Clubul Sportiv Temerarul Sibiu a început înscrierile pentru copii, la judo, una din cele mai importante discipline ale României. Ramură sportivă în care elevii antrenaţi de Florin Bercean se vor duela cu gimnastica, scrima şi tenisul de câmp pentru a aduce cele mai multe medalii pentru ţara noastră la Jocurile Olimpice de la Rio. Antrenamentele vor avea loc în Sala din Cisnădie, str.Abatorului nr.2 (fosta fabrică Rehau). Programul este de luni până vineri între orele 18,30-20,30. Informaţii la telefon : Ionel Chioveanu – 0744 140 616 sau 0723 555 884
Clubul Sportiv Temerarul Sibiu a început înscrierile pentru copii, la judo
VIDEO: Trei tineri reţinuţi după ce au tâlhărit doi taximetrişti
O tânără de 19 ani împreună cu doi băieţi minori au tâlhărit doi taximetrişti în mai puţin de 24 de ore. Au fost însă prinşi la scurt timp de poliţişti. A avut loc o amplă acţiune de investigare la care s-au folosit şi câini special antrenaţi.
În ultimele două zile, doi taximetrişti au cerut ajutorul poliţiştilor după ce au fost tâlhăriţi de un grup de tineri, o fată de 19 ani şi doi băieţi minori, 16 şi 17 ani. Aceştia pretindeau că merg în localitatea Roşia însă pe drum îi ameninţau pe taimetrişti şi le luau banii, telefoanele dar şi alte bunuri de valoare pe care aceştia le aveau la ei. În urma acestor reclamaţii, poliţiştii au organizat o amplă acţiune de investigare iar în cele din urmă au reuşit să îi prindă pe hoţi. „În urma audierii victimelor, polițiștii au constatat că cele două tâlhării au fost comise de același grup de persoane, trei tineri care pretindeau că doresc să fie transportați din municipiul Sibiu în com. Roșia și care, pe traseu, amenințau, imobilizau și deposedau taximetriștii de bunurile pe care le aveau asupra lor, bani și telefoane mobile. Activităţile investigativ operative specifice au fost dublate de prezenţa poliţiştilor din cadrul Serviciului de Acţiuni Speciale şi de către cei din cadrul Centrului Chinologic „Aurel Greblea” din Sibiu. Au fost mărite efectivele de poliţişti aflate în teren, au fost audiaţi martori, vizionate imagini video de pe posibilul traseu al infractorilor şi au fost folosiţi câinii de urmă, astfel încât , în cursul nopții de 19 spre 20 februarie, s-a reușit identificarea și prinderea celor trei presupuși autori pe raza municipiului Sibiu.” a declarat Elena Welter, purtător de cuvânt al IPJ Sibiu
Tânăra de 19 ani este din localitatea Orlat iar cei doi băieţi minori împreună cu care aceasta acţiona sunt din Fofeldea. Toţi cei trei tineri au fost reţinuţi pentru 24 de ore şi urmează să fie prezentaţi în faţa instanţei cu propuenre de arestare preventivă. Ei sunt cercetaţi penal pentru tâlhărie.
VIDEO: Un copil de 14 ani lovit de o maşină, băiatul se afla în drum
Un copil de 14 ani a fost lovit de o maşină pe strada Oslo din Sibiu. Băiatul era împreună cu un prieten pe carosabil, aproape de axul drumului când o maşină de teren a trecut şi l-a lovit pe unul dintre ei. Copilul a căzut pe asfalt, iniţial a spus că nu este rănit însă ulteror a ajuns la spital cu fractură de gambă.
Accidentul a fost surprins de o cameră montată pe bordul unei maşini parcate. În imagini se vede cum unul dintre băieţi este lovit de autoturismul de teren şi cade la pământ. Şoferul maşinii a oprit imediat, băiatul i-a dat însă asigurări că nu a păţit nimic însă şoferul nu a plecat de acolo. În cele din urmă s-a dovedit că băiatul a fost rănit la picior. El avea dureri mari aşa că a fost chemată la ambulanţă care l-a transportat la spital. Băiatul de 14 ani are o fractură de gambă.
Dragostea care străbate timpul
Au zeci de ani de căsnicie la activ, au trecut împreună prin bune și rele, însă au rămas împreună, înfruntând toate obstacolele care le-au ieșit în cale de-a lungul timpului. Cum au reușit să păstreze o relație armonioasă, ce au învățat din experiențele pe care le-au depășit împreună, care este esența dragostei în căsnicie, dar și ce sfaturi le dau tinerilor, aflăm în luna destinată iubirii, din materialul de mai jos.
Liliana Maria și Ioan-Nicolae Popa s-au cunoscut pe vremea studenției, iar în urmă cu 53 de ani s-au căsătorit imediat ce au terminat facultatea. Privind în urmă, spun că înțelegerea, înțelepciunea, liniștea și răbdarea sunt cuvintele cheie în care și-au împletit anii de căsnicie.
Liliana Maria Popa:
Ne-am cunoscut din întâmplare. Studenţi fiind, stăteam înghesuiţi la coadă ca să ne luăm bursele. N-aveam nici unul dintre noi bursă normală, doar burse de merit, eu, pentru că eram fiică de preot, el pentru că salariile de dascăli ale părinţilor lui depăşeau plafonul prescris. Am terminat facultatea, ne-am căsătorit şi am fost repartizaţi în învăţământ, la Răşinari. Nu ne-a fost uşor; n-aveam de nici unele, părinţii nu ne prea puteau ajuta…Perioada însăşi era dificilă. Răşinariul fiind sat de munte, nu avea CAP, dar eram purtaţi cu zilele prin sat, să lămurim oamenii să se înscrie în întovărăşirea agricolă. Fără înţelegere şi fără să ne ajutăm unul pe altul, n-am fi scos-o la capăt.
Au trecut de atunci 53 de ani. Au fost şi bune şi rele, ca la toată lumea. Sfaturi nu prea pot să dau. Cred că e esenţială comunicarea, încrederea reciprocă, dorinţa de face în aşa fel încât celuilalt să-i fie bine, să găseşti o vorbă bună când are nevoie de ea. Îmi vine în minte o vorbă a lui Octavian Paler: „Iubeşte-mă când merit cel mai puţin, pentru că atunci am cea mai mare nevoie de dragostea ta!”.
În germană se spune „soţul/soţia meu este cea mai bună jumătate a mea”. După zeci de ani de viaţă în comun, eu pot spune că înţelepciunea şi răbdarea soţului meu au fost pilonul pe care s-a sprijinit întreaga noastră căsnicie. Şi, să nu uit, umorul, pe care am învăţat să-l apreciez!
Ioan-Nicolae Popa:
Cine sunt eu, boţ de lut, ca să mă încumet a da sfaturi celor tineri, care de fapt, nici nu mi le cer, sătui find ei şi de poveţe şi de povăţuitori!? Da, am adunat în spinare 75 de ani (plus vreo câteva luni!) dar nu mă simt în măsură să desluşesc miracolul numit „căsnicie”. Îl numesc „miracol” pentru că el decurge din voinţa Creatorului, oamenilor revenindu-le datoria de a căuta modalităţile de împlinire a acelei voinţe. Cum pot găsi un bărbat şi o femeie acele modalităţi? Nu ştiu şi nici nu pot să ştiu cum se poate produce armonizarea a două universuri atât de diferite pentru a alcătui un întreg indestructibil, care să nu cedeze la presiunea atâtor de multe şi de felurite încercări pe care viaţa li le scoate în faţă. Dacă aş şti, nu aş scrie aici, aş fi vedetă de televiziune, guru ori mai ştiu ce bidiganie faimoasă în întreaga noastră galaxie, poate şi în altele. Ştiu doar că a face pasul într-o căsnicie nu este o joacă. Ştiu că promisiunea de a-i fi cuiva alături „până la moarte” nu trebuie să fie o vorbă goală şi m-am convins că, dacă cei doi nu sunt capabili să depăşească orgoliile exacerbate, dacă nu ştiu să renunţe la ambiţiile infantile şi dacă nu pot să aprecieze cum se cuvine calităţile tovarăşului de viaţă, existenţa cuplului este şubredă, mincinoasă şi dominată de frustrări. Şi mai ştiu că satisfacţia mea în viaţa de familie s-a datorat faptului că soţia mea a ştiut să asigure climatul de linişte, de împăcare şi de mulţumire pe care nu-l simţi decât ACASĂ. Oare aici se regăseşte şi ceea ce, îndeobşte, numim DRAGOSTE?
La începutul acestui an, Silvia și Ilie Agîrbiceanu au împlinit 50 de ani de căsnicie, aniversând „nunta de aur”. S-au cunoscut „la dans”, în vara anului 1965, dar în ciuda deceniilor întregi care au trecut de atunci, dragostea le-a rămas la fel de vie, astfel încât domnul Ilie mărturisește, cu mâna pe inimă: „dacă aș fi tânăr, tot pe Silvia aș alege-o”.
Înțelegerea și iubirea au fost cele care ne-au ajutat să răzbatem în timp. Ne-am străduit să avem copii devreme, să îi creștem cu înțelegere părintească și iubire, așa cum ne-am înțeles amândoi când am spus atunci, la sfat, să ne ajutăm la greu, la boală, până când avem zile. Tinerilor le doresc să fie înțelegători, să aibă răbdare, să fie amabili cu doamnele, să-și iubească partenera, să o ajute în clipele grele și să nu uite de biserică și de Dumnezeu. Celor care vor să se căsătorească le recomand să își studieze viitoarea soție, să aibă răbdare, să vadă ce probleme are, dacă poate să o ajute, dacă se pot înțelege amândoi, să vadă dacă sunt pe aceeași lungime de undă. Eu cred că trebuie să fii sărac în suflet, nu pentru avere. De aceea le-aș spune băieților să nu se arunce la fete cu avere mare că s-ar putea să aibă mai mult de pierdut, fiind toată viața un întreținut. E bine să aibă și ea, dar mai bine să fii tu, ca bărbat, că tu ești stâlpul, trebuie să îți întreții familia, părinții, bunicii, așa cum e rânduit în lume. Să fie harnici, muncitori, să nu se codească. La început e mai greu, toți vor bani mulți dacă se poate dintr-o dată, dar nu e chiar așa. Și noi am fost săraci, am pornit de la salarii mici și dacă adunam tot ce aveam, intra într-o valiză. Am pornit însă încet și am reușit apoi în viață, căci dacă e înțelegere și iubire se trece peste tot.
Tot timpul am apreciat la soția mea că era o femeie care nu exploda chiar așa din orice, mai greșeam, mai întârziam la o bere, la un fotbal, dar ea a fost înțelegătoare, știam că nu-i convine, dar am venit cu o floare, cu o vorbă bună și m-a iertat. Și ca să fie toate și mai bune, când cumpăram ceva, ea avea tot timpul ultimul cuvânt, ce-i plăcea ei, îmi plăcea și mie. Ea a reușit să se impună prin felul ei de a fi, a muncit tot timpul, a fost ambițioasă, s-a ocupat de copii. În plus, a fost un bun contabil, a știut să drămuiască fiecare leu. 50 de ani a făcut tot ce-a putut, a fost pentru casă, pentru copii și pentru mine personal, a știut să ne aprecieze gusturile și plăcerile și pot să spun că dacă aș mai fi o dată tânăr, tot pe Silvia aș alege-o.
Silvia Agîrbiceanu
Soțul meu a fost totdeauna liniștit, blând, nu era agresiv, mă înțelegea întotdeauna când îi spuneam ce ne trebuie, cât e de greu, ce avem nevoie. Era foarte sufletist. Nu s-a întâmplat niciodată ca atunci când eu greșeam ceva, el să vrea să se răzbune. Chiar dacă ținea în el, tăcea. Cred că o tânără soție trebuie să fie înțelegătoare, să îi înțeleagă și pe bărbați când au probleme, iar ele să își continue activitățile în casă, să fie o bună gospodină, o bună mamă și o bună soție. Dacă o femeie nu își înțelege soțul atunci când are nevoie și îl repede, sigur că încep discuțiile. Când îl vede că e supărat, nervos și vrea să se agite, ea e bine să încerce să tacă, să aplaneze discuția și când se liniștește să îi spună ce e bine și ce e rău. O femeie trebuie să fie de casă, mamă și soție pentru soț, și atunci toate decurg de la sine dacă e înțelegătoare. E mare rata divorțurilor în prezent, pentru că acum femeile își impun că numai ele au dreptate și vor totul, începând de la o haină până la o distracție. Iar dacă soțul nu-i face toate voile, gata, nu mai e un soț bun. Ele nu se gândesc că așa, ca soție, trebuie să suporți și să te gândești că este o limită ca să poți să supraviețuiești. Nu e totul numai pentru tine, e și pentru bărbat, trebuie să te gândești la amândoi și după ce vin copiii să te gândești și la ei. De asemenea, consider că atunci când o tânără își alege soțul, trebuie să țină cont ca acesta să fie amabil, să aibă un suflet bun, să își dea seama că este pentru a forma un cămin. Dacă e un om care crede numai în distracții, în plimbări sau în plecări prin străinătate, e mai greu, toate au o limită. Căsnicia este pentru viitor, nu numai pentru distracție. Căsnicia este, într-adevăr, la bine și la rău.
Marcela și Nicolae Tudosoiu s-au cunoscut în 1965, când aveau 18 ani, respectiv 21 de ani, în gara din Copșa Mică. Au fost o vreme împreună … după care drumurile li s-au despărțit. Doamna Marcela s-a căsătorit și s-a mutat în Timișoara, iar domnul Nicu, de asemenea, s-a căsătorit și a devenit polițist. S-au reîntâlnit după 13 ani, când ea era singură în urma divorțului, iar lui îi murise soția, ambii având câte doi copii, o fată și un băiat. În anul 1983 s-au căsătorit, iar povestea lor de iubire continuă să meargă mai departe.
Marcela Tudosoiu
În primul rând, într-o căsnicie trebuie să te suporți unul cu altul. E mare lucru acesta. Noi, având 4 copii, dacă nu eram niște oameni ponderați, și, cum zicea moșul meu, „cu frică de Dumnezeu și rușine de oameni”, nu cred că răzbeam, pentru că a fost o căsnicie foarte grea. Cel puțin la început, până când au crescut copiii mai mari și fiecare și-a văzut apoi de rostul său. Din fericire, copiii noștri s-au înțeles ca niște frați din prima, niciodată nu au existat între ei discuții. Și acum sunt ca frații, niciodată n-au făcut distincție între ei, unii față de alții.
În orice cuplu mai există probleme. Și la noi, faptul că soțul avea un serviciu aproape non stop, iar eu trebuia să fiu mereu cu copiii acasă, poate se mai creau probleme. Mi se mai părea și mie că vine târziu în noapte sau stă mai mult, însă am trecut peste astfel de situații, am mai discutam, am mai vorbit și am depășit. Pot să vă spun că ne-am înțeles, nu bine, foarte bine și am fost un cuplu exemplar. Peste tot eram invidiați, toți colegii ne întrebau – dar voi ce faceți, cum de sunteți așa de bine împreună? Bunica mea le spunea deseori fetelor: lăsați unul după altul. Deci, acesta a fost un dicton la mine și am văzut și la părinții mei, cum tot timpul, ori maică-mea, ori taică-meu aplanau. Aceasta este cheia. Soții trebuie să țină foarte mult unul la altul, să treacă peste toate problemele din ziua de astăzi. Când ne-am căsătorit noi, nu erau atâtea atracții și pot să spun că am avut o căsnicie fericită. Sper să ne ajute Dumnezeu până la ultima suflare.
Nicolae Tudosoiu
Eu cred un lucru foarte important. În primul rând, orice căsnicie trebuie să se bazeze pe dragoste. Dacă nu există acest sentiment nu văd cum un contract, că practic e un contract civil, o înțelegere înter doi parteneri să ființeze și să reziste în timp, pentru că nu există suportul. Nu poți merge înainte. Greutăți, în orice căsnicie, în orice viață există, indiferent că ești singur sau cu cineva, dar atât timp cât ai plecat la drum din dragoste împreună și dacă acest sentiment îl întreții și există, toate lucrurile se rezolvă , adică, cum? Există posibilitatea ca rațiunea să învingă și să treci peste toate nimicurile și greutățile care în final nu sunt lucruri esențiale, sunt duiscuții care care pornesc de la nimic aproape. Și mergând înainte, ai posibilitatea să întărești relația. Important într-un cuplu este întotdeauna ca atunci când apar discuții să existe posibilitatea, indiferent care, dar unul dintre cei doi, să cedeze și să o ia de la început. Pentru că dacă se vor ține fiecare pe poziție cu ideea lui, cu părerea lui, conflictul nu se aplanează.
Dacă te gândești că ai plecat la drum din dragoste în mod obligatoriu știi că orice conflict se poate aplana, orice neînțelegere își găsește o rezolvare. Și de regulă rezolvările sunt foarte simple, îți dai seama că totul a fost aproape degeaba, dar probabil așa trebuie să fie, sunt hopuri, sunt greutăți. Însă, dacă în momentele în care sunt conflicte, îți reamintești momentele pozitive pe care le-ai avut în căsnicie și în viața trăită împreună, atunci vei trece obligatoriu peste orice. Și mai este nevoie și de recreere, să mai pleci de acasă. Eu când stăteam acasă, erau foarte multe probleme ce trebuiau rezolvate, astfel încât, cum aveam posibilitatea, mai plecam și mai ieșeam, pe la un restaurant, pe la curmătură. Principalul sfat este ca, dacă ai plecat din dragoste, să menții dragostea și să o hrănești, să existe până unul dispare fizic, altă soluție nu văd. Eu am menținut dragostea simplu: n-am lăsat-o să moară.
Dan Popescu: România, slabă economic – o veritabilă hemoragie a ignoranței ( partea I)
Potrivit ultimelor statistici, economia României a înregistrat în 2015 o creștere economică de 3,7% față de anul 2014.
Cu toate acestea, pe harta economică există numeroase puncte negre, un risc crescut menținându-se în viitor pe fondul crizei forței de muncă, al slabei atrageri a fondurilor europene, cât și al numărului redus de salariați raportat la numărul pensionarilor. Despre intens controversata lege a dării în plată, despre realitățile, duritățile și speranțele economiei românești, cât și despre amenințarea unei noi crize mondiale, vorbește prof.univ. dr. Dan Popescu.
De ceva vreme, se tot discută despre Legea Dării în Plată în România, o lege ce le-ar permite celor care își cumpără o locuință cu credit ipotecar, să o returneze băncii când nu mai pot plăti ratele. Considerați că este oportună această lege la momentul actual?
Proiectul, încă, al „Legii Dării în Plată” – ce urmărește să reglementeze (textual) „dreptul debitorului de a stinge integral creanța și accesoriile sale, izvorând dintr-un contract de credit, prin transmiterea către creditor a dreptului de proprietate asupra bunului imobil ipotecat în favoarea creditorului” – a generat și generează discuții, comentarii, negări – este drept, de multe ori parțiale –, completări, amendamente, etc. Și nu puține. Chiar președintele Klaus Johannis a cerut reexaminarea lui. Eu cred că trebuie menținut scopul social al legii: să-i privească pe cei care și-au făcut, ca persoană fizică, o casă pentru a locui în ea și nu pe cei care au făcut locuințe ca o afacere, pe dezvoltatorii imobiliari. Altminteri, situația băncilor se poate complica, riscul operațiunii bancare respective fiind preluat, în bună parte, de ele. Or, riscul trebuie împărțit cu clienții. Legea trebuie să se refere, în principial și în fapt, la cei care au probleme reale. Să nu uităm că băncile dau credite din banii pe care îi atrag de la deponenți, or aceasta nu e de joacă, se poate vădi, după caz, riscul de neplată, se poate accentua riscul de dezechilibru bancar etc. Mai departe, o aplicare retroactivă a legii comportă argumente „pro” și „contra”. Eu nu am destule elemente să mă pronunț în acest sens, dar cred că trebuie să prevaleze caracterul declarat al legii: cel social. În aceeași direcție ar putea interveni și „pragurile”, tocmai pentru a putea fi ajutați „cei care au cu adevărat nevoie, nu cei care s-au îndatorat pentru terenuri, mai multe case sau dezvoltări imobiliare”, cum menționează reprezentanții BNR. Oricum, pozițiile mi se par constructive și sper să fie bine pentru toți, inclusiv pentru dezvoltatori.
Ce impact estimați că ar avea această măsură legislativă asupra economiei, ținându-se cont de faptul că vor fi afectate o serie de sectoare conexe, gen constructorii, producătorii de materiale de construcții?
Prin toate cele arătate, cred că ar avea de câștigat economia națională, un scop ce se impune. Nu ar pierde nici sectoarele din amonte – respectiv activitatea de construcții, producătorii de materiale de construcții, etc. – iar în aval s-ar mai relaxa câte ceva din problema locuințelor. Firește că trebuie corelat și cu prevederile Programului „Prima Casă”, care a avut și are succes. Oricum, chestiunea nu este deloc simplă…
Care credeți că ar fi cea mai eficientă formulă prin care să poată fi protejată atât populația pentru situațiile de risc, cât și stabilitatea sistemului bancar?
Nu am toate datele necesare să mă pronunț astfel, sunt specialiștii nemijlociți ai domeniului ce o pot face. Eu, repet, cred că este esențială conservarea scopului social al Legii. Anumite categorii de oameni să beneficieze de Lege, iar băncile să nu riște prea mult. Nu cred că ar fi vorba de „o răzbunare a băncilor” din perspectiva modificărilor solicitate… Oricum, nu de puține ori băncile au avut de câștigat doar ele în relațiile cu clienții. Să ne amintim de „dobânda real pozitivă” din anii 1990, ce le permitea să crească mereu rata dobânzii la credite peste rata de inflație, enormă în acea vreme. Mulți dintre cei ce au luat credite atunci, uneori deloc atenți – nici nu era cultura necesară astfel –, au avut imens de pierdut prin „tehnologia” bancară arătată. Să mai amintesc de practici ale băncilor americane – dar și din Europa, Franța, ș.a. – în 2007-2008, care au rostogolit pierderile, generate de acordarea multor credite neperformante, spre bugetul federal, spre buget, băncile fiind astfel înlesnite tocmai de buzunarul clienților de rând, al contribuabililor în general? Chestiunea se vădește stranie cu atât mai mult cu cât licențiați de la băncile respective, „marii lor diriguitori”, au beneficiat de salarii compensatorii de milioane și milioane de dolari, de euro. Nu cred că a fost corect față de oameni, și americanii sau francezii au sesizat asta. Acum, la noi, să fie, dar, riscul împărțit. De altfel, „Socialul” prevalent, în atenția băncilor nu este un fapt nou. Dacă am putea, l-am întreba pe marele F.W. Raifaissen, pe marele L. Erhard. Și ar sprijini ideea. Ar sprijini-o și românii Ștefan Zeletin, autorul celebrei lucrări „Burghezia română”, dar și Vintilă Brătianu sau Mihail Manoilescu, cel mai mare economist român recunoscut în afara țării, mort în pușcăriile comuniste. Nici chiar americanul Milton Friedman, libertarian convins, nu s-ar da înapoi…
Probleme au început să apară în ultima perioadă pe piața forței de muncă. Angajatorii se plâng că afacerile le sunt amenințate, întrucât găsesc tot mai greu mână de lucru. Pe de o parte, milioane de români au plecat la muncă în străinătate, iar, pe de altă parte, cei rămași în țară sunt foarte slab pregătiți, nereușind să își ia nici bacalaureatul. Ce soluții vedeți la acest capitol?
Întâi, problemele pe piața forței de muncă nu au apărut doar în ultima perioadă. Ele sunt demult și provin, în parte, și din timpul dinainte de 1990: posturi numeroase, de multe ori slab încărcate. Căderile majore din industrie, din economie, de mai apoi, mai ales în condițiile devalizărilor cunoscute, ale escrocheriilor și pungășiilor intervenite în privatizarea și gestiunea firmelor, fără implicarea pozitivă a unor instituții ale statului, ci dimpotrivă, și ca urmare creșterea masivă a șomajului, au generat plecări esențiale „afară”. În general ale unor oameni bine pregătiți, iar în țară a rămas, tot în general, ceea ce este. Cu urmările cunoscute. Nu cred că există o altă soluție decât cea a „re”-urilor: „reindustrializare”, „relansare economică”, dezvoltare, politici publice potrivite, obținând importante resurse și prin obturarea corupției, recuperarea imenselor sume de bani furați și învestirea lor în economie.
Desigur, totul în condițiile unei bune pregătiri profesionale, în ton cu cerințele pieței, ale unei reconversii reale pentru forța de muncă, după caz, ale unor reușite de integrare în marile lanțuri internaționale de producție. Nu suntem singuri nici în țară, nici în UE, nici în Europa, nici în lume. Sunt și alte reguli decât în urmă cu 30 sau chiar 10 ani. Chiar dacă vorbim de întreprinderi mici și mijlocii. Să urmăm exemplul european, chiar al cooperației europene – de tip german, francez, belgian –, cel al competitivității și, desigur, al unor lanțuri internaționale de succes, cu rezultate profitabile pentru toți. Nu sunt, însă, suficiente, doar bunele intenții, trebuie să și știi, să poți. Competiția e dură.
Diverși analiști externi susțin că în curând va veni o nouă criză mondială. Când estimați că va lovi România și ce putem face pentru ca efectele sale să fie cât mai puțin resimțite?
Nu doar „diverși analiști externi” se referă astfel, ci și unii profesori români din domeniu. Este drepr, puțini. Și nu este vorba neapărat de o nouă criză, ci de confirmarea, poate dezvoltarea, celei vechi… Avem, actualmente, de-a-face cu un sindrom care pune în pericol civilizația noastră pe Terra: o criză climatică și de mediu, poluarea în fapt și supraîncălzirea Terrei, cu marile lor efecte nocive: inundații și cataclisme tot mai dese. O criză financiară evidentă generată cu precădere de exacerbarea speculației, destul de mlăștinoasă, și marginalizarea producției. O criză a energiei, vrem nu vrem. O criză de identitate umană și națională. O criză a păcii, cu războaie locale, uneori fratricide, dar și cu posibilitatea, din păcate, a unor conflicte militare mai ample. Riscul reactivării „războiului rece”. O criză alimentară ce se prefigurează dură și care ne bate insistent la ușă. Conflicte religioase acutizate, fundamentaliștii care taie capete, terorismul desfășurat la scară globală. Criza migrației: o populație care fuge de moarte și mizerie… Câți bani ar putea costa rezolvări în acest sens? Imens, inimaginabil chiar… Ca un detaliu, energetic, pe ciclu lung de producție, avem de-a-face cu o criză cu debut brusc la începutul anilor 1970 și cu final odată cu izbânda economică ca prețuri, a noilor energii, spre anii 2030. Când se va intra fatal, după puțin timp, într-o altă criză, desigur, după o anume perioadă de înviorare și avânt. Și este vorba doar de energie. Am putea continua…Crizele au fost și sunt. Problema este amploarea lor și politicile anticriză, care să le facă să nu ne copleșească, să le facă suportabile…
Unde se află România astfel? Slabă economic, cu o putere de decizie relativ subțire la multe niveluri – să sperăm, totuși, în noua etapă –, cu marile ei probleme economice, sociale, culturale – o veritabilă hemoragie a ignoranței – suntem, încă, „mititei”. Este drept, cele mai multe chestiuni pot fi examinate astfel doar la nivel global. Contează, firește, și „picăturile”… Dar analizele corecte, dincolo de mari interese internaționale punctuale? Îmi vine greu să cred că sunt foarte des încurajate. Până unde se va întinde coarda? Îmi vine, deasemenea, greu să cred că se poate întinde mult mai mult. Ce urmează? Nu știu, nu știm, dar cred că nu teribil de bine. Avem copii, nepoți. Ce le lăsăm, ce le pregătim? În țară și în lume? Suntem cetățeni români, dar și cetățeni europeni, suntem și cetățeni ai Terrei. Cu ce folos dar și cu ce obligații?
Oricum, rata modificărilor spre rău este, cred, mai mare mult dacât rata naturală. Întotdeauna Pământul „s-a mișcat”, mereu „se mișcă”. Acum, însă, avem prea puțină pâine și prea mult circ… Din păcate, răspunsurile sunt, încă, prea generale, mai mult de bun simț și nu de fapt, ca atare. Trăim într-o lume financiară și financiarizată foarte dură. Este acesta un punct de care, neapărat, trebuie ținut seama. Imensele, morbidele discrepanțe între cei foarte bogați, puțini, și cei săraci sau foarte săraci, tot mai mulți, sunt bombe cu mare putere de explozie. Nu întotdeauna explozie întârziată. Într-o lume cu multe orori, să facem apel la marea înțelepciune a Papei dar și a altor capi ai bisericii creștine…
Am publicat, nu de mult, pe o rețea internațională de mare prestigiu, o comunicare a mea la Institutul Național de Cercetări Economice din București: „Căderea Romei și decăderea actualei noastre civilizații, un proces repetitiv?” Am ridicat, practic, doar un colț al cortinei. Da, este vorba de un proces repetitiv. Cum îl dominăm, cum îl derulăm, cum prevenim ce nu dorim? Nu doar oamenii de știință, cercetătorii, ci și oamenii politici au de lucru. Apropo, noi cum plătim oare medicii, profesorii, chiar și biologii, fizicienii, inginerii, economiștii, etc.? Rău, în schimb am privilegiat demnitarii și politicienii. Nu zic că nu era necesar, dar… Să ne amintim de celebra „Parabolă” a lui Claude-Henri, conte de Saint-Simon…
Reușim împreună
Am bucuria, în această perioadă, de a fi înscrisă într-o cursă care, pe cât mă onorează, pe atât mă obligă să rămân vocea celor care au nevoie, dar pe care nu-i poate auzi nimeni. Am fost nominalizată să reprezint județul Sibiu la secțiunea „Jurnalistul anului” în domeniul asistenței sociale, la Gala Națională a Excelenței în Asistență Socială 2016. În competiție au fost selectați 48 de jurnaliști din întreaga țară, iar în această etapă are loc un vot online, care se va închide în seara zilei de duminică, 21 februarie, la ora 23.59. Numai 3 jurnaliști, care vor primi cel mai mare număr de voturi din partea publicului, vor merge în marea finală din 14 martie, un juriu format din specialiști urmând să desemneze, la acea dată, câștigătorul. Dacă ați apreciat articolele sociale pe care săptămână de săptămână vi le aducem în casele dumneavoastră, mă puteți susține și dumneavoastră cu un vot pe site-ul http://gala.cnasr.ro/index.pl/premiul_pentru_jurnalism5
Vă mulțumesc tuturor celor care deja m-ați votat pe parcursul acestei săptămâni, rezultatele parțiale înregistrate până vineri, plasându-mă pe poziția a doua.
Indiferent de rezultat, în calitate de redactor-șef al ziarului Sibiu 100%, vă sunt recunoscătoare, alături de întreaga echipă redacțională, pentru cooperarea, simpatia și încrederea pe care le aveți față de această publicație.
„Fii schimbarea pe care vrei să o vezi în lume,” spunea înțeleptul Gandhi, iar împreună, consider că avem puterea să schimbăm mentalități, realități și să facem lucrurile să se întâmple. Ați arătat-o pe parcursul anului trecut, când ați fost alături de noi în campaniile prin care am ajutat familii și copii fără sprijin material să aibă o viață mai bună, am salvat adăpostul de noapte de la desființare, am militat pentru ca elevii de la Palatul Copiilor să își desfășoare cursurile într-un loc mai sigur, am susținut petiții pentru diverse situații de criză, am sprijinit cauze umanitare precum construcția unui spital al copiilor bolnavi de cancer ori am tras un semnal de alarmă asupra problemelor generate de consumul excesiv de alcool, prin campania „Alcoolismul, o problemă de sănătate publică în România”. De asemenea, prin campania „Produs în Sibiu”, inițiată de ziarul nostru, ne-am dorit să conștientizăm fiecare sibian cu privire la impactul direct pe care îl are asupra vieții sale faptul că susține economia locală prin cumpărarea produselor fabricate de firmele sibiene.
Implicându-ne social, avem șansa să primim mult mai mult decât dăm, străduindu-ne să nu uităm vreodată cuvintele lui Edmund Burke: „Pentru ca răul să triumfe este suficient ca oamenii buni să nu facă nimic”.
Prăbușire cu aplauze
Romania este „vicecampioană” în Europa la capitolul adolescentelor însărcinate. Însă suntem liderii europeni absoluți la sifilis și cancerul de col uterin. Din cinci copii, unul nu va termina școala. Aceasta e realitatea societății noastre, pe care fie ne facem că nu o vedem, fie o ignorăm cu bună știință. În același mod în care întoarcem capul când găsim un om scormonind în gunoaie sau cerșind, sau un câine comunitar defecând pe trotuarul orașelor noastre.
De două săptămâni, copiii din județul Argeș se îmbolnăvesc din motive necunoscute și mor. Nimeni nu știe de ce se întâmplă asta. Acum jumătate de an au murit alți tineri arși de vii, dar și ulterior datorită unor infecții dobândite în spitale. Autoritățile, statul român, politicienii, atunci când nu și-au tras figuri ipocrite și sobre, s-au făcut în astfel de cazuri că plouă.
Miercuri seara, în proximitatea noastră la Ankara, zeci de soldați turci au murit în urma unui atentat terorist devastator. Statul român a tăcut din gură pentru că în fruntea României se află un lider taciturn căruia pare să îi fie lene să deschidă gura. Mor oameni, situația socială poate nu e cea mai fericită și problemele cetățenilor români care l-au ales nu prea îl interesează.
Când însă instituțiile statului român își duc la îndeplinire sarcinile și pun în aplicare deciziile instanțelor, cel mai tăcut președinte al României devine neașteptat de vocal. Președintele Senatului, cele două mari partide PSD și PNL devin extrem de preocupate de sintagma „dreptului la liberă exprimare”. Când legea defăimării promitea amenzi astronomice dacă îl făceai pe Dragnea baron local și pe Dan Voiculescu un infractor de drept comun, politicienii au tăcut mâlc. A fost nevoie ca ambasadorul Statelor Unite ale Americii să intervină viguros ca o astfel de oroare camuflată în lege să nu fie adoptată.
O vorbă din popor spune „fă-te frate cu dracu’ să treci puntea”. Puntea pe care au trecut-o împreună instituția media de șantaj și mistificare Intact Media Grup, de mână cu președintele României, este nemulțumirea față de justiție și curajul magistraților de a popri și valorifica în interes public proprietățile celor ce au comis infracțiuni.
Klaus Iohannis are un proces penal în care justiția a decis că o proprietate a sa a fost dobândită ilegal. Președintele a declarat, extrem de iritat, că verdictul justiției despre propietatea sa din centru Sibiului îl nemulțumește. Aceasta e explicația banală a atitudinii favorabile prezidențiale față de antenele lui Voiculescu și declarația sa extrem de critică la adresa instituțiilor statului român. Marea strategie a Palatului Cotroceni de căutare a unui vehicul media favorabil este o aiureală. Domnul președinte a vrut să joace rolul unui lider politic împăciuitor în scandalul născut în studiourile Antenei 3 cu ANAF-ul, însă un gând mai vechi despre o casă l-a depășit în mare viteză.
Haloimăs
Cuvântul nu e de găsit în dicţionare. După sonoritate pare săsesc, adaptat fonetic la dulcea limbă românească. Dar, se foloseşte pe meleaguri sibiene ca termen mai elegant pentru a defini cacofonia, acea debandadă zgomotoasă plină de istericale, când nimeni nu mai ascultă pe nimeni şi toţi au dreptatea lor.
Cum altfel am putea defini orbecăiala naţională a sistemului medical care, timp de săptămâni nu poate sau nu vrea să găsescă un diagnostic pentru o epidemie!? Dar poate, vrea şi are timp să se învârtă în jurul cozii în direct la televizor, ridicând în slăvi competenţa incompetenţei. Ce conteză că au murit copii şi au fost zdrobiţi părinţi. „Noi suntem o echipă formidabilă de specialişti, care am învăţat să recunoaştem boala”, declara o distinsă doamnă doctor repetitiv la televizor, pe dinafara cauzei şi a tratamentului. Rămâi trăznit! Şi noi, românii, suntem o echipă formidabilă de „plătitori de asigurări medicale fără nici o finalitate”, care am învăţat însă să recunoaştem boala sistemului: paraziţii mafioţi care sufocă cu aberaţii administrative o mână de medici cu vocaţie, încă rămaşi prin ţară şi care, oricum, nu au loc la catedrele universitare de medicină de atâta pilăraie. Nu-i de mirare că, de la vremea când pe Bulevardul Clinicilor din Cluj studenţii treceau prin dreptul Facultăţii vorbind instinctiv în şoaptă, din respect pentru somităţile care le erau dascăli, s-a ajuns la nulităţi patentate la cârmele sănătăţii naţionale. Ca să nu mai vorbim de inimile de piatră care pot „deversa” pe caldarâm UN OM bolnav, pentru că nu are asigurare. De ce să te îngrozeşti mai întâi? De faptul că altădată un simplu medic de circă punea diagnosticul dintr-o privire şi rezolva infecţia intestinală cu biseptol şi fiertură de morcovi iar azi nu mai ştim nici atât? Sau de ştirea extrem de gravă – care a rulat pe burtierele tv din surse medicale din Argeş doar o seară şi a dispărut fără urmă – că tragedia naţională vine de la un vaccin? Pentru faptul că premierul nu s-a întâlnit de urgenţă cu somităţile din gastro-enterologia românească pentru a pica pe soluţie, înclin să cred că nimeni nu va onora „nota de plată”, decât pruncuşorii, cu vieţişoarele lor.
Şi ca tacâmul haloimăsului naţional să fie complet, din cacofonia generală s-a trezit o voce de autoritate locală să ceară rezecţie de corzi vocale la câini !!! Ion Creangă cu povestea lui „Prostia omenească” rămâne un dulce copil pe lângă medieşanul nost.
Nu degeaba zicea părintele Arsenie că „în mintea strâmbă şi gândul drept se strâmbă” şi că „ o mică strâmbătate dintr-un ins , cu întinderea şi cu lungimea de vreme, poate da între oameni o rătăcire cum nu s-a mai pomenit”. Adică un adevărat haloimăs!
Rapoarte instituții cultură: Sute de mii de beneficiari, dar personal puțin, subfinanțare, aparatură învechită
Managerii celor cinci instituții de cultură din subordinea Consiliului Județean Sibiu vorbesc, în rapoartele lor pentru anul 2015, despre performanțele atinse, dar și despre problemele cu care se confruntă. Majoritatea afirmă că lipsa de personal, fondurile insuficiente, incoerența legislativă din domeniu și aparatura învechită sunt cele mai dificile probleme.
Managerul Filarmonicii de Stat Sibiu, Ioan Bojin, vorbește, în raportul pentru anul trecut, despre 42.000 de beneficiari ai celor 86 de concerte, recitaluri și spectacole susținute. Acesta a făcut o analiză a spectatorilor, constatând că 45% sunt femei, 38% sunt pensionari și 15% sunt elevi. Media de vârstă a celor care au urmărit concertele Filarmonicii Sibiu este de 48 de ani. În 2015, instituția s-a descurcat cu un buget de 6.496.675 de lei, peste 4,2 milioane fiind cheltuite pentru plata personalului.
Când vine vorba despre problemele cu care s-a confruntat, Ioan Bojin vorbește despre lipsa de personal și baza de selecție redusă pentru muzicieni.
”Instituția se confruntă în continuare cu un deficit de personal artistic și administrativ cauzat de blocarea repetată a posturilor vacante în anii anteriori. Acest fapt creează încă mari dificultăți în organizarea și coordonarea activităților specifice și în dezvoltarea resurselor umane ale instituției”, arată Ioan Bojin în raport.
Acesta a precizat, la solicitarea Sibiu 100%, că în statul de funcţii al instituţiei există un numar de 102,5 posturi, dintre care 17 posturi sunt vacante. Cele mai multe – 14 – sunt la compartimentul artistic, în orchestră, ceea ce face ca susținerea concertelor să se poată realiza doar cu ajutorul colaboratorilor.
În plus, potrivit managerului Filarmonicii, „lipsa unei instituții de învățământ superior muzical la Sibiu face deosebit de dificilă selecția personalului de specialitate artistică”.
„În privinţa salarizării, sesizăm neaplicarea la timp a prevederilor Legii 353/2007 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.21/2007 privind instituţiile de spectacole şi concerte în privinţa salarizării personalului din instituţie şi aplicarea acestei legi doar în unele instituţii din ţară, precum şi aplicarea parţială a Legii 284/2010, cu blocarea salariilor la nivelul anului 2009. Toate au condus la salarizare diferită a angajaţilor la instituţii similare din ţară şi la iniţierea de acţiuni în instanţă pentru recuperarea unor drepturi salariale”, mai spune Ioan Bojin.
Potrivit acestuia, în prezent, 25 de angajaţi ai instituţiei au deschis acţiuni în instanţă pentru obţinerea unei alte încadrări salariale sau pentru recuperarea unor diferenţe salariale.
„Pentru eliminarea acestor probleme se impune elaborarea de urgenţă a unei noi legi a salarizării in instituţiile publice şi aplicarea unitară a acesteia”, susține managerul Filarmonicii Sibiu.
Aparatură învechită, lipsa spațiilor potrivite și statut incert al proprietății, la CNM Astra
Managerul Complexului Național Muzeal Astra, Ciprian Ștefan, vorbește, în raportul pentru anul trecut, de 437.374 de beneficiari ai acțiunilor întreprinse în toate unitățile complexului, de buna colaborare cu diferite instituții culturale, dar și de zecile de parteneriate încheiate. Având în vedere structura diferită și specificul fiecărui muzeu în parte, CNM Astra are mai multe tipuri de beneficiari – vizitatori locali, turiști din țară și străinătate, corporatiști, elevi, studenți, pensionari – fiecare cu cerințe specifice.
CNM Astra are 215 posturi aprobate în organigramă, însă doar 161 dintre acestea sunt ocupate, cele mai multe posturi vacante – 44 – fiind la categoria personal specializat.
În 2015, CNM Astra a avut un buget de aproape 20 de milioane de lei, aproape 10 milioane de lei fiind cheltuiți în cadrul proiectelor cu finanțare nerambursabilă derulate.
Nici CNM Astra nu a fost ocolit de probeleme anul trecut. Principalele „puncte slabe” pe care le-a menționat Ciprian Ștefan țin de „lipsa unei infrastructuri adecvate pentru Muzeul Emil Sigerus și Muzeul Franz Binder”, „lipsa sediului şi a dotărilor de ultimă generaţie pentru departamentul Astra Film”, „insuficienta valorificare a patrimoniului în afara expoziției de bază”, „dotare logistică deficitară (IT, multimedia) pentru activitatea de birou sau dotarea expozițiilor” și „mobilier expoziţional şi de birou parţial învechit”.
„Având în vedere situaţia precară de depozitare a patrimoniului Muzeului de Etnografie Universală «Franz Binder», într-un spaţiu insalubru, cu tavanul deteriorat, în pericol de prăbuşire, cu infiltraţii de apă din tavan, cu instalaţie electrică neizolată, s-a procedat la măsura mutării întregului patrimoniu într-una din sălile de la etajul 1 al Casei Hermes, în Piaţa Mică nr. 11. Corelat cu măsura anterioară, s-a luat măsura închiderii expoziţiei de bază Muzeului de Etnografie Universală «Franz Binder», situată la etajul 1 al Casei Hermes. Expoziţia funcţiona neschimbată de două decenii, cu mobilier învechit, cu planşe grafice şterse, cu acelaşi design şi traseu expoziţional, în condiţiile în care o expoziţie de bază este concepută, în mod normal, profesionist, economic, pentru o perioadă de maxim cinci ani”, scrie Ciprian Ștefan în raport.
Condiţiile de depozitare au fost îmbunătăţite, cu mobilier adecvat, cu pereţi suplimentari şi cu asigurarea microclimatului optim, precizează managerul CNM Astra.
O altă problemă a complexului muzeal este pierderea proprietății clădirii din Piața Mică 11, în favoarea FDGR.
„S-a luat legătura cu noul proprietar în vederea negocierii unor condiţii de păstrare în administrare a clădirii, cu funcţie de muzeu, pe o perioadă de două – trei decenii sau mai mult, astfel încât patrimoniul muzeelor pavilionare să poată fi expus publicului larg, în proiecte expoziţionale novatoare, cu programe educaţionale adecvate, în condiţii optime. În urma agreării unor termeni de către părţi, s-a decis ca, în anul 2016, să se definitiveze parteneriatul”, mai scrie Ciprian Ștefan în raport.
Și Ciprian Ștefan se plânge de lipsa legislației specifice care face să existe „neconcordanţă între valoarea de inventar şi valoarea reală a bunurilor culturale datorată”.
Managerul CNM Astra a precizat, la solicitarea Sibiu 100%, că în anul 2016 multe dintre problemele menționate pentru 2015 vor putea fi rezolvate, în parte, datorită inaugurării unei noi clădiri în Pădurea Dumbrava.
„Pavilionul multicultural multietnic realizat în Muzeul în aer liber va oferi posibilitatea organizării de expoziţii pavilionare, în condiţii foarte bune, accesibilizând obiectele de patrimoniu publicului larg. Date fiind condiţiile de microclimat din casele tradiţionale, numeroase obiecte de patrimoniu nu puteau fi expuse (icoanele, de exemplu). De asemenea, în timpul iernii obiectele de patrimoniu trebuie retrase din monumnete, pentru a fi depozitate în condiţii optime. Noile spaţii pavilionare oferă atât posibilitatea expunerii de patrimoniu în sezonul rece, cât şi accesibilizării acelor obiecte care necesită un microclimat special pentru a fi protejate”, a precizat Ciprian Ștefan.
Personal puțin și fonduri insuficiente pentru cumpărarea de cărți, la Biblioteca Astra
Managerul Bibliotecii Județean Astra, Silviu Borș, a apreciat, în raportul pentru anul trecut, că numărul cititorilor și participanților la evenimentele bibliotecii a fost de 12.455, fiind difuzate un număr de 128.258 de cărți și reviste. Beneficiarii Bibliotecii Astra sunt de toate categoriile profesionale și de toate vârstele și, în timp ce la filialele din cartiere se solicită cel mai des beletristică, la sediul central beneficiarii solicită, cel mai des, lucrări științifice.
În 2015, Biblioteca Astra s-a descurcat cu un buget de peste 3,4 milioane de lei, din care 363.431 au fost folosiți pentru achiționarea unui număr de 16.531 de documente – cărți, reviste, culegeri, ziare etc.
La problemele cu care s-a confruntat, managerul Bibliotecii Astra a vorbit despre personal insuficient, resurse financiare insuficiente pentru achiziţia de publicaţii, cheltuieli de întreţinere mari, diminuarea continuă a resurselor financiare pentru achiziţia de publicaţii în favoarea cheltuielilor pentru întreţinere și uzura morală şi fizică avansată a unor echipamente.
Potrivit raportului, biblioteca funcționează cu 55 de angajați și 2 bibliotecare aflate în concediu de maternitate. Conducerea instituției a scos la concurs un post de bibliotecar și unul de portar, reușind, în urma selecției, să ocupe doar postul de portar.
Silviu Borș apreciază că lipsa finanțării susținute pentru achiziția de carte va duce la „crearea unei discontinuităţi în colecţiile bibliotecii, scăderea numărului de publicaţii achiziţionate și scăderea numărului de utilizatori”.
Lipsa unei săli proprii și riscul reducerii numărului de evenimente, la Centrul Județean Junii
Managerul Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale „Cindrelul – Junii”, Silvia Macrea, apreciază că cele peste 370 de evenimente organizate în anul 2015 au adus peste 400.000 de beneficiari de toate vârstele și din toate categoriile profesionale.
În 2015, Silvia Macrea a avut 70 de posturi disponibile, dar doar 64 dintre acestea sunt ocupate și a dispus de un buget de peste 4,6 milioane de lei.
Managerul Centrului Județean Junii vorbește în raport și despre câteva „vulnerabilități” ale instituției pe care o conduce, în principal fiind vorba de lipsa unei săli proprii pentru susținerea spectacolelor.
„Instituţia nu dispune de o sală proprie pentru organizarea de spectacole şi evenimente, cele mai multe evenimente desfăşurându-se în aer liber şi fiind gratuite. În situaţia în care sunt organizate evenimente ce necesită spaţii închise pentru desfăşurare, se închiriază sala de spectacole a Cercului Militar Sibiu şi sala Casei de Cultură a Sindicatelor Sibiu (în condiţiile funcţionării cu autorizaţie ISU). Indicele de ocupare al sălilor este de 100%, grad de ocupare care derivă din participarea publicului la evenimente pe bază de invitație sau intrare liberă. Riscurile sunt reducerea veniturilor, atât din subvenţii, cât şi din venituri proprii sau atrase, din cauza situaţiei economice, reducerea numărului de evenimente şi a amplorii acţiunilor culturale organizate de către instituţie, ca urmare a fondurilor insuficiente, deteriorarea aparaturii existente şi imposibilitatea achiziţionării de noi echipamente și imposibilitatea finanţării perfecţionării continue a personalului”, arată Silvia Macrea în raport.
Tot de lipsa spaţiilor adecvate pentru buna desfăşurare a activităţilor instituţiei se plânge și managerul Școlii Populare de Arte și Meserii „Ilie Micu”, Alina Vintilă.
În raportul de activitate pentru 2015, aceasta vorbește despre 428 de cursanți și 1.200 de spectatori la evenimentele organizate. Beneficiarii Școlii Populare au vârste cuprinse între 6 și 65 de ani, iar instituția organizează diferite cursuri.
Consiliul Județean Sibiu: Problemele sunt cunoscute, vor fi rezolvate eșalonat
Reprezentanții Consiliului Județean Sibiu au precizat, la solicitarea Sibiu 100%, că problemele semnalate în rapoartele managerilor „sunt cunoscute” și „vor fi soluționate eșalonat, în perioada următoare”.
„Problemele semnalate sunt cunoscute, discutate periodic, la întâlnirile trimestriale cu managerii instituțiilor subordonate și vor fi soluționate eșalonat, în perioada următoare. În același timp subliniem faptul că ele nu au afectat activitatea acestor instituții. Astfel, în ceea ce privește numărul de personal insuficient, din cauza crizei economice, când posturile au fost blocate, instutițiile nu au avut posibilitatea să facă angajări însă, datorita liberalizării angajărilor, fiecare insituție poate să recruteze personal pentru posturile libere și vacante, în limita bugetelor aprobate. Toate spectacolele Centrului Județean „Cindrelul Junii” și ale Școlii Populare de Arte și Meserii se desfășoară în spațiile autorizate existente în acest moment în Sibiu. Legat de dotarile care ar mai fi necesare, menționăm că acestea se fac eșalonat, în funcție de urgența necesității lor, conform unui plan anual de achiziții publice, în limitele cheltuielilor stabilite prin bugetul fiecărei instituții. Aceste demersuri se fac anual, astfel că şi în anul 2016 sunt prevăzute cheltuieli pentru dotări în fiecare dintre instituţiile subordonate Consiliului Judeţean Sibiu”, ”, au precizat reprezentantii Consiliului Județean.
În plus, aceștia au anunțat că în 2016 cheltuielile de întreținere vor fi mult mai mici după ce instituția a achiziționat energie electrică la Bursă și a renegociat prețul gazelor naturale, realizând o economie totală de aproximativ un milion de lei.
Bilanț 2015: Peste 20% din mașinile verificare de RAR, prezentau „pericol iminent de accident”
Registrul Auto Român (RAR) a verificat în trafic, pe parcursul anului trecut, 2.314 de vehicule în județul Sibiu. În urma controalelor, inspectorii au descoperit că 20,82% dintre vehiculele controlate prezentau „pericol iminent de accident”, în special, din cauza ”defecțiunilor majore la sistemul de frânare și la direcție”.
Certificatele de înmatriculare ale mașinilor respective au fost reținute.
Din totalul autoturismelor, autoutilitarelor, motocicletelor și remorcilor oprite, 37,08% au prezentat diferite probleme tehnice sau legate de acte, iar 25,37% au fost respinse pentru că au fost considerate neconforme din punct de vedere al securității rutiere.
Inspectorii RAR au constatat proasta funcționare a instalației electrice de iluminare și semnalizare, defecțiuni ale sistemului de frânare, starea necorespunzătoare a șasiului, caroseriei sau pneurilor, jocuri anormale în mecanismul de direcție sau în articulațiile punților față și spate.
În urma analizei emisiilor poluante, la 5,11% dintre autovehiculele verificate inspectorii RAR au constatat depășirea nivelului maxim admis.
În urma controalelor mixte desfășurate în județul Sibiu de către Registrul Auto Român și Poliția Rutieră, pe parcursul anului 2015, au fost aplicate 526 de sancțiuni și au fost reținute 3 permise de conducere și 348 de certificate de înmatriculare.
Specialiștii RAR atrag atenția că acest bilanț nu reflectă starea generală a parcului auto din România, deoarece echipajele mixte R.A.R. – Poliție opresc pentru verificare doar acele vehicule care sunt susceptibile de a prezenta defecțiuni.
Elevii incep simularile pentru examenele nationale
Peste 3.500 de elevi din județul Sibiu care sunt în clasa a VIII-a vor susține, săptămâna viitoare, simularea Evaluării Naționale. Probele încep de luni, 22 februarie, cu Limba și literatura română și sunt continuate marți, 23 februarie, cu Matematica, iar cei care studiază în limba maternă vor susține miercuri, 24 martie, examenul la germană sau maghiară.
Rezultatele obținute vor fi afișate în 4 martie și vor fi dezbătute cu toți cei implicați – elevi, dascăli și părinți, astfel încât să poată fi luate măsuri de îmbunătățire a rezultatelor acolo unde este necesar.
Anul trecut, promovabilitatea a fost de 71,92% la Limba şi literatura română, 87,46% la Limba maternă şi 32,81% la Matematică.
După ce se afișează rezultatele obținute de elevii de clasa a VIII-a, vor intra în examene elevii de clasele a XI-a și a XII-a, pentru simularea examenului de bacalaureat. În județul Sibiu sunt 2.646 de elevi înscriși în clasa a XI-a și 2.422 de elevi înscriși în clasa a XII-a.
Prima probă – cea de Română – va fi susținută luni, 7 martie, fiind urmată în 8 martie de proba la Limba maternă, în 9 martie de proba obligatorie a profilului și, în 10 martie, de proba la alegere a profilului și specializării. Această ultimă probă va fi susținută, potrivit calendarului național stabilit de Ministerul Educației, doar de către elevii clasei a XII-a. Toate probele vor fi scrise, iar rezultatele vor fi anunțate în 18 martie.
Anul trecut, la simularea Bacalaureatului, doar 34,11% dintre elevii de XI-a și 44,12% dintre elevii de clasa a XII-a au obținut medii de promovare.
Simulare Evaluare Națională:
22 februarie 2016 – Limba și literatura română
23 februarie 2016 – Matematica
24 februarie 2016 – Limba si literatura materna
4 martie 2016 – Afisarea rezultatelor
Simulare Bacalaureat:
7 martie 2016 – Limba şi literatură română
8 martie 2016 – Limba şi literatură maternă
9 martie 2016 – Proba obligatorie a profilului
10 martie 2016 – Proba la alegere a profilului şi specializării
18 martie 2016 – Afişarea rezultatelor
Burse pentru profesori, oferite de o fundație germană
Fundația Alexander von Humboldt, care promovează cooperarea științifică între cercetători străini și germani, își prezintă rogramele de cercetare la Sibiu, în 26 februarie.
Prezentarea va avea loc la Facultatea de Drept, începând cu ora 14.00.
Evenimentul se adresează cadrelor didactice și de cercetare aflate în diferite etape ale parcursului profesional. Competiția este deschisă pe parcursul întregului an, nu există termene de depunere a candidaturilor, iar cunoașterea limbii germane nu este o condiție.
Fundația acordă, prin compețitie, în fiecare an, peste 700 de burse de cercetare și premii. De-a lungul timpului, Fundația Alexander von Humboldt a sprijinit cercetători din peste 140 de țări, creând o rețea de oameni de știință ce cuprinde la ora actuală peste 26.000 de cercetători, printre aceștia fiind 52 de laureați ai premiului Nobel.
Realizări individuale excelente sunt singura condiție pentru a fi admis. Nu există cote de țară, nici cote pentru discipline, Fundația dorind nu numai să creeze o rețea științifică, să întărească legăturile foștilor bursieri cu Germania, ci să întărească și relațiile dintre cele două culturi.
nformații detaliate cu privire la programele de burse se gasesc pe site-ul Fundației (http://www.humboldt-foundation.de)
