Pe unde mergi, pe unde poposești, unde întorci capul și cu oricine vorbești dai de aceeași constatare: „În ce hal am ajuns!”, de aceeași revoltă surdă: „Cu nenorociții ăștia suntem de râsul lumii!”, de aceeași frustrare detașantă: „Dă-i în…, niște idioți, habar n-au de nimic!”, de aceeași neputință și același abandon: „Asta e, ce să-i faci!” Iar astea din urmă, sentimentul de neputință și resemnarea sunt cele mai rele stări de spirit ale unei națiuni la ceas de încercare.
Desigur, toate astea sunt la talpa țării, că dacă urci una două trepte mai sus, unde s-a încuibat în turnul ei de fildeș „intelighenția” noastră cu lustru occidental, acolo să te ferească bunul Dumnezeu peste ce rătăcire dai. Ăștia chiar cred că odată cu votul lor a început o epocă de adevărată glorie politică! Ha!
Și colac peste pupăză, vine și o găselniță contemporană de spălat creierele națiunii: influensăriii! (ca să-i scriu așa cum se citesc, spre o mai bună înțelegere).
Ăștia sunt un fel de magmă lipicioasă de care nu mai scapi când e vorba să-ți bage opiniile „lor” pe gât, care nu sunt nici pe departe ale lor, dar ce nu face omul pentru bani. Ce, săți vinzi conștiința o fi chiar așa o crimă?
Resemnarea poporului, infatuarea elitelor și nulitatea modelelor – iată un cocktail letal pentru țară.
Dar să nu uităm cumva măslina din pahar, onor televiziunile așa-zise de știri „obiective, imparțiale și verificate”, care dansează fiecare după flautul stăpânului. Căci, nu-i așa, „cine plătește, comandă muzica” – zice un vechi proverb românesc. Unii aparent mai serioși, alții mai miștocari, unii mai elitiști, alții mai ordinari, dar toți, absolut toți „atotștiutori” și creatori de spaime dimpreună cu eternii lor „analiști”, fiecare cu ai lui – unii pe rețeta corul bocitoarelor, alții pe rețeta gâștele de pe Capitoliu, iar alții pe rețeta țațele din târg, vorbind unii peste alții fără pic de respect față de public. El oricum nu contează, că stă țintuit cu orele în fața ecranului și înghite tot ce-i mestecă alții, fără să gândescă.
Cert este că nimeni, dar nimeni nu pune punctul pe i.
Măi, fraților, chiar așa ne este de frică? Chiar nu vedeți nimic? Hahalerele astea cu care ne-am potcovit – cum spune vocea poporului – nu sunt nici nenorociți, nici idioți nici habarniști. Le merge foarte bine și știu exact ce fac, pentru că execută întocmai și la fix ordinele puterii coloniale care ne-a robit cu complicitatea iudelor autohtone. N-au mamă, n-au tată, n-au rușine, n-au onoare, n-au Dumnezeu. Iar „fără Dumnezeu lumea va înnebuni” – spunea părintele Iustin Pârvu, anticipând vremurile astea, încă de acum mai bine de 15 ani. Neomarxismul „progresist” care a distrus occidentul creștin al Europei a ajuns și-n cârca noastră: „Nebunii urcă-n vârf de tot, / comandă lumea idiot, / declară zilnic un război, / murim săraci, murim umili, / din moftul unor imbecili / și este vai de noi…” Pe asta o spunea Adrian Păunescu în urmă cu aproape 2o de ani. Iar Psaltirea o spune încă de pe vremea regelui David, cu mult înainte de Hristos: „…când se ridică sus oamenii de nimic, nelegiuiții mișună pretutindeni.”
Am fost răs-avertizați! Și tot nu vrem să vedem realitatea. Hahalerele astea cu care ne-am potcovit nu sunt fiștecine, ci scobitorile pe care ni le bagă în dinți anticreștinismul „progresist”.
Cine mai stă mult cu gura căscată la ei, o să le ia în dinți!
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%.Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
„Cine este Hugo Wolff?” Cu această întrebare a început demersul lui Oscar Iustin, președintele Fotoclubului Orizont Sibiu, de a realiza documentarul despre coregraful și fondatorul clubului de dans Microbis al Casei de Cultură a Studenților. Filmul și-a avut premiera în a doua ediție a Festivalului de Dans ,,Hugo Wolff”.
Un shooting de 18 ore
Oscar l-a cunoscut pe Hugo Wolff odată ce a preluat Fotoclubul Orizont, în 2022. „Lui Hugo i-a fost foarte greu să găsească un om cu care să lucreze pe partea de fotografie. Astfel l-am cunoscut. Am făcut primul și singurul meu shooting de 18 ore din viața mea, un shooting pentru un spectacol ce nu a mai fost să fie.
Astfel mi-am dat seama că mă asemănam cu el, și eu sunt un om căruia vrea să îi iasă lucrurile perfect, să facă ceva de care să fie mândru. «Las că merge și așa» nu era în limbajul lui și nu este nici în limbajul meu. N-aveai cum să lucrezi la Casa de Cultură a Studenților și să nu-l nunoști pe Hugo. Era o prezență, nu puteai să treci pe lângă el și să nu-l cunoști. Avea aliura lui de neamț, eu pe a mea de șvab, a ieșit o shaorma faină. Gândeam la fel în ceea ce ținea de imagine. Hugo era foarte magnetic.
Dacă îi plăcea de tine și ție trebuia să-ți placă de el. Ori îți plăcea de Hugo, ori nu-ți plăcea de Hugo! Nu exista cale de mijloc. Găsea tot timpul cale de împăcare, chiar dacă era mai dur. Era genul de om care era foarte deschis și știa ceea ce vrea, fără loc de interpretare și așa mai departe…”, mărturisește Oscar.
,,Mie dacă îmi place de cineva fac niște acțiuni care aparent nu au logică”
Ideea pentru documentarul legat de Hugo Wolff i-a venit odată cu o temă la facultate. „Mie dacă îmi place de cineva fac niște acțiuni care aparent nu au logică. Mi-a plăcut Hugo, am vrut să îi las un omagiu. Am făcut documentarul din prietenie, nu am făcut-o pentru bani, am făcut-o că am ținut la un om. Cele 45 de minute de documentar au plecat de la 5 minute, o temă la facultate. Eu sunt student, nu mă dau specialist.
Aici, în Sibiu, avem mulți oameni care l-au cunoscut pe Hugo și puteau să facă un documentar. Eu sunt un amator, documentarul pe care l-am făcut despre Hugo este work in progres, nu este gata, mai am foarte mult mult de lucru, dar ca să continui am nevoie de finațare. Mi se pare ridicol că a trebuit să vin eu din Timișoara, un începător, să facă un documentar despre Hugo. Am avut norocul cu Liliana Popescu (directorul Casei de Cultură a Studenților) că ne-a oferit un spațiu și ne-a ajutat la logistică.
Am fost până și în Târgoviște să luăm interviuri. Au fost oameni care m-au ajutat activ, dar nu este un documentar făcut de o casă de film. Este un documentar făcut de mine, din prietenie. Mi-ar fi plăcut să fie un documentar mult mai profi despre Hugo. Am avut și ceva material de arhivă, mi-ar fi plăcut să mai am. Am simțit că nu e destul. Dar am lucrat cu ce am avut și sunt recunoscător”, spune Oscar.
În Coreea
,,Am învățat de la Hugo că este bine să fim autentici, să nu ne ascundem după degete”
Fotografia de pe mormântul lui Hugo aparține lui Oscar. ,,Am învățat de la Hugo că este bine să fim autentici, să nu ne ascundem după degete. El era autentic. Documentarul în sine nu este o mărturie despre Hugo, este mai mult, este de cum a fost privit de ceilalți și cum îl iubeau toți. În film s-au spus lucruri bune despre Hugo, s-au spus și lucruri mai puțin bune. Am lăsat documentarul să fie uman. Oamenii au dat tot ce au putut. Ultima întrebare pe care le-am adresat-o a fost: «Cine este Hugo Wolff?». Așa a rămas și numele documentarului.
„Pentru mine a fost un frate mai mare”
„În vara anului 1992 am văzut un anunț despre cursuri de dans. Îmi doream de mult să dansez și asta era oportunitatea perfectă. Se făceau cursuri de dans de societate la Casa de Cultură a Sindicatelor și Hugo era instructorul. Așa l-am cunoscut și de atunci am fost împreună până când a plecat. Hugo era sas și asta spune multe despre caracterul său. El era tot timpul punctual, își respecta cuvântul și era de o franchețe rară. Îți spunea în față ceea ce credea, indiferent dacă îți plăcea sau nu.
Era și foarte încăpățânat, dar acest lucru l-a ajutat în inovările aduse în coregrafie. Iubea viața, dansul și interacțiunea cu oamenii. Pentru mine a fost un frate mai mare. Gândindu-mă acum la el, îmi amintesc doar fericirea de pe chip și bucuria din ochi în momentele când dansa. Cred că singurul regret al lui Hugo a fost că nu a reușit ca Microbis (copilul său de suflet, așa cum îi zicea) să ajungă o trupă profesionistă”, spune Florian Oros, dansator în Compania Microbis.
Microbis la implinirea a 25 de ani de activitate
„L-am visat, l-am visat la câteva luni după ce a murit”
„Hugo Wolff pentru mine era un spirit, un spirit al colagialității al recunoștiinței și al prieteniei. Ne lipsește foarte tare, după doi ani tot aștept să intre pe o ușă pe undeva și să-mi spună: «Hai, fra, că am glumit!». L-am visat, l-am visat la câteva luni după ce a murit. Stăteam la un bar și discutam despre nu știu ce, a urmat o pauză, apoi l-am întrebat «De ce ai plecat, mă?». El s-a uitat la mine și mi-a zâmbit, cu zâmbetul ăla al lui…”.
Așa am început disctuția despre Hugo Wolff cu actorul Liviu Cheloiu. L-am întrebat apoi cum l-a cunoscut de coregraf. „,Auzisem de Hugo prin anii 94-95, de la niște prieteni, Hugo în sus, Hugo în jos, iar În 1997 l-am cunoscut personal când am intrat la facultate în Sibiu. Era puțin mai mare ca mine, erau 3-4 ani între noi. Mergeam la Casa de Cultură, unde noi făceam cursurile de actorie și de mișcare. Am avut un curs și cu el. Nu pot spune că s-a legat o prietenie atunci. Prietenia s-a legat puțin mai târziu când am terminat facultatea”.
(Ce caracter avea?) „Hugo avea un caracter impulsiv, dar nu în sens peiorativ, mă refer la impulsivitatea artistică, la patosul pe care îl punea în orice relație, indiferent de natura ei. Noi ne certam foarte des, i-am spus că zici că suntem soț-soție, ne certam exact ca într-o căsnicie. Ultima oară m-am certat cu el în anul în care s-a decis el să plece, 2023, în Coreea. Am avut un turneau împreună, ne-am și împăcat după.
Când am împlinit 30 ani de Microbis, pe mine m-a cazat undeva la Cisnădioara, și după eveniment mi-a zis să rămân la un șpriț. «Unde să bem un șpriț, că m-ai cazat la Cisnădioara și trebuie să conduc», i-am răspuns. Am plecat. Ultima oară când l-am văzut în viață era pe trepte la restaurant, supărat că nu rămân la șpriț. E un regret de al meu că nu am rămas. El iubea viața. Noi avem discuții lungi pe tema morții și cred că regretul lui este viața însăși. Viața pe care o împărtășea cu alții, el nu trăia pentru el, era dependent de oameni, dependent de artiști, dependent de dans. Orice muncă o transforma în plăcere și în relație. Indiferent de teatrul la care mergea să lucreze, el își transfera munca într-o relație. Pentru munca lui trăia”.
Cine este Hugo Wolff
Hugo Wolff s-a născut în data de 21 august 1970, la Sbiu, a fost profesor asociat la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu (2019-2023), coregraf în cadrul Casei de Cultură a Studenţilor Sibiu (1993-2023), fondator şi coordonator al Companiei de Dans Contemporan MICROBIS (1993-2023) și preşedintele coregrafilor din Casele de Cultură ale Studenţilor din România (2006-2023).
Printre creațiile lui coregrafice se numără Romeo și Julieta, Teatru-Dans (2021), Adam si Eva – Dans contemporan (2006), Frida Impresii – Teatru-Dans (2007). Este câştigător a mai multor premii de excelență la festivalurile naţionale şi internaţionale cu Compania de dans Microbis și câștigător al premiului ,,Cel mai bun coregraf” pe anul 2012 în Turcia pentru coregrafia spectacolului „Hamlet“ în regia lui Kemal Basar. A decedat în data 28 august 2023.
Ce a însemnat dansul pentru Hugo Wolff
„Pentru mine dansul înseamnã o continuă căutare. Viaţa de zi cu zi a oamenilor de pretutindeni, cu toate aspectele ei, uneori banale, alteori extraordinare, rădăcinile, tradiţile și aspiraţile acestor oamenl, toate acestea îmi rascolesc imaginaţia și-mi creează o senzaţie de neastâmpăr continuu. Prin dans încerc să-mi salvez libertarea de spirit.
Dansul este o necesitate instinctivă, extraconștientă, este o forma de gândire, este o funcţie tot atât de vitală ca și respiraţia Dansul gândit de mine îmbină toate pornirile, fie ele contradictorii sau complementare: dragostea neliniștea, nostalgia, descumpănirea, încrederea – dar și lipsa de încredere, siguranţa și nesiguranţa orgoliul, scârba, oboseala, umilinţa. Toate acestea mă îndeamnă să concep un nou dans, sắ gândesc un alt mod de exprimare. Cu fiecare dans creat mă redescoper.
Un dans imaginat devine «viu» şi real ca o fiinţă care odată născută va deveni tributară unui domeniu deja exploatat. Odată ce dansul prinde contur, realizez cá acesta cerea sã se nască, pentru că are destinul său. Eu am deschis doar poarta acestei «ființe» care trebuia să se nască, să se dezvolte și să trăiască. Rãdãcinile dansului imaginat de mine sunt adânc înfipte în realitatea fundamentală care este viaţa resimţită în chip diferit.
De aceea, am și imprimat companiei mele o anume elasticitate în abordarea diferitelor dansuri. Astfel, am reușit să includem în registrul larg al dansului modern și contemporan creaţii total diferite ca gen, pornind de la stilizările pe teme ritualice românești și mergând până la dansul cu tentă orientală, dansul-teatru și chiar dansul-simbol de avangardă. Aceasta nu înseamnă că formaţia nu are un stil propriu. Dimpotrivă, stilul nostru se regăsește in tot ceea ce facem, însă mereu sub altă formă”, a scris Hugo Wolff într-un volum aniversar ,,Microbis”.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%.Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
Mai marele sinagogii din Capernaum, Iair, a fost personajul cel mai iubit de tatăl meu din Scriptură. L-am întrebat deseori „de ce” și nu mi-a răspuns decât după ce am devenit eu tată copiilor mei. Mai degrabă cu exemplul său, decât în cuvinte meșteșugite. Nu, nu toți tații au toate cuvintele la ei, nu au toate mângâierile și cuvintele de încurajare ale mamelor. Dar uneori e îndeajuns inimii să-i vezi, să-i ști lângă tine, să te însoțească din marginea terenului de luptă a vieții ca să-ți fie nu, nu mai ușor, cât mai bine. Oricât de greu ți-ar fi.
Crescut de mic fără tată, cred că-l admira și a transferat în gesturile lui ceva din aristocrația acestui „mai mare” de sinagogă. Smerenia tatălui ce-și cunoaște misiunea în primul rând în raport cu proprii lui copii. De care nu se dezbară doar pentru că devine părintele unei comunități. Ci își protejează, discret, dar atent, paternitatea de trup pentru a împlini „părinția” de duh. E lecția lui Iair.
Nu lasă nimic să tulbure smerenia lui ca tată. Nu vă închipuiți că de pe tușa suferinței lui și a soției sale nu vor fi comentat fariseii și cărturarii localnici. Cârtitori sunt peste tot. Ba chiar cred că unii se gândeau cum să ocupe locul acestui om ce devenea „orfan” de unica sa fiică. Găseau ei un citat prin care să-i spună – iresponsabil și fără suflet – că nu mai poate fi părintele sinagogii de vreme ce fiica sa a murit, ca un blestem adus asupra lui.
De altfel îi și auzim: „Fiica ta a murit. Nu mai supăra pe Învățătorul!” (Luca 8.49). Oare de ce cred că și-au însoțit constatarea cu un zâmbet de perfidă îndurerare? Nu știu. Dar de aici Iair îmi place și mai mult. E lecția lui Iair.
Tace. Aude cum Domnul îl încurajează. Și merge mai departe. Legea nu are putere asupra morții fiicei sale, dar știe că Mesia deschide raiul. Că venire Lui în lume dă sens Învierii. Și Domnul Hristos nu dezamăgește. Îi confirmă. El este chiar Mesia Cel așteptat! Care-i ridică fata din moarte. Și-i cere mamei fetiței să o hrănească. Pentru a nu îngădui nimănui să creadă că este o nălucă. Iair e tatăl unei fetițe și o fetiță înviată primește. Dacă era părintele unei obsesii ori unei teologii obsesive, ar fi primit răspuns o himeră. Așa primește înapoi pe fiica sa. Lecția lui Iair.
Scriu rândurile acestea cu gândul la morțile Colectivului. Nu doar de Hristos e nevoie în astfel de clipe, ci de toți Iairii capabili să își asume paternitatea ridicării din moarte a copiilor și tinerilor. Clișeele și judecățile ieftine, ambițioase în dreptăți categorice și pierzătoare în adevăr, nu au ce căuta în cugetul tău de om al lui Dumnezeu. De nu îi ai pe toți în inima ta ca un tată, nu pune în gura lui Dumnezeu lipsa ta de iubire. Învață. Învață. Lecția lui Iair.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%.Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
Teoretic, Sibiul e un oraș care a investit considerabil în sport și infrastructura sportivă în ultimii ani. Potrivit municipalității, sportul de performanță și cel de mișcare pentru sănătate sunt priorități strategice, atât în proiectele privind construirea de noi baze sau modernizarea celor existente, cât și ca suport financiar în susținerea diferitelor activități sau evenimente specifice. Avem un stadion nou, cu 13.000 de locuri, omologat UEFA IV și o clădire aferentă, cu utilități gestionate și monitorizate smart.
Acestuia, i se adaugă baza sportivă Obor, unde se poate practica fotbal, baschet, tenis sau volei. Mai avem Lacul Binder, unde câteva luni pe an se pot practica sporturi nautice. Parcul Belvedere oferă și el opțiuni de agrement și activități sportive. Cât despre Gușterland, rămâne cum am stabilit. Adică așteptăm cu celeritate și mult interes inaugurarea promisă de atâta vreme. Mai ales, s-a investit în ultimii ani în construirea sau modernizarea sălilor și terenurilor de sport ale școlilor sibiene. S-au construit sălile de la școala I. L. Caragiale și regele Ferdinand, iar alte 8 săli au fost modernizate. În cazul sălilor de sport din școli, preciza municipalitatea, acestea pot fi utilizate de cluburile sportive de juniori gratuit sau la tarife modice.
Potrivit unui studiu World Vision România, realizat anul trecut, 81% dintre copiii din România nu participă la activități sportive în afara orelor de educație fizică și sport, iar 41% dintre părinții respondenți declară că nu pot susține financiar copiii în activități sportive organizate / profesioniste. Potrivit aceluiaș sondaj, lipsa resurselor financiare e cea care îi împiedică pe cei 81% dintre copii să nu participe la activități sportive în afara orelor de educație fizică și sport de la școală.
Teoretic, cum spuneam, la capitolul oportunități de a accesa activități sportive în Sibiu avem multiple opțiuni. Problema e însă alta. În afara sportului organizat, în baze închiriate sau în cadrul unor cluburi sportive, unde fac cei mici mișcare ocazională în Sibiu? Ei nu mai au, ca pe vremea părinților lor, terenuri virane în preajma blocurilor unde să apuce și ei să „bată mingea” o oră, în intervalul dintre școală și teme. Nici măcar nu mai pot folosi terenurile de fotbal ale școlilor din preajmă. Tot mai mulți părinți aduc în discuție lipsa acută a unor astfel de locuri în care copiii să poată, pur și simplu, să iasă cu „gașca” vreme de un ceas-două măcar, să pună de o miuță sau de un meci de fotbal. Strategiile mult trâmbițate au componenta centrală, care cauționează imperativ actul sportiv, buzunarul părinților.
Avem o mulțime de terenuri de sport ale școlilor. Toate închise în afara orelor de curs. Cu excepția intervalelor orare când sunt… închiriate. Există o lege, nr. 8/2023, permite accesul gratuit al elevilor în spațiile și terenurile de sport exterioare ale școlilor, inclusiv după orele de program, în zilele libere și în vacanțe. Această lege obligă școlile să stabilească regulamente și orare de acces, pe care să le afișeze public. Legea se aplică în special terenurilor exterioare aflate în domeniul public al comunelor, orașelor și municipiilor, administrate de unitățile de învățământ.
Sunt însă și hotărâri ale administrației locale care permit accesul „gratuit” al copiilor, însă și varianta ca școala să închirieze aceste terenuri. Cunoașteți situații în care aceste terenuri să fie accesibile gratuit copiilor? Sau altfel spus: ați avut vreodată curiozitatea să sunați la una din școli, fără să fiți fiu/fiică, mamă/tată cu „nume” sau poziție socială în zonă, descendent de nabab local sau ascendent de vector politic (să dau câteva exemple doar) și să vi se permită accesul gratuit la aceste terenuri de sport?
Sibiul găzduiește cel mai mare Maraton Internațional din țară. Deține la catastif grămăjoară de declarații despre cât e de beton în a se îngriji de sănătatea prin sport a copiilor. Noi, totuși, unde ne ducem copiii când nu ne permitem luxul de a îi înscrie la un club de profil sau vrem să îi lăsam o oră-două să bată mingea, fără să pierdem alte ore în trafic pentru a ajunge la renumitele baze sportive?
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%.Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
Sâmbătă, 20 decembrie, de la ora 19, trupa sibiană Revolter organizează, la un club cunoscut din Sibiu (strada Nicolae Bălcescu 13, Sibiu), un concert care marchează zece ani de existență a trupei. În deschidere va cânta trupa Antoile, o trupă originară din Baia Mare.
Trupa Revolter a luat naștere în 2015, cu numele inițial de Revolver, pe când membri aveau între 9 și 11 ani, iar prima formulă a fost: Ștefan Marcu, Luca Barbu, Victor Delsuc și Haris Mureșan. Puțin mai târziu li s-a alăturat Dragoș Rădulescu. „Trupa a luat naștere acum mult timp. Țin minte…, era toamnă.
Nu-mi place să spun povestea aceasta, dar eram la cabană când părinții noștri s-au gândit că ar fi frumos să ne facem trupa noastră, pentru că fiecare dintre noi cântând la minim un instrument. Tot aceștia ne-au dat numele de Revolver, după albumul celor de la The Beatles. Primul concert l-am avut la ziua de naștere a chitaristului Ștefi”, declara către Sibiu100% Haris Mureșan în articolul: https://sibiu100.ro/reportaj/revolter-revolver-parte-din-proces-reportaj/
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%.Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
Fuselajul unei aeronave care a aparținut companiei Blue Air a fost transportat pe șosea sub escorta Poliției Rutiere a dat naștere unui val de conspirații.
A fost un transport agabaritic anunțat oficial de Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR). Imaginile spectaculoase, surprinse în zona Aeroportului Băneasa și ulterior pe DN1, au stârnit curiozitatea și, inevitabil, valuri de reacții online.
Convoiul, lung de peste 30 de metri și cu o greutate de peste 70 de tone, s-a deplasat cu viteză redusă, blocând parțial traficul spre miezul nopții.
Transportul a fost perfect legal, autorizat și însoțit de echipaje ale Poliției, iar destinația fuselajului este una cât se poate de banală: județul Brașov, unde aeronava va fi transformată într-un hotel.
În comunicatul CNAIR emis încă din 5 noiembrie erau precizate traseul exact și perioada desfășurării operațiunii, 5 – 12 noiembrie, precum și detaliile tehnice privind dimensiunile și condițiile de deplasare.
Pentru o parte a internauților, realitatea a fost mult prea simplă pentru a fi acceptată. Pe TikTok au apărut rapid zeci de clipuri virale în care utilizatorii susțineau că avionul ar fi „aterizat forțat pe DN1”, că ar fi avut loc „un accident aviatic mușamalizat de autorități” sau că „se pregătește o acoperire mediatică ordonată de sus”.
Într-o avalanșă de postări, unele clipuri au acumulat sute de mii de vizualizări, iar altele au fost editate dramatic, cu sirene, titluri alarmiste și imagini pixelate menite să inducă ideea unei catastrofe ascunse.
Cei mai creativi „analiști” ai rețelei au inventat chiar și versiuni fanteziste despre o „aeronava-fantomă” a Blue Air, „dispărută de ani de zile” și „descoperită brusc” pe șoseaua București – Brașov.
Astfel, fără să fie verificate deloc, teoriile conspirației s-au propagat extraordinar de mult, iar algoritmul platformei a făcut restul. Practic, dintr-un transport agabaritic banal s-a născut, peste noapte, o nouă isterie.
SURSĂ VIDEO: Anastasia Addams/TikTok
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășești cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007
O asistentă medicală în vârstă de 57 de ani din cadrul Secției Medicală 1 a Spitalului Clinic Județean de Urgență Sibiu a suferit un infarct în această dimineață, în timpul serviciului.
„Intervenția rapidă a colegilor a făcut posibilă acordarea asistenței medicale de specialitate, iar pacienta se află în viață, sub tratament și atenta supraveghere a medicilor specialiști.
Suntem alături de colega noastră și de familia ei în aceste momente dificile și îi transmitem întreaga susținere și gânduri de însănătoșire grabnică”, a transmis Cristina Bălău, purtătorul de cuvânt al Spitalului Județean Sibiu.
„În aceasta dimineață, în jurul orei 7:00, un echipaj cu medic al Serviciului de Ambulanță Județean Sibiu a intervenit pe Secția Medicală 1 a Spitalului Județean Sibiu, pentru o colegă asistentă în vârstă de 57 de ani.
Împreună cu colegele de pe secție s-a acordat asistența medicală de urgență colegei asistente și apoi echipajul SAJ a transportat-o la UPU Sibiu pentru investigații suplimentare și tratament”, a precizat Vasile Scridon, purtătorul de cuvânt al Serviciului de Ambulanță Județean Sibiu.
O doctoriță în vârstă de 66 de ani de la Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii din Cluj-Napoca a fost găsită moartă în timpul gărzii.
Eva Kiss, medic primar la Clinica Pediatrie 1, a fost găsită fără suflare pe holul spitalului, în timpul gărzii, scrie publicația Știri de Cluj. Ea nu a răspuns manevrelor de resuscitare, iar decesul a fost pronunțat la scurt timp.
Pentru că nu a mai răspuns nici la telefon, colegii din spital au intrat în Camera de Gardă, unde au găsit-o fără suflare.
Ștefania Szabo avea 37 de ani pe care îi împlinise pe data de 1 octombrie.
Ea ocupa funcţia de director al unităţii sanitare din 2021.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășești cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007
Un bărbat în vârstă de 43 de ani, din Avrig, a fost găsit spânzurat, sâmbătă dimineața, într-o anexă a locuinței.
Bărbatul își anunțase intenția de a se sinucide pe o rețea de socializare.
„În urma apariției în spatiul public a următoarelor imagini, Compartimentul Relații Publice, din cadrul IPJ Sibiu, este abilitat să comunice următoarele:
La data de 8 noiembrie 2025, la ora 07:52, IPJ Sibiu a fost sesizat, prin apel la numărul unic de urgență 112, cu privire la faptul că, într-o anexă a unui imobil din orașul Avrig, se află o persoană de sex masculin spânzurată.
La fața locului s-a deplasat un echipaj de poliție, care a constatat că aspectele sesizate se confirmă. Persoana a fost găsită fără semne vitale, fiind identificată ca un bărbat de 43 de ani, domiciliat în orașul Avrig.
Trupul bărbatului a fost transportat la morga Spitalului Județean Sibiu, în vederea efectuării necropsiei pentru stabilirea cauzei decesului.
Cercetările sunt continuate de către Poliția Orașului Avrig, în cadrul unui dosar penal, întocmit sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă, pentru stabilirea împrejurărilor exacte în care s-a produs evenimentul”, a precizat Isabela Brad, purtătorul de cuvânt al IPJ Sibiu.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășești cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007
Transportul în comun va deveni operațional în întreaga Zonă Metropolitană Sibiu începând cu 1 decembrie, a anunțat, miercuri, Asociația de Dezvoltare Intercomunitară Transport Metropolitan Sibiu (ADI TMS), în urma întâlnirii primarilor din localitățile membre.
30 de autobuze electrice de 76 de locuri Tursib vor deservi alte 6 localități în urma extinderii transportului. Potrivit ADI TMS, transportul public metropolitan spre și dinspre localitățile Cisnădie, Ocna Sibiului, Șelimbăr, Șura Mare, Șura Mică și Sadu va deveni operațional începând cu data de 1 decembrie. În următoarea perioadă, cele 6 primării ce urmează să fie conectate la transportul metropolitan trebuie să instaleze 6 stații de încărcare rapidă a autobuzelor, „în Cisnădie, Veștem, Șura Mare și Ocna Sibiului, celelalte 30 de stații de încărcare lentă fiind deja instalate la sediul Tursib”. Ulterior, se va anunța programul, traseele și tarifele practicate.
Zona Metropolitană Sibiu, pe partea de transport în comun, intră, în sfârșit, în rând cu lumea, la nivel național. După ani de zile în care municipalitatea sibiană s-a contrat cu primarii din jurul Sibiului, adică cei din teritoriul care formează acum zona metropolitană, s-a conturat această asociație care ar trebui să ridice nivelul de confort al celor din municipiul Sibiu și al locuitorilor din comunele învecinate. Am așteptat-o mult, mai ales că eram printre puținele județe din țară în care nu exista zonă metropolitană.
Practic, ar trebui să circulăm la timp dintr-o parte în alta a zonei metropolitane pentru a ne rezolva problemele existențiale, cu autobuze moderne și electrice, adică chiar ceea ce nu au mai văzut sibienii din mediul rural din jurul Sibiului până în prezent. Acum, timpul va deveni aliatul nostru, iar condițiile de călătorie se vor îmbunătății considerabil. Cei din ruralul sibian vor beneficia de condiții moderne de transport când vor veni în oraș la piață, la serviciu sau când trebuie să-și rezolve problemele cu instituțiile statului.
S-au dus vremurile când locuitorii din zonele limitrofe municipiului Sibiu mergeau spre casă de la serviciu cu „rechini”, în grupuri organizate, chiar dacă nu aveau câteodată nicio idee despre șofer, cel de lângă el sau despre starea tehnică a mașinii. Probabil vă amintiți celebrele razii de la început de 2000, când rechinii erau „vânați” de autoritățile locale, deoarece aceștia aduceau în oraș economia subterană, falimentau societățile private ce efectuau curse între localitățile din județ, pe banii Consiliului Județean.
Cursele făcute de „rechini” spre Cisnădie, Șura Mare și Rășinari erau o pată de culoare, ce-i drept, în perspectiva Sibiu 2007 Capitală Culturală Europeană. Practic, acum, cu noua zonă metropolitană s-a încheiat perioada „rechinilor” sau mai bine zis s-au dus anii în care nu aveai cu cine să vii în Sibiu din comunele din jur, dacă în familie nu aveai pe cineva cu mașină.
Din păcate, ca să avem un transport comun metropolitan civilizat a trebuit să treacă 35 de ani, perioadă în care primarii se plângeau că nu pot ajunge oamenii la muncă la timp, dar în schimb nu făceau aproape nimic pentru a remedia lucrurile. Chiar constituirea Asociației de Dezvoltare Intercomunitară Transport Metropolitan Sibiu s-a născut greu, pe bucăți, de parcă ar fi necesitat o gândire deosebită în planul administrației locale cu echivalentul unui zbor în Cosmos.
Primarii s-au contrat, s-au împărțit în bisericuțe, dar după câțiva ani au reușit, în sfârșit, să dea mâna cu actualul primar al Sibiului, Astrid Fodor. Să fie într-un ceas bun, treaba să meargă ceas și să existe rânduială ca la sași. Poate așa bunele vecinătăți istorice între așezările din jurul Sibiului vor reveni la viață, iar discrepanța economică din municipiu și comunele învecinate se va ameliora în continuu. Nu știm deocamdată prețul biletelor sau al abonamentelor, dar sperăm că nu vor sparge buzunarele cetățenilor metropolitani.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%.Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
FC Hermannstadt întâlnește, duminică seara, de la ora 20.30, pe noul stadion Municipal din Parcul Sub Arini, campioana României, FCSB. Partida este una importantă pentru ambele echipe.
Sibienii vor victoria pentru a scăpa de pe locurile direct retrogradabile din clasamentul Superliga, în timp ce FCSB vrea să-și consolideze poziția de play-off. Practic, odată cu această partidă, sibienii încep returul sezonului regular. După 5 înfrângeri consecutive în Superliga, FC Hermannstadt are nevoie de victorie pentru a se redresa, în condițiile în care echipa traversează una dintre cele mai proaste perioade sportive de la revenirea în Superliga.
Măldărășanu nu renunță sub nici o formă
Cu toate că echipa se află pe loc retrogradabil direct, antrenorul principal al sibienilor, Marius Măldărășanu, nu se gândește să plece de la Hermannstadt și speră să revitalizeze echipa pentru a urca în clasament: „Nu avem cum să retrogradăm”, a fost categoric Marius Măldărășanu, după partida cu Oțelul Galați, de duminica trecută. FC Hermannstadt a pierdut, pe teren propriu, cu fosta campioană națională, scor 1-3.
„E o situație dificilă. În primul rând, trebuie să ne acceptăm soarta, să acceptăm unde suntem, să acceptăm ce ni se întâmplă. Facem niște greșeli… Când nu greșim fotbalistic, greșim disciplinar. Eliminarea a decis meciul. Suferim la moral, chiar dacă ne gândim că acea victorie din Cupă ne va da un procent mic pe plus. Trebuie să ne acceptăm soarta, să strângem rândurile. Ca atitudine, nu am ce să le reproșez, au dat totul. E o nouă înfrângere, multe nu sunt de spus. Nu o să spun niciodată la televizor dacă vreau să părăsesc corabia. Am zis că, dacă voi pleca, voi pleca la bine. Finalul sezonului trecut a fost bine, puteam să plec. Probabil vom discuta despre ce se va întâmpla, că nu depinde doar de mine. Eu sunt încrezător în continuare, nu vom retrograda, nu avem cum să retrogradăm. Au apărut și probleme medicale care ne afectează”, a declarat Marius Măldărășanu.
Sprijinul suporterilor ar putea deveni decisiv la meciul cu FCSB
Cu toate că suporterii sibieni sunt în continuare alături de Marius Măldărășanu și de fotbaliștii sibieni, dovadă și prezența destul de numeroasă a spectatorilor sibieni la meciul cu Oțelul Galați, în contextul partidei cu FCSB, aportul suporterilor poate fi un atuu în obținerea celei de treia în campionat. De altfel, responsabilii clubului au făcut un apel către suporterii sibieni, pe rețelele de socializare, pentru a veni la meci, însă în același timp, prețul biletelor la partidele importante jucate de FC Hermannstadt acasă continuă să-i nemulțumească pe sibienii care trebuie să scoată sume importante din buzunar, până la 100 de lei.
„Știm că mulți dintre voi sunteți supărați. Știm că mai sunt și alții care (ne) înțeleg. Acest mesaj este pentru TOȚI, pentru toți sibienii care iubesc fotbalul și vor să fie parte dintr-un moment istoric. Anul acesta aniversăm 10 ani, un deceniu de când am repus Sibiul pe harta fotbalului românesc. Vom celebra cum se cuvine acest reper la FCH vs FCSB, printr-o coregrafie special pregătită. Avem nevoie de sprijinul vostru, al suporterilor, să ne fiți alături în tribune! Meciul cu FCSB începe la 20:30, așa că vă rugăm să fiți prezenți pe Stadionul Municipal Sibiu până la startul partidei. Împreună (re)găsim drumul spre victorie!”.
Contextul general
FC Hermannstadt ocupă în prezent locul 15 în clasamentul general al Superligii, după cincisprezece meciuri, cu două victorii, patru remize și nouă înfrângeri. Golaverajul total în aceste partide este 11-23 și zece puncte acumulate. Pe teren propriu, FC Hermannstadt se află pe locul 14, cu o victorie, două remize și patru înfrângeri din șapte meciuri, având un golaveraj total acasă de 6-12. Ultimul meci oficial al celor de la FC Hermannstadt a fost împotriva Oțelului Galați, pierdut cu 1-3. Printre jucătorii importanți ai echipei se numără Nana Antwi, care nu a lipsit niciun minut în ultimele cinci partide, precum și Jair și Tiberiu Căpușă, ambii selectați pe baza mediei notelor din ultimele cinci meciuri din competiție, potrivit flashscore.ro.
FCSB se află pe poziția a 8-a în clasamentul general al Superligii, după cincisprezece meciuri, cu cinci victorii, patru remize și șase înfrângeri. Golaverajul total este 21-20 și nouăsprezece puncte. În deplasare, FCSB ocupă locul 8, cu două victorii, trei remize și trei înfrângeri din opt meciuri, având un golaveraj total în deplasare de 13-14. Ultimul meci oficial al FCSB a fost împotriva celor de la „U” Cluj, încheiat cu o victorie, scor 2-0. Jucătorii cheie pentru FCSB sunt Risto Radunovic, care nu a lipsit niciun minut în ultimele cinci partide, Darius Olaru, selectat pe baza mediei notelor din ultimele cinci meciuri din competiție, și Florin Tănase, care ocupă primul loc în clasamentul golgheterilor, cu nouă reușite.
În ultimele cinci meciuri directe dintre FC Hermannstadt și FCSB, fiecare echipă a obținut câte o victorie, iar trei partide s-au încheiat la egalitate. Ultima confruntare a avut loc în iulie 2025, cu FCSB gazdă și FC Hermannstadt oaspete, scor final 1-1.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășești cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007
Dacă 2025 a fost un an greu, anul viitor va fi unul cel puțin la fel de dificil, dacă nu și mai greu din punct de vedere fiscal.
De la 1 ianuarie 2026, intră în vigoare o nouă serie de majorări de taxe. Prima schimbare oficială: impozitul pe dividende urcă de la 10% la 16%, decizia fiind deja adoptată de Guvern.
Astfel, pentru un apartament de trei camere din București, unde actualul impozit este 198 de lei, anul viitor suma ar putea ajunge la 355 de lei, potrivit Antena 3 CNN.
De la 1 noiembrie 2025, facturile de energie electrică pentru consumatorii casnici s-au majorat din nou. De această dată, motivul ține de creșterea contribuției pentru cogenerare de înaltă eficiență, o taxă inclusă direct în factura de electricitate.
După 2025, an marcat de taxe crescute și scumpiri semnificative, începutul lui 2026 se anunță și mai apăsător pentru bugetele familiilor.
Specialiștii spun că măsurile fiscale nu s-au oprit aici și că autoritățile pregătesc deja noi scenarii pentru echilibrarea bugetului.
Premierul Ilie Bolojan a declarat că TVA-ul sau alte taxe nu vor creşte anul viitor, condiţia de bază, însă, este ca Guvernul să construiască un buget serios care să se bazeze pe realitate. El a precizat că, indiferent cine este în guvernare, cine ar fi premier, nu poţi fugi de deficitul enorm pe care îl avem.
„Nu avem altă posibilitate, doar în felul acesta putem să avem un buget echilibrat, să ne asigurăm fondurile pentru investiţii, atât cele care sunt pe fonduri europene, unde trebuie să asigurăm cofinanţări importante, dar şi cele din bugetele naţionale, atât în plan guvernamental, pentru infrastructura mare, autostrăzi, drumuri naţionale şi aşa mai departe, dar şi pentru autorităţile locale, pentru că avem foarte multe şantiere în toată ţara, parte dintre ele au fost începute pe fonduri europene, unele dintre ele şi-au pierdut finanţarea şi trebuie să asigurăm cofinanţări importante în continuare”, a declarat Ilie Bolojan la Digi24.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășești cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007
Întrebat vineri despre retragerea unor militari americani din România, președintele Donald Trump a spus că relația cu țara noastră este „foarte bună” și că „românii sunt un popor grozav”.
„Pentagonul nu ignoră nimic din ceea ce spun. Ce facem este să facem schimbări, să mutăm trupele, dar numărul total al acestora rămâne același, doar mutăm oameni dintr-un loc în altul.
Îmi plac românii, cred că sunt oameni minunați. Relația cu România este una foarte bună, relația cu Europa este una foarte bună”, a spus președintele american.
La rândul său, Pete Hegseth a spus că decizia privind trupele americane a fost luată de Pentagon în coordonare cu Casa Albă.
„Vor rămâne trupe americane în România, dar vor fi schimbări în ce privește modul în care se face rotația lor”, adăugând că NATO și aliații au fost notificați dinainte.
Afirmațiile celor doi oficiali americani au fost făcute în cadrul discuțiilor pe care aceștia le-au avut cu premierul Ungariei, Viktor Orban, primi vineri la Casa Albă.
Cum a decurs discuția din conferința de presă:
Reporter: Ați spus că nu veți retrage trupe din Europa, dar acum Pentagonul a anunțat că va retrage un număr semnificativ de trupe din România – ce s-a întâmplat, v-a ignorat Pentagonul sau v-ați răzgândit?
Donald Trump: Nu, Pentagonul nu ignoră nimic din ce spun. Mai facem schimbări, în total e același număr, doar că mai mutăm oameni, mie îmi plac mult românii, cred că sunt un popor grozav. Pete, dacă ai putea tu să spui ceva?
Pete Hegseth: Nimic din ce am făcut nu a fost necoordonat cu Casa Albă, totul face parte din perspectiva pe care o avem față de Europa și vor rămâne trupe în România, va fi doar o schimbare în felul în care facem rotația.
Donald Trump: Relația cu România e foarte bună, așa-i?
Pete Hegseth: Foarte bună și noi am coordonat asta cu secretarul general Rutte, cu aliații noștri, toată lumea a fost anunțată și totul a fost bine.
Donald Trump: Relația cu România e foarte bună, relația cu Europa e foarte bună. Nu sunt de acord cu ce face Europa în ce privește imigrația dar sunt de acord cu ei pe multe alte subiecte, tocmai am semnat cel mai bun acord comercial semnat vreodată – 950 miliarde de dolari și am reușit să-l obținem datorită tarifelor și e un acord foarte bun. Înainte eram tratați rău.
Trump a întărit spusele lui Hegseth, spunând despre români că sunt „un popor grozav”. „Ceea ce fac este să facă ajustări. Mutăm trupele. Numărul total rămâne același, doar redistribuim trupe. Îmi plac românii, cred că sunt un popor grozav”, a comentat Trump.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășești cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007
