Pacienții Spitalului de Psihiatrie „Dr. Gheorghe Preda” din Sibiu vor avea posibilitatea să își continue programul de recuperare în cadrul unei Grădini Terapeutice. Amenajată pe o suprafață de 1.500 de metri pătrați, în curtea interioară a spitalului, grădina a fost creată pentru ca bolnavii ce suferă de afecțiuni psihice severe să petreacă mai mult timp în exterior, într-un mediu sigur, cu efecte calmante și beneficii documentate asupra stării de sănătate psihică.
„Grădina terapeutică este un proiect al Asociației Spitalului de Psihiatrie „Dr. Gh. Preda” Sibiu (www.aspps.ro) și reprezintă un concept modern, o abordare interdisciplinară între arhitectură-peisagistică și medicină-terapie. Mai mult decât o simplă amenajare de spațiu public, acest demers reprezintă un manifest inovativ pentru sănătate în natură”, spune asist.soc. Loredana Botea.
Curtea interioară a spitalului a fost transformată astfel într-o gradină terapeutică restaurativă, dotată cu băncuțe și foișor de lemn, au fost create alei și s-au plantat flori și plante aromatice precum levănțică, rozmarin, busuioc, salvie sau lămâiță.
„Le mulțumim voluntarilor care ne-au ajutat în crearea acestei grădini și celor doi arhitecți voluntari, Oana Cherciu din București și Radu Popa, din Sibiu, care au studiat conceptele unor astfel de grădini ce funcționează cu succes pentru pacienții cu probleme psihiatrice din Marea Britanie și Australia și au înțeles cum să le adapteze pentru spațiul nostru”, a spus Roxana Fediuc, membru al Asociației Spitalului de Psihiatrie Sibiu.
Grădina terapeutică restaurativă a câștigat Concursul Spații Verzi Urbane, organizat de MOL România, de unde au primit suma de 9.000 de lei și a fost unul dintre proiectele participante la Semimaratonul FUNDAȚIA COMUNITARĂ SIBIU – ediția 2014, reușind să atragă alți 8.000 de lei. Valoarea totală a grădinii a fost de 31.000 de lei, restul banilor provenind din direcționarea a 2% din impozitul cetățenilor către Asociația Spitalului de Psihiatrie „Dr. Gheorghe Preda” Sibiu.
La Spitalul de Psihiatrie a fost amenajată o Grădina Terapeutică
Dr. Dan Sabău: Pancreatita acută neglijată este o boală mortală
Pancreatita acută este o inflamare gravă a pancreasului, ce necesită intervenții medicale de urgență. Această afecțiune este tratată cu succes de chirurgii sibieni prin laparoscopie, intervenție utilizată în Sibiu pentru prima dată în România, în urmă cu 12 ani. Prin această metodă, atât mortalitatea, cât și recuperarea postoperatorie sunt reduse semnificativ. Condiția este ca bolnavul să se prezinte la medic în cel mai scurt timp de la declanșarea simptomelor. Cum să recunoaștem un episod de pancreatită acută și cum poate fi tratată, ne spune acad.prof.univ.dr. Dan Sabău, șeful secției Chirurgie II, din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Sibiu.
Ce este pancreatita acută?
Extrem de gravă şi frecventă în judeţul Sibiu, pancreatita acută denumită de altfel şi ”marea dramă abdominală” este o boală plurietiologică, cauzată de diverși factori: litiază biliară, consum de alcool, dislipidemii, alergii, vasculopatii etc.
Când se produce un astfel de episod?
Cel mai frecvent, pancreatita acută se declanşează pe fondul litiazei biliare, odată cu consumul de grăsimi asociate cu alcool (bere, vin, alcool rafinat). Ambele sexe sunt aproximativ egal afectate.
Care sunt simptomele care trebuie să îngrijoreze o persoană care se confruntă cu această afecţiune?
Simptomele cele mai frecvente şi alarmante ale acestei boli sunt de regulă asociate şi dominate de durere atroce în etajul abdominal superior (durere așa-zisă ”în bară” sau ”în centură”), vărsături incoercibile (nestăpânite), stare generală afectată semnificativ, tulburări de conştientă, puls accelerat, tranzit intestinal dificil până la absenţa tranzitului, incapacitatea de alimentare, hipertensiune arterială, distensie abdominală.
La ce complicaţii poate duce neprezentarea la medic?
Neprezentarea la medic poate duce la deces. Chiar şi sub tratament, formele severe pot duce la exitus la jumătate din pacienţi, mai ales în cazul prezentărilor tardive. Soluţia este tratamentul precoce, aplicat cât mai repede după declanşarea simptomelor.
În cât timp trebuie acţionat pentru ca viaţa pacientului să nu fie pusă în pericol?
Intervenţia medicului trebuie să fie imediată, eficientă, complexă, cu scopul de a anula enzimele digestive circulante, de a bloca secreţia acestora şi de a asigura evacuarea lor în tubul digestiv (acolo unde le este locul). Măsurile terapeutice sunt medicale şi chirurgicale, aplicate rapid într-o aşa zisă ”fereastră terapeutică” (între 72 de ore şi 7 zile). Instituite la timp, măsurile terapeutice ”agresive” pot duce la o reducere semnificativă a mortalităţii şi morbidităţii (sechele, viteză de vindecare, implicare a altor organe şi sisteme). Ratarea startului şi a utilizării ”ferestrei terapeutice” duce la agravarea bolii.
Prin ce modalităţi se poate pune un diagnostic exact?
Diagnosticul exact se pune pe datele clinice (simptome, semne, anamneză), alături de date de laborator şi examinări imagistice (ecografie abdominală, tomografie computerizată, rezonanţă magnetică – RMN).
Cum se tratează pancreatită acută – în toate cazurile este nevoie de intervenţie chirurgicală?
Tratamentul este complex medical şi chirurgical, după cum spuneam, şi, în cea mai mare parte a cazurilor, chirurgia este inevitabilă, majoritatea cazurilor de pancreatită acută fiind determinate de existenţa litiazei biliare (pietre la fiere). Dar, chirurgia aplicată precoce, în diverse variante şi mai ales laparoscopic, reduce semnificativ morbiditatea (suferinţe complexe asociate postoperator) şi mortalitatea postterapeutică. Este de menţionat că intervenţiile laparoscopice se practică cu succes de cca 12 ani în Sibiu în Clinica Chirurgie 2, pentru prima oară în România cu rezultate spectaculoase, anulând mortalitatea ani de zile şi evitând intervenţii agresive, cum ar fi laparostoma (lăsarea deschisă a abdomenului pe termen lung, ceea ce produce o suferinţă severă imediată, până la riscul de deces, iar în timp necesită reintervenţii chirurgicale cu riscuri pentru pacient).
Cât durează în medie, ce şanse de reuşită există şi ce riscuri implică operaţia de pancreatită?
Riscurile operaţiei sunt prezente, dar cu atât mai mici cu cât echipa este mai antrenată. Chirurgia clasică în optică tradiţională îşi propunea tratamentul complicaţiilor şi nu al pancreatitei, ci al efectelor ei. Optică modernă, iniţiată şi aplicată de noi pentru prima dată în România, este aceea că trebuie rapid tratată cauza, blocate mecanismele pancreatitei pe toate căile încă de la declanşare şi în condiţiile intervenţiei laparoscopice. De altfel, de aproximativ 4-5 ani chirurgiile europeană şi americană recunosc ferm superioritatea laparoscopiei, care în condiţiile experienţei, devine o cale sigură şi nu o aventură. Tratată la timp, pancreatită acută are mari şanse de succes. Neglijată, pancreatita este o boală mortală.
În cât timp se recuperează pacientul după operaţie şi ce măsuri (din punct de vedere alimentar, al mişcării) trebuie să respecte?
Recuperarea pacientului după o astfel de boală şi, în general, după o lungă internare menită să corecteze mecanisme şi deficienţe metabolice presupune între 40 şi 60 de zile în absenţa complicaţiilor. Formele uşoare de pancreatită se pot recupera mai repede. Pacientul recuperat după pancreatită acută necesită un regim prudent igienodietetic şi evitarea cu fermitate a condiţiilor de declanşare a bolii (grăsimi, alcool, mâncăruri greu digerabile, oboseală extremă). De regulă, urmarea este pancreatita cronică reziduală şi/sau eventualitatea recăderilor de pancreatită (relapsing pancreatitis).
Din punct de vedere al recuperării fizice, al integrităţii peretelui abdominal, al capacităţii pacientului de reintegrare socioprofesională, varianta chirurgicală laparoscopică este net superioară agresivităţii chirurgiei clasice frecvent invalidantă, cu excludere profesională şi limitare socială.
Cum pot fi prevenite crizele de pancreatită acută?
Crizele de pancreatită acută pot fi prevenite prin respectarea unui regim alimentar sănătos, prin evitarea abuzurilor de grăsimi şi alcool, prin extirparea la timp a colecistului cu litiază și tratarea dislipidemiilor.
Presa latră, autoritățile dorm
Un semnal de alarmă cu privire la lotul 3 al autostrăzii Sibiu – Orăștie a fost tras în această săptămână de unul dintre analiștii de infrastructură rutieră din România. Pe scurt, între kilometrii 270 și 280 ai tronsonului Săliște – Cunța, pâmântul lucrează zi și noapte, astfel încât elemente ale structurii autostrăzii au început deja să fie avariate. Cel mai grav ar fi fost afectat viaductul Aciliu, unde terasamentul din jurul culeei (capătul de viaduct) dinspre Apoldu, s-a prăbușit. Acest lucru, alături de mai multe alunecări de teren produse în debleul creat în mijlocul dealului, cu marginile rămase încă neconsolidate, pune în pericol atât pasagerii care circulă pe autostradă, cât și pe calea ferată din zonă.
După astfel de informații, preluate și dezbătute de toată presa centrală, te-ai fi așteptat ca și autoritățile să reacționeze într-un fel. La nivel local, după o serie de telefoane la instituțiile din fruntea județului, m-am lămurit că pericolul semnalat a rămas fără ecou. Nicio instituție sibiană nu consideră că ar avea ceva de transmis către mai-marii cu putere de decizie de la București, iar în cazul în care se va produce un dezastru, ați înțeles, se vor arăta „surprinse”. Cu toții așteaptă ca CNADNR să gestioneze problema, de la centru. Ca și când cei din fruntea companiei ar trebui să știe ce se petrece în ograda noastră, în loc să fim noi cei care le atragem atenția.
În acest moment, această bucată de autostradă dată în circulație, cu toate că încă nu a fost recepționată, are în continuare statutul de șantier. Deschiderea ei, așa cum și-au dorit premierul Ponta și fostul ministru al Transporturilor, Ioan Rus, cu două zile înaintea alegerilor prezidențiale a fost doar o manevră politică, pentru un plus de voturi. Acum însă, deși a trecut mai bine de jumătate de an lucrările sunt încă neterminate. După ce a costat peste 180 de milioane de euro, soluțiile tehnice agreate de stat și constructor, de tipul „castele pe nisip”, nu par să fie în concordanță cu relieful din zonă. Nisipurile mișcătoare din aria Aciliu – Apoldu sunt o realitate, iar forța de alunecare se pare că ar putea genera oricând o tragedie de proporții.
Să nu uităm că în 2010 s-a prăbușit capătul pistei aeroportului și într-o singură noapte, o porțiune de pământ de aproximativ 70-80 de metri a alunecat spre localitatea Cristian, creând gropi adânci de 5 – 6 metri. Să ne imaginăm ce ar însemna ca o bucată de autostradă să pornească la vale la o oră de trafic de vârf sau ca un capăt al viaductului, traversat în viteză de un convoi de mașini, să se prăbușească.
Din nefericire, autoritățile nu mai doresc să se implice. Se mulțumesc să facă o cârpeală de suprafață, atunci când pe carosabil apare câte o crăpătură prevestitoare și să acopere gunoiul sub preș. Nu se fac expertize tehnice, așa cum s-ar autosesiza și ar face imediat orice stat responsabil, pentru că ar ieși la iveală incompetența celor care au avizat soluțiile tehnice actuale și ar fi vorba de alte costuri uriașe pentru remediere. Rămâne însă o întrebare: pe noi, cetățenii, șoferii și pasagerii care circulăm pe această autostradă, cine ne protejează?
Arșiță torențială
Când șapte violatori vasluieni fac pe eroii și o acuză pe o adolescentă abuzată înfiorător că ar fi avut fusta prea scurtă, nu prea mai poți avea regrete. Nici pentru soarta indivizilor din penitenciar, nici pentru tinerețea lor pierdută. Patetismul nu rimează în această situație. Comiterea unui act atât de barbar ca violul nu merită milă. Pe de altă parte, acești violatori gureși ar trebui să fie bucuroși că s-au născut în Vaslui și nu în Coreea de Nord. Paranoicul și unicul dolofan de la el din țară, președintele nord-coreean l-a executat imediat pe arhitectul aeroportului din Phenian pentru că nu i-ar fi plăcut terminalul de pasageri. Ce contracte anulate, ordine de plată refuzate, chiar condamnări penale? Acestea sunt parfum, în Coreea de Nord dacă o dai în bară mori și mori în cele mai cumplite moduri posibile. Președintele Kim e celebru că își asasinează subalternii și chiar rudele, fiind mâncați de câini sau chiar împușcați cu un tun antiaerian. Fanteziile chinezești cu împușcații pe stadion și plata glonțului decontată de familie e déjà veche.
Revenind în peisajul mioritic și ieșind din arealul născător de știri de la ora cinci din sudul Moldovei, putem face o escală la București. În plină confruntare dinastică pesedistă doamna Plumb își aranjează savant coafura, domnul Zgonea își pilește zâmbetul șarmant de sculer matrițer așteptând metaforic prăvălirea căpătânii pesediste. Înalt preaghipsatul și în genunchi operatul nostru prim-ministru și președinte al PSD e în ceasul unei revelații la poarta Beciului Domnesc. În PNL se freacă mâini frenetic, se șușotește conspirativ și se transpiră visând la laptele dulce al guvernării.
Însă în Kiseleff domnul Liviu Dragnea “se mai gândește dacă să mai garanteze pe cineva în fruntea PSD”. Un condamnat penal poate face azi mofturi. El poate să joace roluri de domn important pentru că a luat doar un an cu suspendare. Dacă la Institutul Ovidiu Șincai traficantul de influență Adrian Severin și dublu-condamnatul fost prim-ministru Adrian Năstase țin prelegeri despre corupție, de ce ne-am mira?
România lucrului pe dos e regula. România lucrului bine făcut se pregătește precaut de cel de-al patrulea concediu în mai puțin de un an. Drept urmare președintele Klaus Iohannis a ieșit să ne explice public că noul cod fiscal e ceva al dracului de nasol. Se scad taxe!
Drept urmare îl va critica molcom ardelenește și El se va opune. E rodul pesediștilor, deci e rău. Nu contează dacă TVA-ul scade, taxele se micșorează sau Doamne ferește, se măresc salariile bugetarilor. Salariile demnitarilor nu se măresc și mai ales nu al Lui!
Obosim plictisiți de atâta Românie veselă și tristă încât ne vine să căutăm un loc delicat în care să ne odihnim după epuizantul concediu. Viena sună bine?
Se dă startul primei școli internaționale de vară dedicate medicinei cardio
20 de studenți ai Facultăților de Medicină din cadrul Universității „Lucian Blaga” din Sibiu și Lund (Suedia) vor avea posibilitatea să participe la cursuri teoretice și practice susținute de nume importante la nivel european în chirurgia cardiovasculară, endovasculară și cardiologia intervențională. Cursurile fac parte din cadrul primei Școli Internaționale de Vară organizată în România, în aceste domenii. Programul se numește „Saving Hearts: Innovative Methods in Cardiovascular Disease Treatment” și se desfășoară în perioada 20 – 31 iulie. Printre specialiștii care vor ține aceste cursuri se numără prof. dr. Petru Liuba (șeful catedrei de Cardiologie Intervențională din Lund), prof. dr. Eric Arnaud Crozat (fondatorul Clinicii Belledone, din Grenoble, Franța), prof. univ. dr. Sherif A.H. Sultan (președintele Societății Internaționale de Chirurgie Endovasculară), managerul proiectului conf. dr. Victor Costache (directorul medical al Spitalului European Polisano și șeful Secției de Chirurgie cardiovasculară și toracică) sau prof. Jürgen Porr (șeful Clinicii Medicale 1 din cadrul Spitalului Clinic Județean Sibiu). Pe parcursul școlii de vară, studenții se vor familiariza cu cele mai moderne tehnici imagistice de explorare a cordului, de diagnosticare și tratament intervențional al afecțiunilor cardiovasculare, atât teoretic, cât și practic. Școala este finanțată prin programul Erasmus + și se va derula la Sibiu în fiecare vară, până în 2017. Deschiderea oficială a Școlii de Vară Internațională „Saving Hearts” are loc luni, 20 iulie 2015.
Facultățile de Inginerie și Medicină sunt cele mai căutate
Înscrierile la facultățile Universității „Lucian Blaga” au început luni, 13 iulie, iar la majoritatea acestor instituții de învățămât superior se încheie sâmbătă, 18 iulie, excepție făcând Facultatea de Științe Socio Umane, unde studenții se vor putea înscrie până miercuri, 22 iulie. Vineri, 17 iulie, la orele amiezii, numărul de înscriși depășea 4.500 de candidați înscriși. Cei mai mulți au optat pentru Facultatea de Inginerie, unde numărul a trecut de 900 de înscriși, Medicină, peste 840 de înscriși și Științe Economice, peste 600 de înscriși. Cei mai puțini candidați au optat pentru Facultatea de Teologie, unde s-au înscris puțin peste 110 persoane. Aceste cifre însă se schimbă cu fiecare nou dosar despus. Pentru mai multe informații cu privire la depunerea dosarelor și numărului de locuri ocupate, puteți accesa sait-ul Universității.
Pentru anul universitar 2015 – 2016 au fost scoase la concurs 6.276 de locuri pentru studiile de licență și masterat, în sesiunea vară 2015. Dintre acestea, 3.683 sunt locuri pentru studii de licență, 1.620 reprezentând locuri subvenționate de la buget (fără taxă).
Pentru unele facultăți, admiterea presupune și susținerea unui examen. Astfel, la Facultatea de Medicină, concursul este programat în 21 iulie, rezultatele se afișează în 23 iulie, confirmarea locurilor se face în zilele de 24, 27, 28 și 29 iulie, iar rezultatele finale se afișează în 31 iulie. Cei care doresc să urmeze Dreptul vor avea de susținut în 21 iulie un test de verificare a competențelor lingvistice și a raționamentului logic, cu afișarea rezultatelor în 24 iulie și confirmarea locurilor în perioada 27-30 iulie. Rezultatele finale se afișează în ultima zi a lunii. La Facultatea de Inginerie, la specializările Calculatoare, Tehnologia Informației și Ingineria sistemelor multimedia se va intra și pe baza unui test grilă, ce va fi susținut în 19 iulie. Rezultatele se afișează în 21 iulie, iar confirmarea locurilor va fi făcută în perioada 22 – 27 iulie. Rezultatele finale se afișează în 29 iulie. La Facultatea de Științe Socio Umane, la specializarea conservare și restaurare, candidații vor avea de susținut un concurs mixt în zilele de 23 și 24 iulie. Confirmarea de locuri se va face în perioada 25 – 29 iulie, mai puțin duminică, 26 iulie, iar rezultatele finale se vor afișa în 30 iulie. La Facultatea de Litere și Arte, la specializările Teatrologie – Management cultural, candidații au de susținut în 18 iulie un concurs mixt ce include un interviu și media de la bacalaureat, iar cei de la Artele Spectacolului, în perioada 18 – 19 iulie o probă de aptitudini, la care se adaugă media de la bacalaureat. Afișarea rezultatelor va fi făcută în 21 iulie, confirmarea locurilor în 21-23 iulie, iar rezultatele finale se dau în 24 iulie. Pentru Facultatea de Teologie, candidații vor susține o probă de concurs și un interviu, ce se vor desfășura în perioada 21 – 22 iulie. Rezultatele se afișează în 23 iulie, confirmarea locurilor va fi în perioada 24 – 29 iulie, iar data rezultatelor finale este 31 iulie.
La restul facultăților și specializărilor, admiterea se face pe bază de dosare.
Unt pe pâine
Situaţia României este atât de gravă, dar şi hilară – sau mai degrabă situaţia românilor? – încât te lasă mut. Prin urmare un „no comment” ar fi fost mai sănătos. Dar oare poţi să fii inconştient când statul e de-a dreptul costeliv ?
La noi, la un pas de graniţă e război. Cât sunt, 7o de km ? Ca de aici la Alba-Iulia. Cât de repede poate scăpa o atare situaţie de sub control ? Într-o clipă! La noi seceta e secetă, pe măsura destrăbălărilor noastre, ca şi grindina, grindină şi alte semne că răbdarea bunului Dumnezeu nu e nesfârşită. La noi, peste omizile austriece care ne papă pădurile de ani buni s-a mai aşezat un strat, suedez de data aceasta. E prima achiziţie de pădure de pe planetă – ia, cîteva zeci de mii de hectare, acolo – pe care a reuşit-o această firmă de mobilă la care ne închinăm. Cică vor exploata pădurea sustenabil. Pentru priopria afacere, bănuiesc. Ştirea asta plasează iar iudele noastre pe locul unu în lume, dacă nu au deja acolo statut permanent şi noi nu ştim asta încă. La noi chitanţa la gaz, la lumină, la apă, camăta bancară, alimentele, medicamentele şi televizorul sunt arme de distrugere în masă. Iar asigurarea – fie ea medicală, a casei sau a maşinii – nu e decât un soi de „skimming”, mai pe înţelesul tuturor, o „smântânire” parşivă a naţiei române. Adică un proces prin care se scoate untul din tine şi se întinde pe pâinea lor.
La noi palatele se bat cap în cap precum Scila şi Caribda . Cine l-a citit pe Homer, pe când şcoala educa în loc să prostească, ştie ce vreau să spun. Într-unul se preumblă ursul păcălit de vulpe sau mai degrabă care a păcălit vulpea, în ălălalt stă Domnul Goe agăţat cu unghiuţele de şorţul „bunicuţei”. Ţara arde şi baba se piaptănă, zice un vechi proverb românesc. La noi „Hărtănirea politică” este meciul în continuă transmisie directă , ca şi „ Bagă-l prin faţă şi fă-l scăpat prin dos , dar de averea lui să nu te atingi”, alt sport cu „rating” şi pretenţii justiţiare. De altfel, a fi „penal” e o chestiune de onoare, un titlu de glorie, o condiţie sine qua non pentru ocuparea unei funcţii în stat, e dovada că ţi-ai dat doctoratul în specialitatea casei : devalizarea naţiunii.
Şi totuşi la noi lipsea ceva. Cireaşa de pe tort sub formă de moschee . Ştiţi proverbul cu chelul, căruia tichie de mărgăritar îi trebuie! Tichia asta ne-o vom pune în cap tot cu mânuţele aleşilor noştri. Cine zice că democraţia nu funcţionează în România ? Merge uns ! Unt pe pâine !
Petrușca Roman: Te diferențiază standardul pe care ți-l impui și visele pe care le ai
Petrușca Roman este singurul elev din județul Sibiu care a reușit performanța de a obține 10 pe linie la examenul de bacalaureat. Nota maximă a obținut-o în urma contestațiilor. La afișarea primelor rezultate, la limba și literatura română, Petrușca a avut 9,60, însă băiatul a avut curaj și, deși stia că există și riscul ca media să-i fie micșorată a încercat. „Am depus contestația pentru că materia era româna. Dacă era matematică sau biologie probabil aș fi știut exact nota pe care trebuie să o am. Am fost pe deplin conștient că la română, lucrurile, orice s-ar spune, rămân subiective. Aveam în plan cu mult înainte să depun contestație dacă nota nu era 10. Știam doar ce pot, pentru că româna este materia mea preferată. Nu am avut nicio ezitare în a depune contestația, deși multor colegi le-a fost scăzută nota după contestații.” A câștigat, pentru că profesorul care i-a corectat pentru a doua oară lucrarea a decis că este de 10. Povestea tânărului care întotdeauna a demonstrat că știe ce vrea, într-un inteviu dedicat tuturor tinerilor cu ambiții.
Reporter: Povestește-ne despre tine și familia ta. Care este rolul lor în ceea ce ai reușit până acum?
Petrușca Roman: Sunt născut în Sibiu, crescut în Sibiu, dar și în Opaci, un sat din Republica Moldova de unde provine întreaga mea familie. Părinții mei sunt originari din Republica Moldova, însă au decis să urmeze studiile în România. Așa am ajuns în Sibiu. Pentru examenul de bacalaureat contează foarte mult să ai o stare de spirit excelentă, să te simți pregătit în toate planurile posibile. Aici m-a ajutat întreaga mea familie, dar și iubita mea care este în clasă cu mine și cu care am învățat întreg anul împreună. Asta a contat mult la acest succes, de aici și inspirația mea în multe situații, mai ales la română, unde consider acest aspect esențial. Părinții mei au reușit să-mi insufle de mic ideea că trebuie să fiu primul, nu pentru alții, ci pentru mine. De aici și determinarea pe care am avut-o mereu, dar și dorința de a mă clasa în fruntea oricărui clasament. Ma bucur că am ajuns astăzi să îi onorez cu acest rezultat, pentru că, datorită educației primite am reușit să trec peste orice limite. În clasa I am fost elevul Școlii Nr.6, acum Școala „Nicolae Iorga”. Am reușit apoi ceea ce îmi propusesem de mult timp: să îmi continui studiile la Colegiul Național „Gheorghe Lazar” și este o mare onoare să spun acum că am fost un lăzărist, ba mai mult, că voi fi mereu un lăzărist. Sunt mândru că Lazărul revine în topul clasamentului și că succesul meu de acum e o dovadă a performanțelor reușite în acest liceu.
Rep: Pentru că vorbești de performanță, ce alte reușite ai mai avut în anii de școală, până la examenul de bacalaureat și cum ai reușit să-și gestionezi timpul pentru a le face față?
P.R.: Am fost mereu pasionat de română, de engleză, de concursuri de dezbateri academice. Au fost într-adevăr câteva performanțe notabile, ca premiul I la un concurs de traduceri organizat de Universitatea „Lucian Blaga”, premii I la concursuri de „public speaking” sau dezbateri academice pe diverse teme, dar și premiul special la etapa națională a concursului „Speak Out”, obținut chiar în acest an. Am fost implicat și în echipa de fotbal a școlii, sport pe care l-am practicat și înainte, timp de 8 ani la F.C. Interstar Sibiu. Voluntariatul nu a fost niciodată punctul meu forte, nu am fost niciodată atras de așa ceva, însă îi apreciez pe oamenii care pot face asta. Timpul nu a fost pentru mine o mare problemă. Paradoxul e că atunci când ai mai multe activități, înveți și să te organizezi mai bine și îți rămâne mereu mai mult timp, decât dacă nu ai face nimic.
Rep: Cum ajungi un elev de 10? Care sunt principiile după care te ghidezi și ce este cel mai important atunci când decizi să-ți alegi prioritățile?
P.R.: Ca să ajungi să ai 10, trebuie mai întâi să îți propui să ai 10. După deviza asta m-am ghidat. Am fost și foarte realist. Știam că pot și atunci am spus „de ce nu?”. Dacă în fiecare an există elevi care pot lua 10, de ce să nu pot și eu? Foarte multă lume mi-a spus să rămân cu picioarele pe pământ, iar la un moment dat, ajunsesem să mă gândesc și să-mi împărtășesc planurile cu tot mai multă reticență. Simțeam teama, de altfel normală, că nu le voi putea duce la bună îndeplinire. Chiar dacă existau îndoieli, niciodată nu am încetat să sper că voi reuși. Ideea este că succesul nu constă în tocit continuu, nici în izolare, nici în epuizare prin învățat. Nu am făcut niciunul din aceste lucruri. M-am simțit bine, am încercat să îmi scot prietenii din casă de câte ori aveam ocazia etc. Evident că am depus un efort considerabil, mai ales acum, în ultimul an, însă ideea de bază e că trebuie să crezi în tine orice ar fi, să muncești mult, să speri și să ai și un dram de noroc.
Rep. Ai avut nota 9,60 la română, în rest 10. Ai depus contestație și ai obținut și aici notă maximă. Ce ai simțit în clipa în care ai văzut rezultatul final?
P.R.: Am simțit o fericire incredibilă, foarte greu de exprimat în cuvinte. Știu doar că am zâmbit întreaga zi, fără să îmi spună nimeni vreo glumă. E cea mai bună performanță a mea. M-am simțit mândru și cu un sentiment puternic de eliberare. Probabil aș fi fost puțin dezamăgit cu orice altă notă.
Rep: Ești singurul elev din județ care a reuțit să obțină 10 la bacalaureat și unul din puținii din țară… ce vei face mai departe? Unde vei merge?
P.R.: Voi urma cursurile Facultății de Economie și Gestiune a Afacerilor din Cluj-Napoca, la profilul informatică economică. Am ales FSEGA pentru că îmi oferă un mediu modern și un orar flexibil, lucru de care voi avea nevoie pentru că vreau să cresc singur, vreau să învăț noi limbaje de programare, sa intru într-o firmă de IT și apoi să devin manager. Așa cum am spus mereu, vreau să fac ceva măreț, să devin cel mai bun din domeniu sau să creez ceva care vă rămâne în urma mea. Sunt conștient că am toate calitățile necesare pentru asta, așa că vreau să scot maximul din ceea ce pot face.
Rep: Până atunci însă îți vei lua o vacanță. Te-ai gândit unde vei merge?
P.R.: După perioada de admiteri, am plănuit deja să merg la festivalul Untold, din Cluj, iar imediat după, la mare, la Costinești, cu gașca desigur. Plănuiesc să și lucrez puțin în timpul rămas liber, iar după, abia aștept să ajung la facultate.
Rep: Se spune că sistemul nostru de învățământ nu este unul tocmai perfect, ba chiar, de multe ori deficitar. Cum a fost pentru tine să înveți într-un astfel de sistem. Ce sfaturi le-ai da celor de la Ministerul Educației, de care să țină cont pentru generațiile care vin?
P.R.: M-am adaptat până la urmă acestui sistem, însă asta nu înseamnă că îmi și place. Poate nu sunt încă în măsură să vin cu un plan exact, însă celor de la putere le-aș spune că este absolut necesară o reformă, dar mai important decât atât, e esențial ca această reformă să nu fie modificată pentru o perioadă lungă de timp, de ordinul zecilor de ani. Cu un sistem politic atât de instabil, am mari îndoieli în ceea ce privește siguranța și stabilitatea unei asemenea reforme. Ați văzut cu toții că fiecare Ministru al Educației are propria lui viziune, fiecare face modificări și credeți-mă, absolut toți elevii, părinții, profesorii, absolut toți au de suferit și s-au săturat de asta. Nu mă interesează cine e la putere, atât timp cât nu modifică un plan bine stabilit de la început. Țările occidentale nu și-au schimbat regulile în învățămant de zeci de ani și se vede un rezultat concret. Stabilitatea și un plan bun, încă de la început, sunt cheia către un sistem eficient.
Rep: Care sunt pasiunile tale?
P.R.: Sunt mai degrabă tipul sportivului, de aceea îmi plac cam toate sporturile. Fotbalul mi-a rămas totuși la inimă mai mult decât restul. Pasiunea pentru acest sport am „împrumutat-o” de la verii mei ucraineni. Îmi place și să scriu, însă am pus asta în plan secund în ultima perioadă. Îmi place să scriu eseuri comparative, critice, deseori și poezii. Nu pot omite nici pasiunea pentru dezbateri, fie ele în engleză sau română. Am simțit mereu că îmi pot exprima foarte bine ideile, cu coerență și fiind destul de persuasiv.
Rep: Există o țară din lume pe care ai vrea să o vizitezi?
P.R.: Nu m-aș opri niciodată la o singură țară. Vreau să văd cele mai spectaculoase peisaje din lume, să vizitez cele mai mari capitale, dar și cele mai rudimentare sate. Dacă ar fi însă sa aleg o țară care mi se potrivește, aș alege Italia pentru atmosferă. Mereu m-am simțit în largul meu acolo.
Rep: Materia preferată rămâne româna?
P.R.: Cu siguranță. În clasa a V-a am reușit să obțin un premiu la olimpiada națională, iar de atunci am încercat mereu să pun asta pe primul plan și pentru că am simțit că am o afinitate, o înclinație înnăscută pentru română, moștenită de la mama mea. Pe lângă asta însă, am învățat să îndrăgesc și fizica, în mare parte datorită profesorului Dorin Bunău, dar și matematica sau engleza. Ideea de bază este că am încercat să le combin, pentru a deveni un elev complet și, cred eu, că am reușit.
Rep: Cartea preferată?
P.R.: Sunt multe, dar se remarcă „Elevul Dima dintr-a șaptea”, „Roșu și Negru”, „Codul lui Da Vinci” sau „Sherlock Holmes”.
Rep: Ai un mesaj pentru tinerii liceeni?
P.R.: Da și este foarte simplu. Sunt miliarde de oameni în lumea asta! Ceea ce te diferențiază este standardul pe care ți-l impui și visele pe care le ai. Poate nu le vei îndeplini pe toate, însă asta te caracterizează din start. Cu cât vrei mai mult, cu atât vei obține mai multe, cred eu, iar pentru lăzăriști, să nu uite că tradiția trebuie continuată, iar standardele unui asemenea colegiu de prestigiu trebuie respectate!
Ștefania Sămărghițan, unică în Sibiu prin meseria pe care o practică
Ștefania Sămărghițan este de aproximativ doi ani Doula, la o maternitate privată din oraș. Ce este o Doula? Cuvântul este grecesc și înseamnă cea care îngrijește femeia. În zilele noastre, acest termen este folosit pentru a descrie activitatea unei persoane instruite și experimentate în a oferi femeii și partenerului acesteia, sprijin emoțional continuu, confort fizic și asistență în obținerea informațiilor atât înainte de naștere, cât și în timpul și după naștere. „Sunt alături de mamă și în timpul expulziei. O ajut să se concentreze, să-și amintească ce are de făcut. Sunt înainte și după, chiar și până la prima alăptare, indiferent cât durează. O Doula trebuie să se aștepte să stea alături de femeia care va naște chiar și 30 de ore. Și dacă se ajunge la cezariană de urgență sunt alături de mamă.” Se spune că nașterea nu înseamnă doar a face copii, ci este vorba și despre mame. Mame puternice, competente, capabile, care au încredere în ele și își cunosc puterea interioară, pentru că nașterea este cea mai profundă inițiere spirituală pe care o femeie o poate avea. Ștefania se asigură ca noi să înțelegem asta.
Ștefania Sămărghițan s-a născut la Constanța, în anul 1979. Spune că dintotdeauna a fost atrasă de psihologie și încă din clasele a V-a sau a VI-a și-a dorit să studieze această materie. Asta a și făcut, pentru că, atunci când a venit vremea deciderii unei facultăți a mers la Cluj, pentru a urma studiile Facultății de Psihologie. Aici l-a cunoscut pe cel care avea să-i devină soț, să-i schimbe destinul și să-i îndrepte pașii către Sibiu. După terminarea facultății s-a întors la Constanța. Aici a lucrat ca psiholog la un ONG la care erau consiliați copii și adolescenți infectați cu HIV. „A fost o experiență grea, însă din care am avut mult de învățat. Am intrat în domeniul acesta fără experiență și fără așteptări. Chiar dacă este greu de crezut, satisfacțiile au fost foarte mari. Copiii și tinerii au o putere și o dorință de a trăi… extraordinare. Îți dau lecții de viață pe care merită să le ții minte”. Distanța dintre ea și prietenul ei nu era confortabilă pentru nici unul, așa că s-au căsătorit și ea l-a urmat la Sibiu. „Ajunsă aici, mi-am schimbat total perspectiva și am lucrat în resurse umane. Am luat totul de la capăt. A fost o nouă provocare, însă i-am făcut față.” Între timp, în 2008, pe 8 iunie, Dumnezeu i-a dăruit unul dintre cele mai frumoase daruri, pe băiețelul ei, Mihai. „Venirea băiatului în viața mea nu o aduc în discuție întâmplător. Cât am fost însărcinată cu el am fost o graviduță extrem de curioasă. Citeam foarte mult și nu încetam să mă informez. Mi-am dorit să merg la un curs de Lamaze, unde aș fi putut învăța mai multe despre a fi părinte, însă nu am găsit. Nașterea lui Mihai a fost surprinzătoare și aducătoare de satisfacții. A fost o experiență din care mi-am dat seama că sunt o persoană puternică. Am aflat multe lucruri noi despre mine. A fost mult mai ușor decât mă așteptasem și de cât îmi spunea lumea. Am simțit că m-au ajutat mult exemplele pozitive din jurul meu. De aici, cred că a plecat totul.” Și s-a conturat, nu ca o decizie, nu ca o certitudine, ci ca un imbold al subconștientului Ștefaniei.
O Doula este mereu alături de femeia care naște
În concediul de maternitate, tânăra mămică a aflat de existența unor cursuri de Lamaze care se țineau la București. Se putea specializa ca educator prenatal. A făcut acea specializare, între anii 2010 și 2011. Nici nu primise certificarea că s-a trezit cu o ofertă de colaborare propusă de doctorița Presecan. „Doamna doctor mi-a spus că are totul pregătit, eu doar să vin și să țin cursul. M-am dus, inițial ca voluntar, după care a urmat o colaborare de aproximativ doi ani.” Între timp, Stefania mai descoperă o meserie. Cea de Doula. A fost în momentul, în care, a devenit educator prenatal. „Am aflat că Doula însoțește graviduța pe tot parcursul travaliului și o sprijină din toate punctele de vedere (emoțional, informațional, psihic și chiar fizic). Când am auzit, am știut că asta îmi doresc să fac. În 2012 am aflat că în România se va ține un curs de Doula și nu m-am putut abține să nu mă duc. Apoi a venit în țara noastră unul dintre cei mai cunoscuți obstreticieni susținători ai nașterii naturale, Michel Odent. Îi citeam cărțile și eram o mare admiratoare. El a ținut un curs și o conferință Doula, la care, evident, am mers.” Ștefania simțea că există un potențial real ca o Doula să facă diferența la o naștere. Există studii care demonstrează că nașterile sunt mai ușoare și fără complicații atunci când o Doula este alături de mamă. Știa că experiența unei nașteri are o importanță crucială în viața unei femei, pe care nu o va uita nicodată. Și-a dorit să transforme această experiență în una plăcută. Și reușește! Ștefania este astăzi doula în maternitatea unui spital privat din Sibiu și este sprijinul de bază al mămicilor care nasc acolo. „Este foarte important să cunosc mămica dinainte, de preferat din trimestru 3 de sarcină. Cu multe dintre ele mă întâlnesc și la cursuri. Trebuie să vorbim aceeași limbă, să beneficieze de consiliere prenatală individuală, să pot înțelege ce dorește acea mămică, ce temeri are, care este atitudinea ei în fața durerii.” Ștefania este alături de mămică din perioada în care încep durerile și până la prima alăptare a bebelușului. Va fi acolo indiferent dacă ora la care a fost sunată este în zi sau în noapte. „Este importantă ideea de sprijin continuu. Sunt tot timpul cu ea. Personalul din spital poate avea alte priorități sau își poate schimba tura, eu însă sunt acolo. La fel de important este și sprijinul emoțional. Mă asigur că mămica a înțeles toate informațiile care i-au fost trimise. O ajut să folosească tehnicile de relaxare învățate la curs, de la respirație, la poziții. Ce nu face o Doula? Nu se implică în decizii. Responsabilitatea ei este ca mămica să cunoască toate informațiile pentru a lua o decizie. O doula nu trebuie să aibă păreri, nu face intervenții chirurgicale, nu ia tensiunea, nu pune fașe etc. Este foarte important pentru etica mea profesională.” Ștefania consideră că nașterea este un proces normal, natural, firesc și oarecum magic, dar spune că în aceeași măsură este un eveniment care inevitabil te schimbă. „Le spun mămicilor să se informeze, pentru că este foarte important să știi ce se întâmplă cu tine. Să aibă încredere în corpul lor și esențial este ca travaliul să fie luat pas cu pas și contracție cu contracție, fără a se gândi cât durează. Asta le poate face nașterea mai ușoară”.
S-au anunțat nominalizații Premiilor Naționale pentru Poezie „Mircea Ivănescu”
Juriul Premiilor Naționale pentru Poezie Mircea Ivănescu, din care fac parte Ioan Es. Pop – președinte, Rita Chirian, Daniel Corbu, Niu Herișanu, Robert Șerban – membri, anunță nominalizările pentru ediția 2015. Astfel:
Premiul „Mircea Ivănescu” pentru poezie
George G. Asztalos, !nfraRouge, Ed. Karth, 2014;
Florin Dan Prodan, poeme și note informative despre eroi și morminte, Ed. Zidul de Hârtie, 2014;
Lucian Vasilescu, Țara mea, viața mea, dragostea mea, Ed. Rentrop&Straton, 2014.
Premiul „Mircea Ivănescu” pentru debut
Anita Aldea, Te dau lumii, Ed. Karth, 2014;
Raluca Oana Ciceu, Sfaturi pentru tinerii muribunzi, Ed. Grinta, 2014;
Merlich Saia, Garda de corp, Ed. Tracus Arte, 2014.
Premiul Editurii Grinta pentru manuscris
Anca Hirschpek
Trofeul Mopete nu se acordă la această ediție. Menţionăm faptul că în jurizare nu intră întreaga producţie editorială a anului 2014, ci doar volumele de poezie înscrise oficial în concurs de către autori sau editori, conform Regulamentului Premiilor Naţionale Pentru Poezie „Mircea Ivănescu”.
Premiile Naţionale Pentru Poezie Mircea Ivănescu vor fi decernate în cadrul Festivalului Internaţional de Poezie Artgothica, ale cărui lucrări se vor desfăşura la Sibiu, între 24 – 26 iulie 2015.
Cosmina Obreja, voleibalista cu cel mai fulgerător atac din toată România
Cosmina Ioana Obreja este cel mai valoros component al unei echipe din oraşul nostru pe care l-am văzut în trei ani de observare îndeaproape a sportului sibian. Fie că este vorba despre baschet, fotbal, handbal, rugby sau volei. Cosmina are un serviciu foarte bun, se descurcă bine pe faza defensivă şi a progresat în fiecare an. Ceea ce o face să fie deasupra tuturor este faptul că deţine cel mai fulgerător atac din ţară la categoria sa de vârstă. Mingea plesnită de ea are o forţă devastatoare şi extrem de rar se mai întoarce înapoi. De altfel, în peste 90% din cazuri punctul este garantat, ea fiind un coşmar pentru toate defensivele adverse. Defensive care ştiu că ea va ataca şi tot nu pot face nimic pentru a schimba inevitabilul. Cosmina Obreja este o jucătoare completă. Ea are 17 ani, 1,72m înălţime şi este legitimată la CSŞ Sibiu.
Cosmina Obreja a început voleiul de la vârsta de 10 ani. Povestea modului în care a ajuns la acest sport este memorabilă şi ne-o povesteşte chiar ea. „Antrenoarea Frum a venit la mine la şcoală pentru a selecta fete pentru volei. Eu eram mai micuţă, aveam 1 metru şi 37 de centimetri. Bineînţeles că au fost alese fetele cele mai înalte. Am ridicat şi eu mâna, iar profesoara m-a întrebat dacă am pe cineva în familie care este înalt. Am spus că da şi am mers şi eu la volei”, îşi aminteşte Cosmina. Nu a durat mult şi sportul acesta a devenit o pasiune pentru ea. Încet, încet, ea a progresat şi după scurt timp a început să fie foarte implicată la volei. Dimineaţa mergea la volei, la amiazi, la şcoală. „Îmi plăcea de mică să mă mişc şi să sar. Mă jucam fotbal. La început am mers la volei ca să îmi ocup timpul. Mi-a plăcut, era diferit. Apoi, voleiul a devenit foarte important pentru mine, atât de important încât nu ştiu dacă o să mă mai las vreodată”, spune jucătoarea. Prima antrenoare a sa a fost Susana Frum. Primii trei ani au însemnat calificări la turneul semifinal pentru ea şi colegele sale de la CSŞ Sibiu. În 2013, Cosmina şi-a condus echipa pe locul 8 pe ţară. A urmat categoria junioarelor II, iar formaţia sibiană a început să se pregătească sub îndrumarea antrenorului Traian Prişcă. În primul an, sub comanda noului tehnician, fetele au ajuns la turneul semifinal.
„Maratonul” Cosminei Obreja
A venit vara trecută, şi de atunci a început un „maraton” incredibil pentru voleibalista noastră. Meciuri nenumărate, şcoală, deplasări şi puţin timp de respiro. Cosmina Obreja a participat la tabăra de vară din Serbia, „Volley Trand Camp”. „Cosmina a fost desemnată cea mai completă jucătoare străină, titlu obţinut în faţa a peste 100 de voleibaliste străine. În campionat, ea a evoluat cu CSŞ Sibiu la junioare I (categorie cu fete mai mari ca vârstă) şi junioare II. Cosmina a jucat şi pentru formaţia de Divizie B, din Valcea. Toate acestea, plus antrenamente şi şcoală toată săptămâna. Ea era în clasa a zecea la Colegiul Naţional Gheorghe Lazăr, unitate de învăţământ de mare prestigiu în oraşul nostru. „Anul ăsta, din septembrie am avut meciuri în fiecare week-end. Sâmbăta cu echipa din Vâlcea mergeam acolo să joc sau în deplasări. Duminica jucam cu CSŞ Sibiu la junioare I sau junioare II, fie acasă sau în deplasare. Asta, plus şcoală toată săptămana şi antrenamente în fiecare zi”, a declarat Cosmina. O dovadă de rezistenţă, tărie mentală, valoare incredibilă şi muncă fantastică depusă la antrenament.Prima accidentare din cariera sa
Evoluţiile sale au propulsat-o în iarna anului trecut, la lotul României. Cu două zile înainte de a pleca la naţională, a suferit o entorsă urâtă la piciorul stâng şi a ratat selecţia. Îşi aminteşte şi acum faptul că era într-o vineri…12 decembrie. A fost prima accidentare din cariera sa şi a făcut-o să fie mai reţinută la desprinderi. Desprinderi care sunt esenţiale pentru atacul său incredibil. Imediat, a urmat entorsă la celălalt picior, şi de atunci este un pic mai reticentă. Dar lucrează pentru a reveni la forma cea mai bună, în toate palierele. Ca rezultate, a ajuns cu echipa de junioare I la turneul semifinal, iar cu cea de junioare II la turneul final, terminând pe locul 8 pe ţară. Cu formaţia din Vâlcea a repetat isprava de la JII, dar nu a mai disputat ultimul act al competiţiei deoarece echipa s-a desfiinţat. În acest moment, sibianca are o binemeritată vacanţă. „Încerc să mă refac după cel mai greu an al meu”, spune voleibalista. Totuşi, nici acum nu poate sta în totalitate departe de volei, ea se pregăteşte să participe la „Sibiu Sands” (21-26 iulie), cel mai important turneu de beach volley din România.
„Nu îmi place să se întoarcă mingea înapoi după ce atac”
Cât despre atacul său nimicitor, ea doreşte să îl facă şi mai terifiant pentru oponente. Nu vrea ca mingea să vină înapoi. Lucru care nu este uşor deoarece ea primeşte mingea aproape tot timpul pe atacul echipei sale iar adversarele ştiu acest fapt. Şi totuşi reuşeşte să puncteze. „Nu îmi place ca mingea să se întoarcă înapoi după ce atac. Trebuie să mai lucrez la preluare şi vreau ca atacul să fie cât mai puternic şi hotărâtor”, spune Cosmina. Cele mai frumoase amintiri ale ei la volei sunt turneele alături de colegele sale. Amintirile cu ele, poveştile şi glumele care rămân pentru totdeauna. Pentru viitor, încă nu are o direcţie bine stabilită deoarece mai are doi ani de volei la Sibiu şi doi ani de liceu. Apoi, va vedea încotro o va lua drumul său. . „Eu fac volei din plăcere. Este un sport special, ca o jumătate din mine”, declară Cosmina. În timpul liber, Cosminei îi place foarte mult să se uite la filme şi seriale. Printre favoritele ei se află Resident Evil (1-5), Taken (1-3) şi Transporter (1-3). Muzica preferată este cea rap, iar BUG Mafia este în fruntea topului său. În sport are ca model pe cea mai bună handbalistă din lume şi actualmente câstigătoarea trofeului Champions League la handbal feminin, Cristina Neagu. „Cristina Neagu este un model pentru mine. Mi-a plăcut ambiţia, încrederea de a arunca la poartă şi pofta de a juca după accidentarea pe care a avut-o în 2010”, spune Cosmina.
Traian Prişcă (antrenor CSŞ Sibiu) : „Forţa şi viteza de lovire este mai mare decât a altora. Are o viteză de reacţie incredibilă şi este foarte rapidă în execuţie. Practic ea plesneşte mingea, care vine atât de rapid cum celelalte nu se aşteaptă. Cosmina s-a delimitat de celelalte jucătoare prin calităţile ei. Este foarte receptivă, foarte atentă şi înţelege tot ce îi spun. O ambiţie deosebită. Procedeele tehnice şi le-a însuşit foarte bine. Poate să joace pe orice post în volei. Îi place să facă totul pe teren. Vrea să fie foarte bună, să fie perfectă. Cu ea, pot face ceea ce face un antrenor cu un jucător de clasă. Are aceleaşi reuşite şi la şcoală, este o preocupare a sa pe toate planurile. Dacă o ajută sănătatea poate să joace la orice echipă din România”.
Bibliografie
Data naşterii : 07-06-1998
Studii : Şcoala Generală nr.20 Sibiu (clasele I-III)
Şcoala Generală nr.13 Sibiu (clasele IV-VIII)
Colegiul Naţional Gheorghe Lazăr (clasa a XI-a din septembrie 2015)
Luptă pasionantă pentru locul I la cea mai importantă clasă Red Bull Romaniacs. Jonny Walker a profitat de o eroare a rivalului Jarvis şi a revenit pe primul loc
Ca şi în anul precedent, lupta pasionantă pentru victorie dintre Jonny Walker şi Graham Jarvis pare a se da până în ultima rundă a competiţiei. După ce în ziua precedentă, Graham Jarvis recupera dezavantajul luat în Prolog de către Walker şi trecea pe primul loc al întrecerii, a venit rândul mai tânărului său adversar să facă la fel în etapa a doua a concursului. Totul, datorită unei grave erori a lui Jarvis, care a rulat mult prea rapid în etapa de ieri, şi fără să fie atent suficient la GPS. El a ratat intersecţia în care traseul clasei Gold şi Silver se despărţea de cel al clasei Bronze şi Iron, şi astfel a rătăcit o bună parte din timp până s-a întors în secţiunea corectă. De cealaltă parte, Walker a fost extrem de rapid încă de la început şi a reuşit să îl ajungă pe rivalul său. Apoi, cei doi au fost roată la roată în munţii Cindrel, Walker reuşind să se distanţeze pe secţiunile rapide dinaintea finishului de la Râul Cibin.
Sud-africanul Wade Young, revenire în lupta pentru podium
Acelaşi lucru ca şi Jarvis l-a făcut şi Andreas Lettenbichler care a rătăcit şi mai mult pe traseu, pierzând cel mai mult timp dintre toţi riderii importanţi. El a căzut de pe podium, până pe poziţia a opta la general. Wade Young a fost al treilea în întrecere, revenind după nenumărate greşeli comise în prima zi din munţi, şi după un Prolog nesatisfăcător. El a urcat pe locul cinci în clasamentul general şi are şansa să se lupte la podium cu Alfredo Gomez şi Paul Bolton. În acest moment, clasamentul celor mai buni sportivi de la clasa Gold arată astfel :
1. Jonny Walker – 11 ore, 22 minute şi 6 secunde
2. Graham Jarvis – 11 ore, 25 minute şi 57 secunde
3. Alfredo Gomez – 12 ore, 4 minute, 56 secunde
4. Paul Bolton – 12 ore, 5 minute, 38 secunde
5. Wade Young – 12 ore, 21 minute, 37 secunde
6. Blake Gutzeit – 12 ore, 55 minute, 27 secunde
7. Philipp Scholz – 12 ore, 56 minute, 13 secunde
8. Andreas Lettenbichler – 12 ore, 59 minute, 14 secunde
9. Brett Swanepoel – 13 ore şi 7 secunde
10. Lars Enockl – 13 ore, 3 minute şi 14 secunde
Norbert Josza, surpriza Red Bull Romaniacs 2015
Surpiza cea mai mare a întregii competiţii Red Bull Romaniacs a fost oferită de către românul de origine maghiară, Norbert Josza. La numai 17 ani şi aflându-se la debutul său la cel mai dur raliu hard-enduro din lume, sportivul din Odorheiul Secuiesc a izbutit să câştige etapa a doua la clasa Silver. Cu acest succes el a avansat până pe locul doi al clasamentului, la 22 de minute de neo-zelandezul Kevin Archer.
