În anul 1996, doctorul japonez Masaru Emoto a demonstrat ştiinţific, prin experimente făcute asupra apei, cât de puternic se poate modifica structura acesteia, în funcție de cuvintele și emoțiile adresate. Astfel, a pus apă în 3 sticle, lipindu-le etichete pe care scria: te iubesc, te urăsc, mulțumesc. Ulterior, apa din sticlele cuvintelor încărcate cu emoții pozitive s-a cristalizat în forme minunate, de tip stelar. În schimb, cea aflată sub greutatea cuvintelor „ te urăsc” nu s-a conturat în ceva concret, doar o imagine dizgrațioasă, haotică. A continuat demonstrația cu alte două vase umplute cu apă și orez. După ce timp de aproape o lună le-a citit cu voce tare ambelor vase cuvintele scrise pe eticheta corespunzătoare, cel cu apă și orez pe care scria„te iubesc” arăta intact, iar cel etichetat cu „te urăsc” s-a înnegrit din cauza mucegaiului. Ceea ce a vrut Masaru Emoto să demonstreze a fost forța cuvintelor, a gândurilor și a emoțiilor pe care le transmitem asupra celor din jur și care îi pot transforma pe aceștia în ceva frumos, bun sau dimpotrivă, în ceva urât, rău. Iar acest lucru se poate aplica inclusiv propriei persoane, în funcție de mesajele pe care ni le adresăm zilnic, în condițiile în care și corpul nostru este mai bine de 70% apă. Din nefericire, cuvintele negative pe care le purtăm în vocabularul uzual pot determina traume adânci, cu consecințe devastatoare asupra celor care le primesc. Să nu uităm că au existat cazuri în care persoanele s-au sinucis după ce au fost supuse la diverse jigniri și injurii sau că mulți și-au pierdut încrederea în ei și au devenit niște ratați, după ce cuvintele adresate le-au anulat încrederea personală și sentimentul demnității umane. Cuvintele pot distruge, provocând moarte, nenorociri, războaie sau pot genera pace, liniște, realizări grandioase. Astfel, gândiți-vă cât de important este să avem zilnic în vocabularul nostru cuvinte precum te iubesc, te iert, mulțumesc, pot, ești frumos, am încredere, te apreciez, te respect, te înțeleg, ești inteligent, în detrimentul unora precum nu te suport, ești urât, ești rău, ești un idiot, ești un prost, ești un nimic…
De-a lungul timpului, chiar evoluția sau involuția popoarelor a fost influențată de forța cu care unii lideri au reușit să îi motiveze. Despre pacifistul Mahatma Gandhi, părintele independenței Indiei se spunea că „avea o singură armă: cuvintele”. Hitler însă, tot prin discursurile sale încărcate de ura și disprețul față de evrei a reușit să provoace una dintre cele mai mari tragedii din istoria umanității: Holocaustul. Și nu întâmplător Biblia începe cu versetul „La început a fost Cuvântul”, scris de Apostolul Ioan, explicându-se rolul Cuvântului care are puterea de a crea lumea. Suntem liberi așadar să ne alegem singuri vocabularul vieții. Depinde de noi ce dorim să creăm atunci cînd comunicăm.

Nebunia grecească a incapacității de plată s-a aflat toată săptămâna în atenția opiniei publice. Deși fluctuațiile bursei chineze au un impact mult mai mare asupra economiei mondiale, Grecia a fost cea care a mobilizat mai multă pasiune. Supralicitarea unei mândrii naționale și a unui referendum pentru a confirma politica partidelor de guvernare extremiste au dat naștere unor rezultate înfiorătoare. Atena a acceptat recent condiții draconice și reduceri bugetare de 13 miliarde de euro  în speranța că Banca Centrală Europeană și Comisia Europeană vor finanța în continuare statul grec.
La Berlin, cancelarul german Angela Merkel a spus un „nein” răspicat unei noi reduceri a datoriei de peste 200 de miliarde a Greciei.
În România, stereotipiile la adresa lenii grecești continuă împletindu-se cu noua capră a vecinului, comunitatea musulmană de aici. Tonul l-a dat fostul președinte ce vede pericolul fundamentalismului islamic la București și se trage de mânecă cu muftiul Iusuf Muurat. Ridicol e faptul că mulți intelectuali și formatori de opinie împărtășesc astfel de poziții șovine și îmbrățișează idei xenofobe despre cei 70 000 de turci și tătari din Dobrogea și alți 10 000 de musulmani bucureșteni. Ignoranța, lipsa de înțelegere și asocierea sub umbrela cultului musulman a uneia din cele mai pașnice minorități naționale cu psihopații din Statul Islamic nu fac cinste nimănui. Președintele Iohannis și premierul Victor Ponta și-au arătat sprijinul pentru muftiu, iar „uriașa moschee” preconizată a se construi cu banii statului turc pe un teren cedat de Guvernul României e un lucru cât se poate de îmbucurător. Contrar minciunilor aruncate în spațiul public de fostul președinte, există reciprocitate în acordul turco-român. La Istambul se va construi un cimitir și o biserică ortodoxe românești.
Moscheea de la București va elimina casele de rugăciune musulmane neautorizate, iar spiritul moderat și tolerant al muftatiatului din România va influența în continuare mica comunitate musulmană. În numele adevărului nimeni nu a pomenit în spațiul public de presiunile la care a fost supus muftiul Iusuf din partea wahabiților pentru a da mână liberă pentru diverși imami radicali expulzați periodic de SRI.
Poate sirtaki-ul grecesc și ramadanul ne sunt indiferente, însă genunchiul premierului Victor Ponta naște tot atâtea pasiuni politice ca Adelina Pestrițu și Leo de la Strehaia. Premierul rezistă în ciuda DNA-ului, PNL-ului și președintelui Iohannis, apocalipsa PSD de atâtea ori anunțată seamănă cu povestea “Petrică și lupul”, dar noua modă e ironia la pilozitatea facială redusă a lui Victor Ponta. Presa românească se sufocă în goana ei după audiențe, însă dorința cetățeanului pentru bârfă e atât de mare, încât spirala degradării bunului simț e un drum cu două sensuri.
Măcar arșița lunii iulie s-a mai domolit un pic…azi.

Fraţilor, mi-a tihnit ! Ca un ceai fierbinte de mentă pe caniculă, singurul care te ajută să nu simţi luna lui cuptor ca pe o pedeapsă, ci ca pe un dar de la Dumnezeu.
Ce anume ? Feţele creponate ale „înalţilor” europeni, răvăşite de furie , pumnişorii cu care băteau în masă şi picioruşele cu care tropăiau pe podeaua podiumului pe care s-au aburcat, construind structuri contra naturii. „To lose face” se cheamă în engleză momentul când îţi cad pantalonii şi rămâi în izmene. Părea că nici nu ştiu ce i-a lovit, de au luat-o atât de personal, încât am auzit chiar întrebarea, la unul dintre ei : „ Dar cine-şi închipuie ăştia că sunt ?”, „ăştia” fiind grecii. La „ăştia” sentimentul naţional este un format spiritual. Pentru ei naţiunea este chiar ce spun sociologii, adică o sinteză specială dintre un sentiment etnosocial şi o nouă idee socială. Iar noua lor idee socială este că s-au săturat să danseze pe muzică străină, chiar dacă ştiu prea bine că cine plăteşte, comandă muzica. Sigur, pentru a înţelege, ne putem uita în gura atâtor „experţi” în europolitică, eurofinanţe, euroculise şi alte euroexpertize .
Dar, mai bine este a folosi sfatul lui Simion Bărnuţiu din „Discursul de la Blaj”: „ Ţineţi cu poporul toţi, ca să nu rătăciţi, pentru că poporul nu se abate de la natură, nici nu-l trag străinii atât de uşor în partea lor …” . Iar din gura grecilor obişnuiţi am auzit cuvinte pe care de muuult nu le-am mai auzit din vreo gură de român: „ Cred că ţara mea este una din cele mai bune din lume” !!! Sau: „Tot ce se întâmplă e bun. Ne vom descurca, sunt optimist.” Sau un proprietar de mare hotel, despre „fraţii” mai mici: „ Voi ajuta imediat cu plăcere hoteluri mai mici la nevoie”. Unde mai pui replierea rapidă pe troc de servicii şi produse şi solidaritatea exprimată în refreshment-uri duse celor care stau cu răbdare la cozile de la bancomate. În demnitatea lor, par hotărâţi să se descurce cu o capră şi-un măslin. Sunt convinsă şi că îşi vor plăti datoriile , dar fără jertfe inutile pe altarul cămătăriei internaţionale.
Cine sunt „ăştia” ? Ne lămureşte „Noologia” eruditului sociolog Ilie Bădescu la pag. 609 : „Europa este compusă din popoare apostolice şi popoare aduse la „Evanghelie” prin decret regal . Popoarele apostolice sunt cele care au fost creştinate direct de Sf. Apostoli. Acestea au primit, cum se spune, în mod direct, cuvântul Mântuitorului, fără medierea acelui instrument „impus” care este statul sau „legea omenească”. În Răsărit, grecii au fost creştinaţi apostolic.”
În rest, bănci puternice, state slabe, popoare resemnate…