Acasă Blog Pagina 5595

Arșița

0

Capturarea interesului general de ratarea grupelor la Euro de către echipa de fotbal a României e un simptom al deturnării atenției cetățenilor de la temele cu adevărat importante. Ca și sfârcul primei doamne de altfel, ce a isterizat adversarii politici ai președintelui cu o temă de un misoginism excrecabil.

Lucruri ca dezincriminarea conflictului de interese de către parlamentari nu au trezit nici pe departe atâtea emoții. Aleșii noștri și-au aranjat o lege care îi face imuni la sancțiuni, tăind cu această ocazie și atribuțiile ANI. Pregătindu-se de vacanță, cu gândul la alegerile din toamnă, partidele politice își construiesc viitorul bazându-se pe lipsa de reacție a corpului electoral.
Vor reacționa în vreun fel membrii și simpatizanții liberalilor la fuziunea prin absorbție a PNL cu UNPR? Puțin probabil. Restul cetățenilor probabil vor sancționa și mai drastic față de cum au făcut-o la alegerile locale, oferind din nou, o altă victorie ușoară PSD-ului.
Însă poate cea mai mizerabilă acțiune a parlamentarilor în forul legislativ a fost cvasi-blocarea guvernului pe perioada vacanței parlamentare. Inabilitarea cabinetului Cioloș de a lua măsuri, e prima acțiune de acest tip din ultimii 20 de ani.
Pe de altă parte, domnul prim-ministru a fost de acord să se întâlnească pentru discuții cu liderul PSD Liviu Dragnea. Domnul Dragnea s-a comportat ca un viitor prim-ministru care cere remanierea miniștrilor Agriculturii și Justiției. Dacă PNL face tot posibilul pentru a-și terfeli numele, cei de la PSD, simțind mirosul victoriei, se comportă în stilul lor caracteristic, arogant, strivitor, gata de acaparare și înăbușire a „celorlalți”. Vechile reflexe de partid-stat ies la iveală.
Dacă tot vorbim de pierderea de imagine și de încredere, merită să îl amintim pe Klaus Iohannis. Domnul președinte este, poate, autorul moral al majorității mizeriilor legislative, adoptate de dumnealui mai mereu, fără nicio reacție și fără niciun comentariu. Înfrânt în zona politicii externe, defazat și complet autist la politica internă, Klaus Iohannis reușește să întrețină și un conflict scandalos cu alt infatuat, șeful spionajului Răzvan Ungureanu. Problema depășește cu mult orgoliile și narcisismul celor doi actori implicați pentru că duce un conflict de orgolii la uzură și ineficiență instituțională a Președenției și a SIE.
Însă, dacă țara noastră plutește în arșița verii ca o verișoară beată, în Europa problema referendumului britanic asupra viitorului Marii Britanii în Uniunea Europeană, a galvanizat interesul și atenția publică. În ciuda unei vremi defavorabile și a inundațiilor, britanicii și-au arătat spiritul civic participând în număr foarte mare la vot. Poate că tradiția democratică a țării are și ea un rol în spiritul și interesul cetățenilor britanici. Nouă ne rămâne o speranță de contagiune.

Delete

0

Chiar dacă o să mă fluieraţi, tot trebuie s-o spun: mă bucur nespus că golul albanez a tras o smetie peste botul naţiunii, pe care-l punem invariabil la toate şmecheriile cu care suntem adăpaţi. „Delete” – asta ne-au făcut albanezii, „delete forever” din fotbalul mondial. N-ai cum să ajungi în clubul elitist al campionilor, dacă n-ai vocaţie, ci pile, te antrenezi nopţile în cazinouri şi baţi silicoanele în loc de mingi, sau crezi că afacerile murdare ţin loc de fair-play. De la Generaţia de Aur a lui Gică Hagi, purtată pe braţe, învăluită în tricolor şi lacrimi de bucurie de o ţară întreagă, la „ceata lui piţigoi” deletată de albanezi cu un şut, e o diferenţă ca de la cer la pământ. Doar că ei sunt oglinda noastră. Halul în care a ajuns fotbalul românesc e halul în care a ajuns naţiunea română!

Delete” am luat şi de la bulgari, nu în fotbal, ci în politica externă. N-ai cum să ajungi în clubul elitist al campionilor politici, dacă n-ai anvergură de preşedinte, ci de primar, dacă în ograda ta cântă găina şi tu-ţi îngustezi orizontul la partea dorsală a stăpânului tău. De la anii ‘7o, când România spunea NU invaziei în Cehoslovacia, în pofida alianţei din care făcea parte, recunoştea prima statul Israel, media în conflictul israeliano-palestinian şi în războiul din Vietnam, onorată şi creditată de marile puteri ale vremii, la piţigoiul deletat de bulgari cu un şut de mare bun simţ: „n-am nevoie de război la Marea Neagră”, e o diferenţă ca de la cer la pământ. Doar că alesul nostru e oglinda noastră. Halul în care a ajuns Preşedinţia României e halul în care a ajuns naţiunea română!
Delete” vom lua cât de curând şi ca naţiune. N-ai cum să faci parte din clubul elitist al supravieţuitorilor, dacă n-ai vână de popor, ci statut de populaţie. De la vremea când românul era în stare de jertfă de sânge pentru pământul său strămoşesc şi pentru dreapta credinţă, la vremurile noastre când îşi vinde ţarina ca să-şi ia o plasmă, e o diferenţă ca de la cer la pământ. Halul în care a ajuns temelia Ţării e halul în care am ajuns noi, ca popor!

Mai are rost să vorbim de halul în care a ajuns şcoala românească – azi o şcoală pentru handicapaţi? Mai are rost să vorbim de halul în care a ajuns medicina românească – azi un teren pentru sinistraţi? Mai are rost să vorbim despre onoarea muncii în România – azi un chelteu de asistaţi? Bref, ne-am pierdut onoarea de a fi români şi, vorba cântecului, de a fi aici pe veci stăpâni. Ferească Dumnezeu de „delete for ever”!

FOTO: Inundaţii în Sibiu după ploaia torenţială

0

Sibiul este sub cod galben de vreme severă iar ploia a făcut deja probleme. Pompierii au intervenit pentru a scoate apa din subsolul unor case iar în centrul oraşului o parcare a fost inundată.
Un cititor ne-a trimis fotografii cu parcarea Magazinului Dumbrava care s-a transformat într-un lac în adevăratul sens al cuvântului iar pompierii au fost chemaţi să intervină după ce subsolurile unor cae ua fost inundate. „Mai multe echipaje de pompieri din cadrul ISU Sibiu au intervenit, astăzi, pentru evacuarea apei, provenită din precipitațiile abundente căzute într-un timp foarte scurt, din subsolurile a trei case de locuit. Două dintre solicitări au fost în municipiul Sibiu, pe str. Galileo Galilei şi Solidarităţii şi una în localitatea Veștem.
Au fost probleme din cauza ploii și în trafic. Intersecția străzilor Moldoveanu cu Ștefan Cel Mare a fost acoperită cu apă pentru că sistemul de canalizare nu a reușit să facă faţă volumului foarte mare. Polițiștii recomandă șoferilor o atenție sporită în trafic pe vreme de ploaie, să circule cu luminile de întâlnire aprinse și să păstreze distanța de siguranță.

Ca ei să nu ajungă la desăvârșire fără noi

Suntem în Duminica Tuturor Sfinților. Semnul Pogorârii Duhului Sfânt peste lume sunt sfinții și, de aceea, este această Duminică amintire lor. Textul Apostolului zilei, Faptele Apostolilor (11.30- 40; 12. 1-2) ține în el taina acestei Duminici.

Nu, Dumnezeu nu a lăsat în afara sfințeniei pe poporul Său Israel, ba îndrăznesc să spun că nici unui popor nu i-au lipsit profeții care să vorbească oemnilor despre idealurile mântuirii. Ei sunt cei pomeniți drept cei „care au primit o bună mărturie prin credință, nu au primit însă ce le fusese făgăduit” (FAp 11.39). Eroii credinței, ca să se împlinească întru sfințenie aveau nevoie de Dumnezeu. De Întruparea Fiului și Pogorârea Duhului Sfânt. Din erou în sfânt te transformi numai prin Harul țintirii lui Iisus Hristos în retina desăvârșirii tale umane. Aceasta este alergare în lupta ce ne stă înainte, dar nu o alergare haotică.

Apostolul Pavel ne îndeamnă: „..să privim țintă la Iisus, cel care a întemeiat și care împlinește credința noastră și care pentru bucuria ce îi este pusă înainte, a răbdat crucea, nu i-a păsat de ocara ei și stă așezat la dreapta tronului lui Dumnezeu” (F. Ap.12.2). De aici greutatea sfințeniei, din efortul de a nu te abate de la țintă, din efortul de a nu te depărta de la ținta Hristos înlocuind-o cu lucrurile fără sens ale vieții. Hristos nu putea muri pentru toate dorințele noastre absurde, nemântuitoare.

Merită să triem din propunerile noastre de viață și moarte acelea care nu ar avea sens în Răstignirea Mântuitorului. Nu, El nu putea muri doar ca să mâncăm mai bine ori să huzurim pe terasele de vară ale vieții. Nu, e absurd să-i punem în lista așteptărilor cele pe care dacă nu le îndeplinim noi bine nu pot defini viața noastră. Nu poate iubi în locul nostru, nu poate munci ori nădăjdui în locul nostru. Nu poate trăi în locul nostru. El nu este un înlocuitor la toate cele ale necurajului nostru de a fi oameni. Nu este surogatul din care își hrănesc așteptările toate sincretismele de doi bani care ne inundă viețile, știrile și conștiințele.

Suntem făcuți pentru Dumnezeu. Putem în adâncul nostru de oameni resorturile prin care să ne alipim vieții cu Dumnezeu. Negările noastre, păcatele și absurdele noastre contestări îl reașează pe Cruce. Nu. Nu-i singur Iuda vinovat. Duminica Tuturor Sfinților e semnul că Dumnezeu iubește să fie luat în serios. Să fie țintă. Unica. Poate că a sosit vremea să ne reașezăm în taina Duhului Sfânt ca oameni, ca popor, ca Biserică.

Să reînvățăm despre cel mai de preț dar întins din Cer pentru noi: Harul care luminează faptele credinței. Credințe, har și fapte bune. Săgețile de viață prin care creștem în ținta Hristos! Uneori rănindu-L, alteori rănindu-ne, dar luptând. Lupta cea bună.

„Rețeaua” – un film despre drumul citostaticelor inițiat de Vlad Voiculescu, actualul Ministru al Sănătății

Astra Film Cinema proiectează joi, 30 iunie, de la ora 19:00 un film despre realitatea tulburătoare a bolnavilor de cancer și privarea acestora de medicamente ieftine, dar vitale. Inițiată de actualul Ministru al Sănătății, Vlad Voiculescu, Rețeaua Citostaticcelor a venit în ajutorul a mii de bolnavi.
Deși, teoretic, statul român garantează cetățenilor dreptul la viață, mulți dintre bolnavi nu au putut începe tratamentul la timp sau au urmat un tratament incomplet, efectele fiind devastatoare asupra șanselor lor de supraviețuire.
„Rețeaua” prezintă povestea mai multor români din Europa de Vest care luptă să suplinească, fără vreo recompensă materială, incapacitatea statului român de a furniza bolnavilor de cancer tratamentele necesare.
Filmul în regia lui Claudiu Mitcu intră în culisele rețelei care asigură drumul medicamentelor citostatice de la farmacii din Austria și Ungaria până la pacienții din România, surprinzând mecanismul de funcționare al rețelei și oamenii din spatele ei.
Prețul unui bilet este de 6 lei. Biletele se pun în vânzare cu 30 de minute înaintea începerii proiecției. Mai multe informații la tel: 0751.166.516.
Trailer: https://youtu.be/vfpxCtP3TvI

TIFF 2016: România prin ochi și suflet de copil

Ultimul film din cadrul Festivalului Internațional de Film Transilvania, ediția cu numărul 10, a fost unul care a reușit să unească două țări și să ridice o piață întreagă în picioare. „Aventurile lui Nelly” (Nelly’s Adventure), în regia lui Dominik Wessely, cu Flora Thiemann și Hagi Lăcătuș în rolurile principale, vorbește despre o altfel de Românie, despre un neam care vrea să arate că e diferit față de tot ce se spune despre el. Nelly și Tibi, o micuță din Germania cu un tânăr de etnie romă, arată lumii că nu totul e mereu așa cum pare și că prietenia poate să învingă orice.
Dacă vezi filmul „Aventurile lui Nelly” și ești român, prima jumătate a peliculei o să te scoată din minți. O să te facă să te gândești că tot ce face filmul ăsta este să scoată la iveală părțile rele ale României. Dacă aștepți însă până la final, o să realizezi cât de mult te-ai înșelat la început.
Filmul începe prin a arăta părțile negative ale țării noastre. Chiar și micuța Nelly, atunci când află că urmează să își petreacă vacanța de vară în România, este revoltată că trebuie să stea „într-o asemenea țară”. Ajunsă aici, tânăra nu este impresionată de nimic. Abia atunci când se pierde de părinții ei și ajunge în Piața Agroalimentară din Sibiu unde întâlnește doi copii de etnie romă, începe distracția. Nelly e răpită, iar cei doi copii par să aibă ceva de-a face cu răpirea. În curând însă copiii încep să o ajute pe fetița vorbitoare de limba germană să scape.
Aventura este centrată în mare parte pe prietenia care se leagă între Tibi și Nelly și, de multe ori, chiar pe umorul de situație. Nu vreau să vă spun cine se dovedește a fi răufăcătorul până la final, pentru că vreau să vedeți filmul. Dacă reușiți să treceți de prejudecățile de început, o să vedeți până la final că a meritat să petreceți 90 de minute în fața ecranului.
Germania și România prin ochi de copii
Prietenia dintre cele două mari personaje, Nelly și Tibi, este vizibilă și în realitate. Cei doi actori își aruncă priviri vesele în timpul prezentării de final și aplaudă fericiți. Flora Thiemann, tânăra care interpretează personajul principal, spune că iubește România și că așteaptă cu nerăbdare să se întoarcă.
„Iubesc România atât de mult și am fost pentru prima dată aici atunci când am început filmările. Publicul de aici este extraordinar și mult mai expresiv decât cel din Germania. Aici toată lumea râde și își exprimă trăirile așa că știi exact cu ce ai de-a face. O să mă întorc cu siguranță în România”, a declarat Flora, vizibil copleșită de toată atenția.
În dreapta ei, tânărul cu nume de campion, Hagi Lăcătuș, pare să aibă totul sub control. Nu este deloc speriat de toată atenția care i se oferă și spune că nu își amintește să fi fost vreun moment mai dificil la filmări.
„Filmul a fost pentru mine exact cum îi spune și numele – o aventură! M-am descurcat și să vorbesc cu ei, pentru că știu engleză, atâta tot că nu puteam să fac asta în timpul filmului propriu-zis. Nu a fost niciun moment în care să fiu depășit de situație. M-am descurcat”, spune Hagi, foarte sigur pe el.
Pelicula a fost filmată în marea majoritate în România, iar multe cadre sunt trase chiar în Sibiu și în împrejurimi.

Tinerii, atrași de universități din străinătate

Visul de a învăța la academii de renume din Europa sau America îl are aproape orice tânăr. În ultimii ani, studiile în afara țării nu mai sunt străine de elevii din România.

Viitorii studenți își doresc un viitor mai bun, un sistem educaţional fără probleme și un loc de muncă după terminarea facultății. Acestea sunt principalele motive pentru care mulți tineri sunt hotărâţi să studieze peste hotare. Majoritatea liceelor din Sibiu au sau au avut de-a lungul anilor astfel de elevi sau absolvenți. Colegiul Național ,,Gheorghe Lazăr”, Liceul de Artă, Colegiul Național Pedagogic ,,Andrei Șaguna”, Colegiul Național ,,Samuel von Brukenthal” sau Liceul Teoretic ,,Onisifor Ghibu” sunt câteva dintre școlile sibiene care se pot mândri cu acest lucru.

,,Criteriul de bază este, fără discuție, valoarea, pentru a putea accede acolo. Apoi, dorința de perfecționare și credința că numai în universitatea aleasă îți vei îndeplini visul. Mai este nevoie de tenacitate și de spirit de concurență, de putere de caracter, de abilități de adaptare și de comunicare”, este de părere Eugen Dornescu, directorul Liceului de Artă din Sibiu.

După absolvire, foarte mulți elevi care au învățat aici, au ales studii universitare, burse semestriale sau specializări în străinătate. Țările pentru care au optat aceștia sunt Anglia, Franța, Belgia, Germania, Spania, Elveția, Olanda, Austria, Grecia, Cehia sau Canada.

,,Este adevărat că, în unele instituții de învățământ superior din străinătate, sunt condiții mult mai bune de studiu și profesori de excepție. Au, în general, oferte generoase ca număr de locuri și de specialități care au devenit accesibile și pentru studenții români”, a precizat Eugen Dornescu.

Din cadrul Liceului de Arte, absolvenții care și-au continuat studiile în afara țării sunt la specialitățile arte plastice: pictură, grafică, sculptură, design și muzică: pian, flaut, violă, clarinet, percuție, dirijat, canto. Potrivit directorului Liceului de Artă din Sibiu și învățământul artistic universitar românesc, atât cel muzical, cât și cel artistico-plastic este de mare calitate, de aceea și la noi vin studenți străini.

Criterii și condiții

Pentru tinerii interesați să studieze în afara țării sunt câțiva pași de urmat. Profesorii și consilierii educaționali din cadrul școlilor îi ajută cu informații, facilitându-le accesul la diferite programe gratuite de consiliere, sau dialogul cu diverse asociații care se ocupă de acest lucru. Pe parcursul unui an școlar , în licee se organizează prezentări, workshop-uri pentru elevi și părinți, training-uri pentru profesori din partea unor astfel de organizații. Există, de asemenea, târgul RIUF, unde elevii interesați vin să cunoască oferta universităților din străinătate sau din România.

,,Criteriile diferă de la o țară la alta și de la specializare la specializare, dar, în principiu, e important ca aceștia să aibă o situație generală academică bună, să aibă cunoștințe avansate de limbă engleză, să fi fost implicați în proiecte de voluntariat, activități relevante domeniului de studiu ales și să aibă o bună gestiune financiară familială”, a precizat Teodora Mihălcioiu, coordonator regional în cadrul unui astfel de program. Potrivit acesteia, în Sibiu, sunt consiliați anual elevi în vederea aplicării pentru studii universitare în străinătate.

,,Sibiul este un oraș în care revenim în fiecare an pentru a susține prezentări. Ne dorim să le oferim elevilor din clasele a XI-a si a XII-a toate informațiile, astfel încât să decidă în cunoștință de cauză ce parcurs academic își doresc să urmeze. Acesta este deja al șaselea an în care echipa noastră este prezentă în colegii prin prezentări, traininguri susținute profesorilor sau workshop-uri la care participă și părinți”, a precizat Teodora Mihălcioiu.

În Sibiu, în anul școlar 2014 – 2015, au aplicat la studii în străinătate, cu ajutorul unor astfel de consilieri, în jur de 33 de elevi.

,,Încă din copilărie am fost fascinat de limba germană și, ca atare, am absolvit atât școala gimnazială, cât și liceul în limba germană maternă. Am promovat examenul pentru obținerea diplomei de limba germană DSD cu rezultate foarte bune, iar în continuare vreau să studiez în Munchen, specializarea tehnică dentară, deoarece vreau să ajut lumea să aibă un zâmbet frumos”, a declarat Vlad-Ilie Isarie, absolvent al Liceului Teoretic Onisifor Ghibu”, promoția 2016.

Burse și taxe universitare

În general, universitățile din Europa solicită alcătuirea unui dosar care conține: eseul personal pe care îl scrie elevul, scrisoarea de recomandare din partea unui cadru didactic, certificatul care atestă cunoașterea limbii engleze, diploma de Bacalaureat care se atașează la dosar abia la finalul clasei a XII-a.

,, Recomandarea noastră este ca elevii să nu se bazeze doar pe burse atunci când pleacă la studii în străinătate, ci să aibă și bani puși deoparte. Motivul constă în faptul că nu pot avea garanția acordării unei burse în cele mai multe situații. Bursa e bine să fie privită ca o surpriză frumoasă. De exemplu, taxele universitare din Marea Britanie sunt de aproximativ 9.000 de lire sterline pe an, dar acestea se acoperă integral printr-un împrumut guvernamental oferit cetățenilor care fac parte din Uniunea Europeană. Aceeași situație este și în cazul Olandei, unde școlarizarea este de aproximativ 2.000 de euro pe an, dar se acoperă tot printr-un împrumut guvernamental. În Danemarca, taxele universitare sunt 0. Costurile aferente chiriilor și banilor de buzunar diferă foarte mult de la țară la țară, și de la oraș la oraș, iar aici este extrem de importantă susținerea părinților. Tocmai de aceea noi am realizat materiale dedicate părinților și organizăm evenimente speciale pentru aceștia”, explică Teodora Mihălcioiu.

Printre cele mai populare specializări din ultimii ani se numără Business and Management, Computer Science, Management Turistic și Psihologie/Criminologie. Totuși, sunt și elevi care aleg să plece la studii în străinatate în domenii mai specifice: artă fotografică, actorie, arhitectură, biochimie, literatură într-o anumita limbă, fizică aeronautică, astrofizică, animație video, producție de sunet sau design vestimentar.

„Intenționez să studiez mai departe în Bristol la «University of West of England», în domeniul psihologie-criminologie, profil pe care l-am ales încă din clasa a IX-a. La luarea acestei decizii a contribuit, atât faptul că știu foarte bine limba engleză, cât și sistemul de învățământ bazat pe practică”, este de părere Casandra Potor, absolventă a Liceului Teoretic Onisifor Ghibu”, promoția 2016.

Rezultate bune

De asemenea, cei care doresc să-și continue studiile la universități de prestigiu din Europa și nu numai, trebuie să aibă și rezultate foarte bune la învățătură.

,,Cele mai importante două condiții sunt: să obțină cel puțin media generală 8 la Bacalaureat și să știe foarte bine limba engleză, dar și să dovedească acest lucru printr-un atestat internațional. Nu trebuie să ne lăsăm influențați de mitul conform căruia sunt admiși doar elevii care au 10 pe linie”, explică Teodora Mihălcioiu.

Cam 10 – 15% dintre cei care au învățat la Liceul Teoretic ,,Onisifor Ghibu” studiază acum în diferite universități din Danemarca, Austria, Germania sau Anglia.

,,De obicei, ei aplică în funcţie de mediile obținute la examenul de Bacalaureat, dar și de alte criterii cerute de către instituțiile de învățământ din aceste ţări, unde nu sunt taxe de școlarizare, ci doar de întreţinere. Unii dintre acești tineri au burse de studiu pentru că sunt studenți străini, iar aceste universități au un număr de locuri destinat acestora”, a precizat Dorina Cismaş, directorul Liceulului Teoretic ,,Onisifor Ghibu”.

Școala îi ajută din punct de vederere logistic, prin organizarea de întruniri în care anumite asociaţii studenţeşti vin și îi informează pe elevi cu privire la acest subiect. Liceul pune la dispoziție sala de clasă, videoproiector și tot ce au nevoie aceștia pentru ca întâlnirea cu elevii, părinții și profesorii să se desfășoare în cele mai bune condiții.

,,Am decis să studiez în Elveția la Universitatea «Cesar Ritz Colleges». Am fost acceptat în urma cu câteva săptămâni și o să urmez Administrarea Afacerilor în domeniul ospitalier. Am ales această specializare în Elveția, pentru că, aici, educația este la cel mai înalt nivel pe plan mondial. Doresc ca după studii să mă întorc în țară pentru a încerca să ajut la dezvoltarea acesteia împreună cu noile generații”, a declarat Jean Tatu, absolvent al Liceului Teoretic ,,Onisifor Ghibu”, promoția 2016.

La Colegiul Național Brukenthal, absolvenții care doresc să studieze în afara țării aleg, în cea mai mare parte, universități din Germania sau Austria.

Există și tineri care pleacă în timpul liceului, dar aceștia, de obicei, se mută cu familia pentru că unul dintre părinți a primit o slujbă în afara țării. Există cazuri în care pleacă pentru o perioadă scurtă de timp, șase luni sau un an de zile. În astfel de situații, noi le rezervăm locul, iar când se întorc, vin tot la noi”, a explicat Hermann Gerold, directorul Colegiului Brukenthal.

Și la colegiile Lazăr și Pedagogic sunt tineri care aleg să nu studieze în țara natală.

,,După terminarea liceului, avem absolvenți care pleacă să învețe în străinătate, în special cei care au absolvit la secția germană. Aceștia aleg atât universități din Europa, cât și din SUA. Din păcate, nu avem o evidență a lor, pentru că, ulterior, nu avem un feedback din partea acestora”, a declarat Rodica Ţâlnariu, directorul Colegiului Național Pedagogic ,, Andrei Șaguna”.

Pr.Irimie Marga: Părintele Arsenie cunoştea cât de credincioşi sunt oamenii după felul în care trăiau în familie (II)

După cercetarea vieţii şi activităţii Părintelui Arsenie Boca, aceasta urmează să realizeze un studiu document, care să fie ulterior propus aprobării Sfântului Sinod. În ediţia trecută, Pr.Conf.Univ.Dr. Irimie Marga, profesor de Drept Canonic la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu a explicat pentru cititorii Sibiu 100% care sunt procedurile care trebuie îndeplinite pentru trecerea Părintelui Arsenie Boca în rândul sfinţilor, iar în această a doua parte a interviului vorbeşte despre trăsăturile care arată sfinţenia învăţăturilor care ne-au rămas de la el.

Cum l-aţi perceput pe Părintele Arsenie Boca, după ce aţi citit scrierile sale şi aţi ascultat sute de mărturii cu privire la activitatea sa duhovnicească desfăşurată atât la mânăstirile de la Sâmbăta de Sus şi de la Prislop, cât şi de la Bucureşti, unde picta biserica de la Drăgănescu?

Mai întâi, ca un mare vizionar, aşa cum cred că n-a mai existat în istoria neamului nostru. Cunoştea atât necazurile personale ale oamenilor, dar mai ales ştia cauzele lor. Acest fapt îi cutremura pe oameni şi prin aceasta a reuşit să schimbe multe vieţi. Cunoscând trecutul dădea oamenilor sfatul cel mai potrivit, calea de urmat. Cei care l-au ascultat au ajuns departe. Cei care nu l-au ascultat – şi nu au fost puţini! – şi-au adus aminte cu amar de cuvintele Părintelui Arsenie. O altă trăsătură unică a Părintelui Arsenie a fost felul în care el a văzut legătura dintre Biserica mare (ecclesia maior) şi Biserica mică (ecclesia minor), adică familia. Această legătură a mărturisit-o într-un mod cu totul aparte, pornind de la convingerea potrivit căreia credinţa din Biserica mare trebuie transpusă şi trăită deplin într-o viaţă de familie creştină adevărată. Cu alte cuvinte putem spune că Părintele Arsenie cunoştea cât de credincioşi sunt oamenii, după felul în care trăiau în familie, până la cele mai mici detalii ale vieţii intime. Convingerea existenţei lui Dumnezeu se transpune în convingerea prezenţei lui Dumnezeu în actul procreaţiei, cu toate aspectele lui. Degeaba ne numim creştini în public, dacă în viaţa privată de familie, în maxima noastră intimitate, ne comportăm ca ateii. În acest sens este binecunoscută atitudinea Părintelui Arsenie, după ce oamenii veneau la el şi spuneau câţi copii au, el întreba: ceilalţi copii unde sunt? Majoritatea amuţeau… Apoi spunea: mai bine mori, decât să omori! Nimeni nu mărturisea tragedia avortului ca Părintele Arsenie. Dezastrul din viaţa de familie, din viaţa noastră intimă, nu poate fi acoperit de formalismul şi falsa evlavie pe care noi adeseori le afişăm. Mai cred că vărsarea de sânge pe care a prevestit-o Părintele Arsenie nu este numai cea de la revoluţie, cât mai ales vărsarea de sânge care a urmat prin liberalizarea avorturilor.

Aţi văzut în Părintele Arsenie un model pe care v-aţi dorit să-l urmaţi ca duhovnic, v-a influenţat în vreun fel activitatea preoţească?

Pentru mine Părintele Arsenie este un călăuzitor unic şi de neegalat. Aş putea să spun că viziunea lui asupra vieţii creştine autentice din Biserica mare şi din Biserica mică (familia) mi-a schimbat modul de a teologhisi, m-a făcut să pun preţ pe forţa şi sinceritatea cuvântului (chiar dacă de aici am avut de suferit), mi-a influenţat definitoriu viaţa personală şi familia mea. O mare şansă am avut prin soţia mea, care l-a cunoscut personal pe Părintele Arsenie, deci nu a trebuit să-i explic toate acestea. Răbdarea şi tenacitatea cu care Părintele Arsenie a învins abuzurile de putere ale autorităţilor civile, dar şi ale autorităţilor bisericeşti ale vremii, m-au impresionat foarte mult. Şi astăzi Părintele Arsenie mă mângâie, când văd că abuzurile de putere nu încetează. Setea şi abuzul de putere este cea mai mare slăbiciune umană. De fapt mi-e milă de acele persoane care abuzează de putere, pentru că le văd nefericite, iar familiile lor suferă datorită acestui păcat. Dacă l-ar urma mai bine pe Părintele Arsenie şi-ar schimba viaţa, spre binele lor, dar mai ales al Bisericii. Credinţa în Judecata de Apoi, la care toţi vom da seama de ceea ce am făcut, a fost la Părintele Arsenie sensul rezistenţei lui în faţa tuturor ispitelor civile şi bisericeşti.

În afara faptului că Părintele Arsenie avea acel dar prin care putea să vadă mai multe lucruri despre credincios decât spunea el la spovedanie, ce alte calităţi consideraţi că îl recomandă pentru canonizare?

Am amintit deja de cunoaşterea vizionară, cu duhul, a Părintelui Arsenie. La aceasta se adaugă cunoaşterea ştiinţifică a Părintelui Arsenie, în baza studiilor sale de medicină şi de belle-arte. În baza acestor cunoaşteri, Părintele Arsenie a făcut o legătură revelatoare, unică şi incontestabilă, între medicină şi viaţa spirituală. Mai exact, Părintele Arsenie vorbea, cu mai bine de 50 de ani în urmă, de legătura dintre păcat şi genele umane. Despre înscrierea păcatelor în structura noastră genetică şi transmiterea lor pe cale genetică la urmaşi, nu a mai vorbit nimeni până la Părintele Arsenie. Genetica abia acum descoperă, tot mai mult, ceea ce Părintele Arsenie spunea cu mult înainte, că în genele noastre se găsesc înscrise, toate informaţiile despre noi, talentele, degenerările, bolile, înclinaţiile, sentimentele etc. E suficient să citim cartea „Cărarea Împărăţiei”, unde viziunea teologico-medicală a Părintelui se dovedeşte revelatoare. Un alt exemplu priveşte modul în care Părintele Arsenie a făcut legătura dintre viaţa duhovnicească şi glandele cu secreţie internă. Nu vreau să intru în detalii, dar cei care cunosc mesajul Părintelui Arsenie ştiu de glanda cu secreţie internă care aparţine şi bărbatului şi femeii, în viaţa conjugală, şi cât de nocivă este cea mai populară metodă anticoncepţională, considerată de majoritatea oamenilor, ca cea mai inofensivă. Este evident că despre aşa ceva n-a mai vorbit nimeni până la Părintele Arsenie. Şi a vorbit bine! Ce să mai spunem despre darurile artistice ale Părintelui Arsenie! Pictura Părintelui Arsenie este fascinantă! Iertaţi-mă, dar Capela Sixtină, unde priveşti atâta goliciune (aşa cum spunea şi Părintele Stăniloae), nu se poate compara cu pictura de la Drăgănescu. Câtă frumuseţe filocalică şi splendoare mistică vedem în icoanele împărăteşti de la Prislop! Mie îmi plac foarte mult şi elementele decorative, bogate, din tradiţia românească brâncovenească, întâlnite pe coperţile Filocaliilor româneşti sau în iconostasul de o fineţe rară, de la mânăstirea Prislop. De neegalat rămâne şi integrarea cosmică a clopotniţei Părintelui Arsenie, de la mânăstirea Prislop. Prin toate acestea, şi altele asemenea, Părintele Arsenie ocupă un loc unic, inconfundabil, între duhovnicii României.

Ce mesaj credeţi că transmite mișcarea duhovnicească de la Prislop, care ia amploare pe zi ce trece?

Mesajul acestei mişcări duhovniceşti nu este şi nu poate fi altul, decât mesajul propovăduirii Părintelui Arsenie, cuprins în predicile lui, în scrierile lui, în pictura lui, mai ales în multele sintagme (apoftegme) pe care le-a vorbit Părintele. Aş aminti aici câteva: „Nu irosiţi energia genezică”, „Feciorie până la Cununie şi fidelitate până la moarte”, „Nici refuz, nici abuz”, „În mintea strâmbă şi lucrul drept se strâmbă” şi altele. Actualitatea acestor cuvinte atrage ca un magnet. Dar naşte şi întrebarea: câţi le împlinim? Hm!

În opinia sfinției voastre, care este esența învățăturii Părintelui Arsenie?

Esenţa învăţăturii Părintelui Arsenie este esenţa învăţăturii noastre creştine, pentru că Părintele Arsenie n-a adus o altă învăţătură. Părintele Arsenie doar ne-a actualizat această învăţătură, ne-a prezentat-o într-un mod unic şi revelator, ne-a făcut să ne îndrăgostim de Hristos şi de Biserica Lui, şi să-I urmăm calea spre mântuirea noastră. De aceea este şi greu să cuprindem în câteva cuvinte această învăţătură.

Cred, însă, că sinteza cea mai bună a făcut-o chiar Părintele Arsenie, în cuvintele scrise în icoana Mântuitorului Iisus Hristos, de pe iconostasul de la mânăstirea Prislop, şi care sună în felul următor:

Invierea Pr.Arsenie

Nu te teme, turmă mică… Unde sunt doi sau trei adunaţi adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor. Iată Eu sunt cu voi – Trup şi Sânge – în toate zilele până la sfârşitul veacului. Dar fericiţi cei cu inima curată.Deci căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate celelalte vi se vor da vouă. Nu fiţi cu spinii grijilor în inimă. Ci dă-Mi Mie inima ta. Dacă vrea cineva să vină după Mine să se lapede de sine, să-şi ia crucea sa, în fiecare zi, şi să-Mi urmeze Mie. Aşadar oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are, ba încă şi de viaţa sa, nu poate să fie ucenicul Meu. În lume necazuri veţi avea, din pricina Mea, căci vă vor ocărî şi vă vor prigoni pe voi, şi, minţind, vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră. Iar când vor începe să fie toate acestea, prindeţi suflet şi ridicaţi capetele voastre, pentru că răscumpărarea voastră s-a apropiat.Îndrăzniţi deci, Eu am biruit lumea.“

Iată stau la uşa ta şi bat…”

Mihaela Stroe: Când simţi lene, plictis, creierul are nevoie de pauză

Cercetătorii atrag atenţia că majoritatea bolilor cu care se confruntă astăzi populaţia au drept punct de pornire stresul şi oboseala cronică. Prin urmare, pentru a-şi păstra sănătatea, omul modern trebuie să înveţe să fie atent la nevoile sale legate de odihnă şi să îşi aloce, la intervale cât mai dese de timp, pauze pentru relaxare şi energizare. Dr.Mihaela Stroe, psiho-sociolog, autorul cărţii În Armonie cu Mine!” vorbeşte despre importanţa unei discipline personale, ce presupune să menţinem în echilibru corpul, mintea, emoţiile şi sufletul.

Spuneţi mereu că relaxarea înseamnă viaţă. Aşa să fie?

Da, afirm cu tărie că „relaxarea e viaţă”. Asta pentru că relaxarea, ca metodă, e mult mai mult decât starea de somn sau decât să stai şi să nu faci nimic. Pentru mine, când simt nevoia de relaxare, înseamnă că îmi asum conştient, printr-o decizie personală, să intru în legătură directă şi profundă cu sinele meu, cu corpul meu şi cu mintea mea.

Cât timp consideraţi că trebuie să ne rezervăm zilnic pentru a ne ocupa de propria persoană, pentru a face lucruri care ne fac plăcere?

Aici depinde de persoană şi de contextul în care se află, iar fiecare decide cât timp îi este necesar pentru propria persoană zilnic. Să luăm un exemplu – dacă eşti o mama însărcinată este clar că zilnic ai nevoie de mai mult timp să te ocupi de tine, pentru că, implicit, te ocupi şi de viitorul bebeluş. Eu am nevoie zilnic de cel puţin 2-3 ore pentru a mă ocupa de persoana mea, să fac lucrurile care îmi bucură sufletul: 30 de minute pentru îngrijirea corpului meu dimineaţa; 30 de minute cel puţin pentru o sesiune de meditaţie Silva (este minimul non-negociabil pentru îngrijirea minţii mele); 30 de minute de ascultat/citit mesaje motivaţionale (pentru îngrijirea sufletului meu); 30 de minute sport sau mers (tot pentru corpul meu); 30 de minute de scris în jurnalul personal (pentru emoţiile mele). Când îmi respect aceste ore, sunt „ca o rachetă”: plină de energie, entuziasm, bucurie, iubire, armonie, luciditate!

Se vorbeşte adesea despre bioritm. Ce înseamnă acesta, cum îl putem identifica în cazul nostru şi cum ne poate ajuta în planificarea activităţilor zilnice?

Fiecare corp are propriul său bioritm (care se referă la modul de funcţionare şi nevoile corpului) şi este util ca fiecare om să îl cunoască pe al său. De ce? Pentru că în corp, noi trăim zilnic, e „casa” noastră. Pentru a-l afla, urmăreşti timp de 5-7 zile: când te trezeşti/când te culci seara; când ai energie maximă/minimă; care sunt orele tale de masă; când simţi nevoia de relaxare; când faci sport etc. Te ajută enorm aflarea bioritmului personal în planificarea activităţilor zilnice. Pentru că este foarte clar care va fi prioritizarea lor şi mai ales când nu vei intra în contact cu cineva. Spre exemplu, în cazul meu, ştiu foarte clar că orele când am energie minimă sunt între 14-17 şi atunci îmi pun masa de prânz, siesta şi relaxarea.

Susţineţi că şi creierul are nevoie de repaus. În ce situaţii intervine această necesitate şi cum trebuie să acţionăm?

Iubesc creierul uman, care are ca rol să ne conducă la rezultate cu efort cât mai redus. Când simte că faci eforturi mari, ştie singur să se oprească şi îţi dă lene, plictis, amânare. Atenţie când simţi lene, plictis, amânare, pentru că atunci creierul are nevoie de pauză şi îţi comunică direct asta! Această necesitate intervine când nu ne organizăm cum trebuie munca sau mai bine zis, volumul de muncă. Sau când nu facem pauze între tipurile de activităţi, spre exemplu răspunzi la mailuri 30 de minute, după care lucrezi la un raport o oră şi apoi intri direct într-o şedinţă. Creierul nu are timp de repaus între aceste 3 tipuri diferite de activităţi. De aceea e util să ne împărţim activităţile pe categorii şi să luăm o pauză de 5-10 minute pentru relaxarea creierului: te poţi plimba, poţi bea apă, poţi să te uiţi la cer etc. Faci ce simţi, însă fă pauză! Chiar şi de 1 minut, dacă eşti prea prins. Contează! Creierul nu percepe acţiunea pe termen lung, de exemplu pe 6 luni. Soluţia este să iei obiectivul tău/proiectul tău (ceva ce ai de rezolvat) şi să îl împărţi în bucăţi mici ca şi cum ai avea un puzzle. Treaba ta este să iei acele bucăţi (paşi mici) şi să le rezolvi pe rând, una câte una, la fel cum ai face un puzzle. Şi creierul va reacţiona imediat când a înţeles care e acţiunea pe termen scurt.

Ce presupune o disciplină personală echilibrată?

Pentru mine, o disciplină personală echilibrată înseamnă să investesc timp constant în 4 direcţii care sunt cele mai importante pentru mine: atenţia asupra corpului meu (pentru că el îmi da energie); atenţia asupra minţii mele (pentru că ea îmi da luciditatea); atenţia asupra emoţiilor mele (pentru că ele îmi dau stimă de sine); atenţia asupra sufletului şi spiritului meu (pentru că ele îmi hrănesc misiunea personală pe acest Pământ).

Aceste 4 direcţii, hrănite constant, îmi dau echilibrul interior, pace interioară, armonie, entuziasm şi starea naturală de bucurie. Că să fiu disciplinată, îmi propun în fiecare zi câte o acţiune sau chiar două, dacă am timp, pentru fiecare. Când nu am timp pentru ele într-o zi, recuperez musai în ziua următoare. Am trăit şi experienţa extremă, când am rămas fără energia corpului (aşa numitul „burn out”) în doi ani succesivi în aceeaşi lună şi mi-am jurat că asta nu mi se va mai întâmpla vreodată, conştientă fiind acum de consecinţe!

Le vorbiţi adesea oamenilor, despre aşa-numitele „momente de luciditate”. În ce momente credeţi că este esenţială luciditatea – aduce dramatism sau bucurie?

Sinceră să fiu, cred că în toate momentele vieţii noastre avem nevoie de luciditate. Şi mai cred că luciditatea ne aduce mai mult decât bucurie: ne ajută să ne controlăm gândurile (adică să le alegem pe cele pozitive în loc de negative); ne dă aşa numita „pace a minţii” (foarte importantă atunci când avem de luat decizii); ne susţine să nu fim distraşi şi să nu ne consumăm degeaba timpul şi energia.

Primul pas spre dezvoltarea personală porneşte în opinia dumneavoastră de la întrebarea: Ce vrei să faci cu viaţă ta. Care sunt următorii paşi?

Aşa este, chiar afirm asta în prima mea carte „În Armonie cu Mine!”. Primul pas înseamnă să ştii direcţia vieţii tale care se poate afla prin simpla întrebare, însă profundă în acelaşi timp: „Ce vrei să faci cu viaţa ta?” Când afli direcţia, e clar că ai nevoie de o serie de abilităţi/competenţe pe care vei fi nevoit să ţi le dezvolţi pentru a putea pune în practică ceea ce doreşti pentru tine. Acesta este pasul 2. Mereu când lucrez cu clienţii mei în coaching pornim de la starea actuală – „unde sunt acum” şi apoi discutăm de starea dorită – „unde vreau să ajung”. E logic că, pentru a parcurge drumul dintre cele două puncte, ai nevoie să te dezvolţi, să dobândeşti cunoştinţe, abilităţi, să-ţi dezvolţi competenţe. N-ai cum să mergi la starea dorită cu ceea ce ai acumulat până în acel punct.

Pentru mine, pasul 3 este să am o viaţă desăvârşită, în evoluţie şi transformare continuă, cu echilibru pe toate planurile, cu sănătate, lumină, iubire, respect, bunăstare, armonie. Cred că fiecare om, care ia decizia de a se încumeta pe drumul dezvoltării personale, este responsabil de paşii pe care alege să îi facă. Pentru că nu există reţete minune. Fiecare îşi construieşte viaţa cum vrea el. Pentru că este viaţa sa, nu a altora! Eu pot doar să fiu un exemplu, însă nu pot să oblig pe nimeni să facă ceea ce fac eu.

Ce înseamnă să fim în armonie cu noi înşine?

Pentru mine armonia înseamnă 3 lucruri esenţiale: să am pacea minţii (să nu fii în război tu cu tine) şi linişte interioară; să am echilibru interior şi să hrănesc constant cele 5 inteligențe alese de mine: inteligenţă fizică, mentală, emoţională, spirituală şi inteligenţă nonverbală (pasiunea mea); să fiu pe primul loc în viaţa mea. Cred că fiecare om are propria să definiţie a armoniei cu sine. Toţi aveam puterea de a alege. Eu am ales armonia, luciditatea, înţelepciunea, lumina, iubirea şi disciplină personală. Depinde de fiecare ce alege.

Care sunt acele tipare de gândire care ne împiedică să atingem această stare interioară de bine?

Sunt o serie de „mâncători” ai energiei noastre, îmi place să le numesc tipare de gândire nesănătoase care ne distorsionează realitatea. Vreau doar să enumăr câteva: ar trebui/trebuie (un mod rigid de gândire); etichetarea propriei persoane şi a altora („nu sunt/eşti bun de nimic”); auto-culpabilizarea (tendinţa de a îţi asuma responsabilitatea pentru lucruri, care, în mod clar, nu ţi se datorează); perfecţionismul; construirea de scenarii groaznice („drobul de sare”); citirea gândurilor celorlalţi, fără să îi întrebi direct (aşa numitele presupoziţii), etc. Însă cel mai nociv tipar de gândire care ne distruge starea de bine interioară este criticul interior.

Iată că a venit vara şi urmează perioada concediilor. Cum ne recomandaţi să ne petrem un concediu la capătul căruia să fim într-adevăr revigorati mental şi fizic?

O întrebare foarte bună. Avem o ţară minunată şi eu militez pentru ea, pentru că avem multe, multe locuri deosebite. Mie mi-ar plăcea să merg pentru revigorare mentală şi fizică în Maramureş şi fiecare poate alege în funcţie de preferinţe unde să meargă. Familia noastră preferă călătoriile şi concediile atât la munte, cât şi la mare.

Care sunt principalele sfaturi pe care le aveţi pentru că cititorii Sibiu 100 să aibă parte de mai multă împlinire în viaţă lor?

În cartea mea „În Armonie cu Mine!” enumăr o serie de obiceiuri care care să îi ajute pe oameni să aibă energie vitală şi mai multă împlinire în viaţa lor. Iată câteva sugestii: cântă, fă mişcare zilnică, râzi cât mai des, meditează sau roagă-te, respiră conştient, fii recunoscător, ţine un jurnal de suflet, ajută-i pe ceilalţi atât cât te ajuţi pe ţine, iartă, iubeşte necondiţionat.

Sindromul diareic infectios – teste de laborator pentru diagnostic (II)

synevo
 

In acest articol voi incerca sa continui descrierea posibilitatilor diagnostice pentru microorganismele raspunzatoare de declansarea unui sindrom diareic infectios.

Doresc sa mentionez ca tubul digestiv este populat in mod normal de multiple specii de bacterii, fungi si chiar paraziti comensali, formand flora microbiana comensala, astfel incat cautarea a “orice s-ar dezvolta pe mediile de cultura” sau „orice se observa la microscop” nu este de nici un folos pentru diagnostic. Prin varietatea de teste diagnostice disponibile vor fi cautate doar acele microorganisme care au dovedit capacitatea de a determina BDA.

Dintre bacterii as dori sa ma refer in continuare la Yersinia enterocolitica si patotipurile diareigene de Escherichia coli.

Yersinia enterocolitica provoaca o gastroenterita cu febra, dureri abdominale, uneori foarte intense (putand mima o apendicita), si scaune diareice, uneori cu sange. Infectiile sunt mai comune lunilor reci (iarna), dar pot aparea in tot cursul anului. Aceasta bacterie poate supravietui si se poate multiplica la temperaturi scazute(4ºC), astfel incat refrigerarea alimentelor nu ii impiedica dezvoltarea. In privinta diagnosticului, coloniile de Yersinia enterocolitica se pot detecta intr-o coprocultura obisnuita, atunci cand microorganismul este in cantitate mare in proba, dar se prefera cultivarea pe medii speciale, care cresc posibilitatea de diagnostic. De aceea, daca medicul clinician doreste identificarea acestei bacterii in coprocultura, trebuie mentionat in biletul de trimitere spre laborator.

Escherichia coli (E.coli) este o bacterie prezenta in mod obisnuit in intestin, comensala. Prezenta coloniilor de E.coli in coprocultura nu are nici o semnificatie patologica, in mod obisnuit. Exista insa anumite tipuri de E.coli care au capacitatea de a produce anumite substante (numite factori de patogenitate) care vor determina un anume tip de sindrom diareic. Punerea in evidenta a acestor factori de patogenitate reprezinta dovada diagnostica clara a faptului ca tulpina respectiva de E.coli este patogena. Nu exista insa posibilitatea de a detecta de rutina toti acesti factori de patogenitate. S-a observat insa, ca anumite tulpini de Escherichia coli, care produc aceeiasi factori de patogenitate, au o reactie pozitiva cu anumite seruri de aglutinare. Pe baza aglutinarii cu anumite tipuri de seruri, in laboratorul Synevo se pot cauta urmatoarele patotipuri de Escherichia coli: enteropatogen(EPEC), enteroinvaziv(EIEC) si enterohemoragic O157(EHEC O157).

E.coli enteropatogen(EPEC) este cunoscut ca provocand o boala diareica, uneori severa, la copiii cu varsta sub un an. In laboratorul nostru, in coprocultura, se cauta prezenta acestei bacterii pentru pacientii sub doi ani. Peste aceasta varsta, daca medicul trimitator doreste diagnostic de laborator pentru EPEC, trebuie sa mentioneze in biletul de trimitere.

De asemenea, pentru diagnostic de E.coli enteroinvaziv(EIEC) si E.coli enterohemoragic O157 (EHEC O157) este necesara solicitare din partea medicului clinician.

Pentru E.coli enterohemoragic (EHEC) sunt necesare cateva precizari. Factorii de patogenitate ai acestei bacterii se numesc Verotoxine (VT1 si/sau VT2) sau Shiga toxine (ST1 si/sau ST2). Astfel Escherichia coli enterohemoragic (EHEC) este cunoscut si sub denumirile: Escherichia coli verotoxinogen (VTEC) si Escherichia coli Shiga toxinogen (STEC). Datorita acestor toxine se declanseaza un sindrom diareic de gravitate diferita, uneori auto-limitat, adesea cu scaune cu sange. De importanta majora este insa, faptul ca aceasta imbolnavire poate determina, ca si complicatie, sindromul hemolitic uremic (SHU), entitate clinica amenintatoare de viata. Pentru prevenirea acestei complicatii CDC (Centers for Disease Control and Prevention) recomanda evitarea tratamentului antibiotic (se mentioneaza ca poate agrava evolutia) si mentinerea unui volum plasmatic optim pentru pacient.

Mai trebuie mentionat ca tulpinile de EHEC pot fi de doua tipuri: O157 si non-O157. EHEC O 157 poate fi detectat in coprocultura, in urma solicitarii din partea medicului clinician. Tulpinile non-O157 nu pot fi detectate prin mijloacele de cultura obisnuite. Dispunem in laborator de testul rapid EHEC VT1+VT2. Acest test evidentiaza direct in materiile fecale prezenta toxinelor (verotoxinele) raspunzatoare de sindromul diareic. Este foarte util pentru decizia terapeutica rapida, in functie de contextul clinic al pacientului.

Giardiaza si Cryptosporidiaza sunt boli intestinale determinate de protozoare. Cryptosporidiaza evolueaza cu diareea apoasa, febra, dureri abdominale. Pentru diagnostic se efectuaza examen microscopic cu o coloratie speciala. Giardiaza poate fi diagnosticata prin test rapid sau prin examen coproparazitologic.

Deoarece o parte importanta a pacientilor cu BDA, indiferent de microorganismul cauzator, au o evolutie rapid favorabila, deoarece exista situatii de portaj bacterian, fara simptome, este important ca interpretarea rezultatelor testelor de laborator ca si deciziile terapeutice sa fie efectuate de catre medicii trimitatori. Suntem la dispozitia pacientilor pentru lamuriri asupra testelor solicitate.

Dr. Sabina Iurian, medic primar Medicina laborator

 

Un alt weekend cu şoferi băuţi în trafic

0

Un alt weekend în care şoferii nu s-au sfiit să se urce băuţi la volan. În doar trei zille, poliţiştii au oprit în trafic 4 şoferi băuţi. Aceştia au rămas fără permis de conducere şi sunt acum cercetaţi penal.
„În perioada 24 – 26 iunie, în cadrul activităţilor preventive desfășurate în trafic, poliţiştii rutieri au constatat 5 infracţiuni la regimul rutier, în patru situaţii, conducătorii auto se aflau sub influenţa băuturilor alcoolice. În urma testării cu aparatul etilotest, rezultatele s-au situat între 0,43 şi 0,67 mg/l alcool pur în aerul expirat.” a declarat Luciana Lazăr, purtător de cuvânt al IPJ Sibiu
Poliţiştii au oprit însă în trafic şi un şofer fără permis de conducere. Bărbatul, de 31 de ani, circula cu maşina pe Calea Şurii Mici.

Agricultura ar putea înregistra cel mai bun an din ultimul deceniu

În 2016, agricultura ar putea înregistra cele mai bune rezultate din ultimul deceniu, ajungând la o cifră de afaceri de 24,5 miliarde lei, datorită vremii favorabile din primavară, a investițiilor, relansării consumului și a evoluției prețurilor, se arată într-o analiză a Dekalb, divizie a Monsanto.
Citește mai multe pe Hotnews.ro