va baza pe sprijinul și solidaritatea românilor transilvăneni. Desigur, aceste enunțări frecvente care apăreau în discursul public al ASTREI nu se refereau cu predilecție și în exclusivitate la Casa de chirii care avea să apară, ci se refereau în mare parte la viitorul palat, la viitoarea bibliotecă, la viitorul spațiu muzeal, însă Asociațiunea era conștientă de necesitatea unei redacții pentru revistă și unor birouri administrative, astfel că în numerele apărute în vara anului 1897 sunt făcute mențiuni asupra amenajării unor spații în care să poată să își desfășoare activitatea „întreprinderile și instituțiile” culturale ale acesteia.

În Raportul Comisiei desemnate de Comitetul Central al ASTREI să exploreze posibilitățile înființării unei case naționale la Sibiu, publicat în nr. V-VI al Revistei Transilvania, în lunile iunie-iulie 1897, este dezbătută și justificată necesitatea înființării unei case naționale pentru Asociațiune. La punctul 3 din raport, intitulat „Localitățile proprii ale Asociațiunii Transilvane”, sunt menționate „biroul Asociațiunii și o a doua cameră pentru redacția <<Transilvaniei>>”.

Același raport concluzionează, sub forma unor dispoziții finale, cu o înșiruire de lucrări prealabile ce pot fi planificate, unde este menționat faptul că această casă națională va fi zidită pe Strada Morii nr. 6. Documentul menționează că proiectul va fi finanțat din fondurile Asociațiunii, din venitul unei loterii de bani și din colecte și contribuții ale fondatorilor, precum și din donații speciale. Ulterior, ASTRA face un apel către arhitecții români și publică un plan de situație și o schiță exactă a intravilanului unde avea să se facă construcția.

Inițiativă fără precedent

Din acest scurt periplu în documentele vremii, se constată faptul că ASTRA își planificase meticulos și din timpuriu ridicarea unui edificiu care să-i servească pentru diversele activități, aceasta își pregătise inclusiv terenul. Locația pe care avea să fie ridicată viitoarea construcție culturală a ASTREI este un parcelar din secolul al XIX-lea, rezultat prin comasarea unor parcele înguste folosite în 1775 pe post de grădini. Aceste parcele, împreună cu celelalte loturi din partea de sud-vest au făcut parte din prima parcelare extramuros a Sibiului. Parcelarea terenurilor libere din fosta citadelă (donate de împăratul Iosif al II-lea orașului) începe în 1773.

În acest moment sunt puse bazele viitorului Cartier Josefin, de altfel, strada Morii (actuala Andrei Șaguna), locația unde am aflat că se va construi sediul revistei și al birourilor, devine chiar limita dintre centrul istoric al orașului și modernul Cartier Josefin. Strada Andrei Șaguna a purtat numele de Muhlgasse sau Strada Morii/Morilor, încă din anul 1734, până în anul 1910, deoarece pe această stradă se aflau 3 mori (Moara orășenească Neumuhle, Moara orășenească de lângă Soldisch și Moara orășenească cu sită sub Soldisch).

Din 1910 și până în 1947 este utilizat numele de Andrei Șaguna, din 1947 și până în 1990 strada apare sub denumirea de Strada Lenin, iar din 1990 se revine la denumirea de Andrei Șaguna, care se păstrează până în prezent.

Demolarea treptată și etapizată a fortificațiilor cetății a facilitat la realizarea unei legături organice și fluide între zona intramuros și noile cartiere aflate în perpetuă dezvoltare. Un moment important în cadrul acestui proces se identifică în anul 1903, când după 7 luni de muncă este demolat zidul cetății din spatele caselor spre Parcul ASTRA.

Se spune că de pe această porțiune a zidului cetății a căzut în 1764 generalul Bucow, accident care i-a atras moartea. Demolarea vechiilor fortificații și formarea treptată a unor noi nuclee urbane reprezintă practici care marchează tranziția Sibiului de la un oraș medieval la unul modern. Poate că Sibiul suferă această pierdere a unei pregnante identități medievale, însă acum se relevă șansa șlefuirii unei amprente și identități de factură modernă, relevante pentru reafirmarea Sibiului ca important centru politic în Transilvania.

Soluția ridicării casei naționale pe Strada Morii devenise evidentă pentru membrii ASTREI, întrucât Asociațiunea deținea acel parcelar. În anul 1897, ASTRA cumpără de la doamna Maria Weindel terenul de pe Andrei Șaguna nr. 6, pe care se aflau, conform documentelor vremii, „niște căsuțe, o fierărie și o grădină pustie care se termină în zidul cetății”, în schimbul unei sume de 22.000 florini.

Conform rapoartelor oficiale și proceselor verbale ale ASTREI, publicate în Revista Transilvania, de încheierea și predarea contractului dintre Asociațiune și Maria Weindel, pentru casele cumpărate pe Str. Morii nr. 6, precum și de documentele aferente care atestă destabularea tuturor sarcinilor de pe acel teren și întabularea pe Asociațiune a structurilor aflate pe terenul în cauză, s-a ocupat Dr. Octavian Rusu, avocat sibian. La scurt timp după preluarea noilor proprietăți, ASTRA propune constituirea unei comisii speciale care să se ocupe de explorarea unor posibile propuneri de închiriere a locuințelor din cadrul edificiilor proaspăt achiziționate, de recondiționare a acestora și de adaptare și amenajare a acestora pentru a se conforma noilor întrebuințări.

Inițial comisia spera că va putea închiria toate locuințele unui singur individ. Din această comisie făceau parte: Dr. A. Brote, P. Cosma, L. Simonescu, I. Sterca-Șuluțiu și O. Tilea. După ce a analizat și dezbătut toate beneficiile și eventualele riscuri, comisia a decis să înainteze Comitetului Central al ASTREI un raport prin care propunea să fie închiriate locuințele pe timp de un an, chiar cu posibilitatea unei închirieri mai extinse, pe mai mulți ani, însă în baza condiției ca ASTRA să își rezerve dreptul de a termina contractul cu 3 luni înainte, în eventualitatea în care decide să vândă intravilanul ori să inițieze lucrări de construcție. De asemenea, comisia a propus ca locuințele vechi să nu sufere modificări de adaptare a spațiului. Comitetul Central a semnat raportul, aprobând aceste puncte.

Zidirea Casei de chirie a Asociațiunii se află în strânsă legătură cu ridicarea Palatului ASTRA

Atât sediul Asociațiunii cât și casa de chirie au fost ridicate după multe năzuințe și cu mult efort, îndeplinirea acestui proiect arhitectural major fiind posibilă numai datorită numeroaselor donații și datorită sprijinului românesc arătat instituției. Proiectul pentru construirea Palatului a fost selecționat în urma unui concurs jurizat de Reuniunea arhitecților din Viena.

Reuniunii i-au fost prezentate 24 de proiecte, dintre care cel câștigător a fost al arhitectului Alador Baranyai. Construcția și proiectul i-au fost mai apoi încredințate arhitectului Gustav Maetz, care a coordonat demersul. Devizul a ajuns la valoarea de 158.426 coroane. În anul 1903 începe construcția și este finalizată în anul 1904, iar la 19 august 1905 are loc inaugurarea Palatului Asociațiunii. Sculptura îi aparține lui Iosif Schneider, pictura interioară este datorată pictorului Johann Hofrichter din Bohemia, iar mobilierul a fost furnizat de Fritz W. Elges.

Procesele verbale ale Comitetului Central, publicate în Analele Revistei Transilvania din 1904, menționează faptul că lucrările la zidirea Palatului și a Casei de chirie avansează într-un ritm foarte lent, din cauza faptului că timpul favorabil nu a fost valorificat eficient, iar penuria de personal și materialul de construcție insuficient încep să fie resimțite de ASTRA profund.

Procesul verbal amintește că la data de 1 iulie, locuințele au fost promise pentru închiriere, iar muzeul trebuie să fie terminat în cel mai scurt timp, întrucât întregul proiect poate fi impedimentat de potențiale intemperii ce pot apărea în următoarele perioade, prin urmare membrii Asociațiunii încep să se îngrijoreze și să urgenteze întregul proces: „Comitetul central autorisează presidiul să adreseze architectului Maetz o scrisoare, prin care acesta să fie provocat, ca în timpul cel mai scurt să termine lucrările, și anume astfel, ca la 1 Iulie a. c. casa de chirie să se predee în stare pe deplin uscată. […] Architectul Maetz va fi advertisat la cautelele prevedute în contractul seu și îndeosebi și la clausele penale stabilite pentru eventualele întârdieri. Această hotărîre se va comunica și dlui architect Schusching ca conducetor al zidirei, cu provocarea ca să controleze cu toată rigoarea dacă antreprenorul a observat disposițiunile contractului cu privire la numerul lucrătorilor și a aprovisionării cu materialul de zidire.

Neajunsurile, ce le va observa, are să le înregistreze în procesul verbal care se dresează continuativ despre lucrările de zidire și să le comunice comitetului central fără amânare. Indeosebi este recercat a presenta la prima fie-cărei luni un raport în scris despre mersul lucrărilor”.

Aceeași sursă indică și primele oferte pe care le primește Asociațiunea din partea populației, semn că anunțul ASTREI și spațiul oferit nu erau tratate cu frivolitate: cea mai notabilă ofertă vine din partea colonelului Kirchbach, comandantul brigadei de cavalerie din Sibiu, care propune Asociațiunii suma de 1800 coroane pentru a închiria cele două locuințe de la etajul II, acesta luându-și totodată și angajamentul unui contract de închiriere pe o perioadă mai îndelungată de timp.

De la proiect la realitate

Casa de chirie a ASTREI a fost ridicată concomitent cu Palatul Asociațiunii (lucrările încep în 1903 și sunt finalizate în primăvara lui 1904), pe aceeași parcelă, dar cu intrarea principală orientată spre Str. Morii. Elementele și detaliile arhitecturale, precum și planurile aflate în arhiva Primăriei Sibiu, confirmă faptul că cele două clădiri au fost ridicate de aceleași echipe de arhitecți și constructori, conduse și coordonate de același arhitect Maetz. Casa de chirie aflată în posesia Asociațiunii este compusă din 6 locuințe, dispuse câte 2 pe fiecare etaj.

În numărul I al Revistei Transilvania, publicat în ianuarie-februarie 1904, sunt redate numeroase detalii privind dotările locuințelor și viitoarele planuri de amenajare a acestora: „se compun din câte 4 camere, bucătărie, baie, cămară și odaie pentru servitoare. In casa întreagă se va instala apaduct și lumină electrică. Prețul locuințelor este: în parterre câte 900 [n. r. coroane], în etagiul I câte 1200 [n. r. coroane] și în etagiul II câte 1000 K [n. r. coroane], cea-ce represintă o fructificare de preste 6% a capitalului învestit în zidire”. Firesc, în decursul timpului, ASTRA a continuat să emită anunțuri privind oferte de închiriere a locuințelor din imobilul de pe Str. Morii nr. 6, și a continuat de asemenea să facă modificări, adăugiri în clauzele contractuale și/sau în structura și facilitățile clădirii, toate acestea fiind documentate și consemnate în paginile Revistei Transilvania. Un bun exemplu de modificare a unei clauze contractuale ar fi momentul când Asociațiunea decide ca închirierile să se facă pe o durată de 3 ani. Alt exemplu relevant ar fi cel al unei investiții pentru asigurarea unei facilități fundamentale: un document fiscal cuprins într-un număr al Revistei Transilvania arată faptul că Asociațiunea a plătit Firmei Josef Jickeli, în baza deciziei cu Nr. 159 din 25 August 1904, suma de 830 de coroane, pentru instalarea unor lampe electrice în imobilul de pe Str. Morilor nr. 6.

Altă investiție relevantă este surprinsă prin decizia cu Nr. 93 din 12 mai 1904, care prevede instalarea unei spălătorii în aripa nouă a casei Asociațiunii din Str. Morii nr. 8. Prezidiul remarcă beneficiul instalării spălătoriei la adresa cu nr. 8, întrucât amenajarea unei spălătorii subterane la nr. 6 ar fi cauzat numeroase inconveniente și degradări, astfel alocă acestui proiect suma de 957 coroane. Explorând arhivele sursei repetat menționate anterior, cititorul poate constata numeroase cazuri interesante referitoare la diverși oameni care s-au mutat în chirie în imobilul de pe Str. Morii nr. 6. Un caz bun de exemplificat ar fi cel al lui Stef. Czipott, care dorea să își deschidă o farmacie într-una din locuințele din imobil pe o perioadă de 10 ani, în schimbul unei sume de 1200 coroane pe an.

Redacția Revistei Transilvania a funcționat în acest imobil din 1905 până în 1943. Tot aici a funcționat o perioadă și redacția „Revistei Economice”, al cărei redactor a fost ilustrul Ioan Lapedatu, precum și a revistei „Țara Noastră” scoasă de Octavian Goga în 1907 (în 1908 se mută pe Andrei Șaguna nr. 8). La parterul acestei clădiri a locuit Vasile Bologa, precum și cea de-a doua soție a lui Goga, Veturia Triteanu, în cei 14 ani petrecuți la Sibiu. În perioada interbelică, clădirea găzduiește o parte din Liceul de fete Domnița Ileana.

Descrierea arhitecturală a imobilului

Planul imobilului este compact, simetric, iar stilul arhitectural în care poate fi încadrată clădirea este cel eclectic, întrucât se regăsesc în compoziția fațadei sale elemente de factură Art Nouveau și neobarocă (reprezentate prin ghirlande, ecusoane, cochilii).

De asemenea, mai apar și elemente neoclasice. Clădirea prezintă demisol, parter și două etaje. Fațada este structurată pe două registre, unul superior și celălalt inferior, dintre care registrul superior este mai bogat decorat. Clădirea se află într-o stare de degradare destul de severă, fiind ușor de constatat desprinderi de tencuială exterioară de pe suprafața fațadei, iar aceasta nu prezintă dovezi vizibile ale unor lucrări de întreținere recurente.

În ceea ce privește clasarea clădirii și acordarea titulaturii de monument istoric, aceste demersuri au fost întreprinse recent, iar clădirea beneficiază de regim de protecție juridică. Specialistul care a elaborat Fișa Analitică a monumentului, precum și studiul istoric aferent, este arhitectul Ioan Bucur. În urma cercetării și eforturilor realizate de acesta, monumentul încadrat în categoria II – monument de arhitectură, categorie stabilită în funcție de natura imobilului, a fost plasat în grupa valorică A, adică monumente de valoare și importanță națională și universală.

Decizia încadrării în această grupă valorică a fost luată în urma analizării monumentului pe baza a 4 criterii globale de evaluare bine definite: criteriul vechimii, criteriul referitor la valoarea arhitecturală, artistică și urbanistică, criteriul referitor la frecvență, raritate și unicitate și criteriul referitor la valoarea memorial-simbolică.

istoric drd. Rafael Țichindelean

  

Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI

Ghid de migrare în America pentru un ardelean din secolul XX

„Primul studiu asupra românilor emigraţi în S.U.A., scris la 1913, relevă că ţăranii români din satele judeţului Sibiu au fost primii care s-au încumetat să păşească în necunoscut pe pământul american binecuvântat de zei şi idealizat în mentalul colectiv al întregii populaţii rurale din Transilvania, Banat şi Bucovina începutului de secol XX”, îmi spune Bianca Karda, bibliotecară la Biblioteca Astra Sibiu, autoare a mai multor studii legate de migrările ardelenilor în America, principala sursă a acestui reportaj.

O călătorie cu ,,mașina timpului”

Imaginează-ți că ești un țăran din Ardeal pe la începutul de secolului XX, într-o familie cu mulți copii. Pământ este prea puțin, plus că te paște și armata din Imperiul Austro-Ungar („slujba la împărăţii”).

Deodată, auzi de la un domn bine îmbrăcat, care vine pe nepusă masă la tine în sat, că s-a deschis o „lume nouă”, unde dacă mergi poți câștiga într-o lună cât alții în zece. Te cauți în buzunar, cam bate vântul. Venitul tău anual este 300 coroane (n.r. echivalent cu preţul maxim al unei călătorii cu vaporul până în America). Stai să te gândești bine, ai mai auzit și de alți oameni din sat care au plecat cu ani în urmă către America, iar unii dintre ei au ajuns chiar bine. Te consulți cu ai tăi, îți cântărești opțiunile. Accepți, într-un final.

„Biletul de vapor ţine loc în acest caz şi de paşaport”

Primul pas este să faci rost de bani pentru călătorie, muncești pe unde apuci, vinzi ce ai, te împrumuți de la bancă, de la neamuri, ai posibilitatea chiar să lucrezi în porturi sau pe vapor. Ai câteva opțini pe care le poți accesa…

Să zicem că ai făcut rost de bani. Acum ai nevoie de pașaport, nu pentru a intra efectiv în America, ci pentru a putea pleca din țară; biletul de vapor ţine loc în acest caz şi de paşaport în „Lumea Nouă”. Este o chestiune dificilă, deoarece se obţin greu, fie din birourile „solgăbirăilor” sau prim pretorilor, nişte funcţionari administrativi ce au birouri în oraşele mai mari ale Imperiului, inclusiv în Sibiu, sau din cancelariile prefecţilor (vicispani). Dar nu te stresa, nu ai nevoie neapărat de pașaport, mulți compatrioți de ai tăi pleacă fără acesta, dar migrarea în acest mod e clandestină; cei care încearcă să traverseze graniţele Imperiului se expun riscului de a fi prinşi de autorităţi şi arestaţi sau pedepsiţi cu amendă.

Despărțirea de cei dragi

Tu să zicem că ai reușit să faci rost de pașaport, faci parte dintre privilegiați. Urmează cel mai greu moment: despărțirea de cei dragi; care este una sfâșietoare. Tu ești unul din zecile de mii de bărbaţi în floarea vârstei care iau drumul pribegiei. Cu această ocazie ești petrecut de întreg satul într-un infinit de trist ritual asemănător celui de înmormântare: ,,…un mort viu, care nu se duce să se îngroape, ci se duce să se înstrăineze în cea mai depărtată străinătate”.

Nu te înduri să pleci, dar ești aşteptat de familie, rude şi… de un sat întreg. Toți vor să te petreacă în cele de pe urmă ore dinaintea plecării în cârciuma satului; aici îți iei rămas bun de la prieteni. Ești îmbrăcat în ,,straie nemţeşti”, ai auzit de la alții care au mai fost că ei odată ajunşi în gările europene (Budapesta, Viena) se simțeau foarte stingheri. Portul vostru tradiţional stârnea râsul şi batjocura celorlalţi călători. De aceea, o prioritate a lor era ca după sosirea în America, la primul salariu, să îşi cumpere îmbrăcăminte nouă, adecvată cu cea a populaţiei urbane muncitoare americane. Te-ai pregătit cu „haine nemţeşti”  și ai înlocuit şi desagii, folosiți de înaintașii tăi, cu geamantane.

După ce te-ai gătit, săruți pământul din grădina casei, îți iei rămas bun de la vitele din grajd, bei apă din fântână, săruți icoanele, te închini şi te urci în căruţa care te aşteaptă în faţa casei (n.r. unii oameni mergeau și pe jos) împreună cu soţia, copiii şi mama ta (n.r. am uitat să menționez că ai și nevastă cu copii).

Într-o altă căruţă se urcă fraţii, surorile, rudele, prietenii tăi, iar în urma căruţelor un convoi mare de oameni merg după tine ca o întreagă procesiune. Vei lipsi o bucată bună de vreme, chiar și trei ani, ți-ai făcut scopul de a strânge o mie de dolari din ceea ce urmează să câştigi acolo, pentru a-ți lua pământ și ca să își poți plăti biletul de vapor pentru întoarcere. (n.r. Aici trebuie să menţionăm ce valoare avea în banii de astăzi acea mie de dolari. Raportul este de aproximativ 30 la 1, deci 1000 de dolari acum un veac este echivalentul unei sume de 30.000 de dolari în zilele noastre.).

Îmbarcarea pe vapor

Mergi până în localitatea unde este cea mai apropiată gară (n.r. în acei ani în judeţul Sibiu existau şi gările din Sălişte şi Miercurea Sibiului), apoi urmează călătoria cu trenul până la graniţa Imperiului Austro-Ungar (n.r. punctul de frontieră era localitatea Katowice, aflată actualmente în sudul Poloniei, provincia Silezia, atunci tot în componenţa Imperiului Austro-Ungar).

Acolo ți se vizează paşaportul, apoi călătorești mai departe până în oraşul-port (n.r. cel mai adesea din porturile  germane Hamburg şi Bremen) de unde urmează să te îmbarci pe vapor. În port ești găzduit și hrănit până ți se prelucrează dosarul (n.r. se prelucrau „dosarele” a câte 4000 de persoane odată, ei provenind din toată Europa de sud-est, Italia, Rusia, Turcia, Grecia, ţările arabe etc.

Întâi trebuiau identificaţi aceia care urmau să fie respinşi la examinarea medicală şi trimişi înapoi pe cheltuiala companiei navale). Apoi, selectat și cu biletul de vapor primit, aştepți să te îmbarci ( n.r. majoritatea călătoreau la clasa a III-a, un vapor având o capacitate şi de peste 3000 de pasageri şi nu pleca din port până nu era plin. Pe vapor primeau hrană puţină. Erau înştiinţaţi că sosise ora mesei prin semnalul sonor al unui clopot. Cabinele erau întunecoase, neaerisite. La clasa a II-a condiţiile erau ceva mai bune, diferenţa de preţ nu era prea mare, iar examinarea medicală mai puţin exigentă).

Urmează să călătorești timp de două săptămâni pe mare şi ocean până la sosirea în portul New York. (n.r. Uneori vaporul pleca cu întârziere, iar călătorii aveau de aşteptat, pe lângă lunga şi obositoarea călătorie cu trenul, încă o zi sau două până se îmbarcau, ceea ce îi istovea şi reducea în ultimă instanţă din numărul lor; fie mureau pe drum, fie erau respinşi la sosirea în America din motive de sănătate).

Îți dai seama că se face o selecţie naturală foarte dură, iar condiţiile în care călătorești nu sunt cele mai bune, ci vitrege. Dacă te îmbolnăvești există un medic pe vapor, chiar şi pentru emigranţii săraci, însă necunoaşterea limbii engleze te împiedică să comunici, deci se petrec şi cazuri dramatice de deces în timpul călătoriei.

Dar nu doar drumul lung și greu te neliniștește, ci și o frică, una ancestrală, pe care o simţeau majoritatea oamenilor simpli ca tine faţă de drumuri lungi şi de ape. Tu ai trăit într-o comunitate închisă, ai muncit şi te rugai în taină, într-o transcendenţă familială. Intimitatea ta cosmică se bazează pe un număr fix de elemente (n.r. cerul înstelat, apa curgătoare şi comuniunea cu pământul). Acum ești pus în faţa traversării unui ocean și ai posibilitatea să te confruntaţi cu o moarte violentă, lipsit de biserică şi preot, ești înspăimântat de un sfârşit fără groapă şi slujbă creştinească.

Principala poartă de acces către Statele Unite, în perioada 1892 – 1954, era Insula Ellis

Dar ai trecut peste toate acestea, ești un om puternic. După o călătorie lungă ajungi în Insula Ellis. ( n.r. Principala poartă de acces către Statele Unite, în perioada 1892 – 1954, era Insula Ellis, din portul New York, dominată de faimoasa Statuie a Libertăţii) Impactul cu priveliştea insulei şi a zgârie-norilor new-york-ezi este covârşitor pentru tine. Odată ajuns acolo ți se face controlul medical, (n.r. celor declaraţi „inapţi” li se făcea un semn în formă de X cu creta pe spate; după caz erau reexaminaţi sau trimişi înapoi acasă. Uneori se întâmpla ca, din această cauză, să fie despărţite familii.

Analfabeţii, bolnavii, delicvenţii sau cei care nu aveau bani destui erau plasaţi într-un fel de „detenţie”  până se hotăra dacă erau admişi sau respinşi). Şederea pe insulă poate dura câteva zile în funcţie de starea ta de sănătate. Apoi urmează un interogatoriu al poliţiei pentru a se stabili dacă ești infractor şi ești trecut într-o sală de aşteptare unde îți schimbi banii şi îți cumperi biletul de tren către oraşul unde ai destinaţia finală, cele mai cunoscute sunt Youngstown sau Cleveland (în statul Ohio), Detroit (Michigan), Chicago (Illinois), te las pe tine să alegi destinația.

(n.r. Termenii „guvern”, „poliţist” pe care îi auzeau la ofiţerii de imigrări îi terifiau fiindcă le aminteau de semnificaţia acestor cuvinte în ţara de baştină unde cei mai mulţi erau oprimaţi de autorităţi, nu aveau noţiunea de „democraţie”, mulţi aveau pentru prima dată în viaţă dată  sentimentul libertăţii. O lege a emigrării din 1882 stipula o taxă de 50 cenţi pentru fiecare emigrant, în 1907 s-a revizuit legea şi taxa a devenit de 4 dolari, se făcea excepţie de la această taxă situaţia în care emigrantul trăise cel puţin un an până atunci în S.U.A. Noua lege a emigrării din 1917 îi excludea şi pe: alcoolici, cerşetori, poligami, anarhişti.)

Felicitări! Ai ajuns în America. Te las pe tine să-ți alegi meseria

„Majoritatea acestor emigranţi plecaseră cu gândul reîntoarcerii în ţară. Însă doar aproximativ o treime dintre ei s-au întors, ceilalţi s-au împământenit şi au format viitoarea comunitate românească din Statele Unite ale Americii, integrându-se bine  în construcţia unei ţări ce se afla atunci în plin avânt industrial. Românii, ca şi ceilalţi emigranţi, şi-au adus din plin contribuţia la construirea şoselelor, podurilor, căilor ferate, zgârie-norilor, au muncit în mine, topitorii şi oţelării, devenind în timp parte din poporul american”, concluzionează Bianca Karda.

Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI

A vorbit serios? Un director de liceu propune aducerea a 100.000 de profesori din Asia în școlile românești

Un director de liceu propune ca în școlile din țara noastră să fie aduși 100.000 de profesori din Asia din cauza crizei de cadre didactice.

Marian Anghel, preşedinte al organizației CEMS și director al Liceului „Petre Pandrea” din Balş propune ca în școlile românești să fie aduși profesori din Asia, pentru a rezolva criza de cadre didactice care predau discipline din sfera științelor.

”Eu propun să se includă în strategia aceea națională, pe lângă cei 100.000 de asiatici veniți pe diferite munci, și 100.000 de asiatici veniți pe de profesori de științe, s-ar trebui să fie un avantaj să predăm în limba engleză și probabil pe 20 și ceva de lei pe oră să le convină, pentru că altfel, cu adevărat, nu o să mă ajungă nimeni în fața copiilor.

Deci nu mai se pune problema de calitate, se pune problema de cine va ajunge în fața copiilor, cu adevărat.

Și deja se întâmplă. Și dacă nu suntem în stare ca să avem un pic de viziune pentru 2, 3, 5 ani, 10 ani de aici încolo, impactul va fi atât de mare și e un proces care nu se poate repara de pe un an pe altul.

Ca să crești motivația copiilor să ajungă, să-și dorească să fie ca profesorul din fața lor și să ajungă profesor în fața altor copii, aici trebuie aproape 10 ani”, a declarat directorul Marian Anghel în emisiunea Info EDU, de la TVR Info.

Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășești cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007