Nicoleta Gavrea a terminat Academia de Poliţie în 1997 şi s-a pregătit să devină criminalist. A lucrat ani de zile în alte departamente ale Poliţiei, dar într-un final a ajuns să facă ceea ce-i place. Conduce acum biroul din Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Sibiu care se ocupă de cercetările la faţă locului şi spune că niciun caz nu seamănă cu celălalt, ajungând de fiecare dată să vadă lucruri noi.
Nicoleta Gavrea este comisar de poliţie, are 41 de ani şi are doi copii. A urmat cursurile Academiei de Poliţie şi s-a pregătit să devină criminalist. Când a dat examen de admitere erau 36 de fete pe un loc.
“Eram 20 de fete între 400 de băieţi. La Criminalistică eram două fete”, îşi aminteşte Nicoleta Gavrea.
Spune că a ales această meserie pentru că este o îmbinare de ştiinţă, tehnică, intuiţie şi observaţie, lucruri care se pliază pe personalitatea ei.
A terminat Academia, dar nu a putut lucra în domeniul pentru care se pregătise. Pe vremea aceea, bărbaţii erau preferaţi pentru munca de criminalistică, iar Nicoleta a ajuns la Serviciul Economic.
“Am avut un parcurs mai lung până să ajung la munca de criminalist. Nu am profesat în acest domeniu pentru că – aşa se întâmpla în perioada aceea – erau preferaţi băieţii în anumite domenii, cum era Judiciar şi am ajuns să lucrez la Economic. Ajunsesem să-mi pierd speranţa că voi ajunge vreodată să lucrez ca şi criminalist. Am mai lucrat la Logistic, Prevenire, Judiciar, iar în 2011 mi s-a propus să conduc Biroul de investigare tehnico-ştiinţifică a locului faptei”, explică Nicoleta Gavrea.
Aceasta îşi aminteşte că lucrurile se schimbaseră mult în cercetarea la faţa locului până să ajungă ea să lucreze în domeniu, însă faptul că învăţase lucrurile în varianta clasică – fotografii realizate pe film, apoi developate, expertize făcute manual – au ajutat-o mult. Munca de cercetare se simplificase datorită tehnologiei performante.
“Lucrurile se schimbaseră până am ajuns eu la criminalistică şi se schimbaseră în bine din punct de vedere tehnic. Dacă eu am învăţat procedeele clasice de efectuare a fotografiilor judiciare, de exemplu, pe care apoi trebuia să intrăm să le developăm în laborator, trebuia după aceea să expunem fotografiile. Asta ne-a uşurat munca mai mult de jumătate. Nu vorbim doar despre un clic de calculator, dar s-au simplificat mult lucrurile”, mai spune Nicoleta Gavrea.
Nicoleta coordonează activitatea biroului şi are în subordine 15 oameni. Aceştia se deplasează la faţa locului la toate evenimentele care au loc în Sibiu şi adună amprente, urme şi alte elemente care îi pot ajută pe poliţişti să-i identifice pe cei care au comis diverse fapte.
“Activitatea noastră constă în a ne deplasa la faţa locului, de la evenimentele cele mai simple – furt din autoturism şi activităţi în susţinerea colegilor de la serviciile operative, reconstituiri, percheziţii – până la evenimente complexe, omor sau accidente aviatice, că am avut de curând”, spune Nicoleta.
Pentru fiecare set de infracţiuni există proceduri specifice, lucruri care trebuie luate în calcul şi cercetate, dar nimic nu este exhaustiv. La faţă locului, poliţistul se întâlneşte, de fiecare dată, cu lucruri noi.
“Nicio cercetare la faţa locului nu seamănă cu anterioara. De fiecare dată ajungi să vezi ceva nou, să înveţi ceva nou. Totul se acumulează prin experienţă. Sunt, poate, evenimente de care nu te izbeşti zilnic sau foarte des, astfel încât să intervină o rutină sau o uzură în a cerceta acelaşi tip de eveniment. Din cercetările la faţa locului la care am participat te atrage prima dată ceea ce este element de noutate.
Totul depinde foarte mult de persoana care comite fapta, de aceea consider că poliţistul criminalist trebuie să posede nişte calităţi pe care, cu timpul, cu experienţă, să le îmbunătăţească. Este vorba despre spirit de observaţie, atenţie la detalii. Vorbim despre un câmp al infracţiunii şi trebuie să aibă o imagine de ansamblu. Pe lângă probele pe care le găseşte la faţa locului, trebuie să ştie să le şi interpreteze, astfel încât să vină în sprijinul colegilor care desfăşoară activităţi de investigaţii”, explică Nicoleta Gavrea esenţa muncii ei.
Munca de criminalist te aduce în faţă unor situaţii greu de imaginat, vezi lucruri greu de suportat, iar acestea n-au cum să nu te afecteze.
„Am multe cazuri în minte. Consider că în munca pe care o desfăşurăm nu ne permitem să ne lăsăm afectaţi de ceea ce vedem. La faţa locului trebuie să fii profesionist. Dacă te laşi afectat de sentimente şi emoţii, totul poate să o ia razna. Reuşesc atunci pe moment să nu mă las afectată şi să-mi fac treaba. De multe ori însă lucrurile te afectează pe urmă. Nu poţi să ştergi totul cu buretele, la finalul cercetării. Cred că cel mai mult mă afectează cazurile în care sunt implicaţi copii. Am participat recent, în acest an, la cazul în care tatăl unei fetiţe era acuzat de pornografie infantilă. Nu am văzut pe viu, însă m-au afectat foarte tare fotografiile. Şi o simplă fotografie te poate şoca, te poate marca”, afirmă Nicoleta.
Cei doi copii ai săi şi activităţile pe care le face cu aceştia o ajută să-şi păstreze mintea limpede, să uite imaginile şocante pe care le vede la serviciu şi să poată continuă.
Despre meseria de criminalist spune că o recomandă cu căldură, dar tinerii care doresc să urmeze această cale trebuie să ia deciziile în cunoştinţă de cauză.
„E o meserie care presupune multă dăruire. Pe lângă faptul că presupune operativitate, este şi un domeniu de care mulţi oameni sunt înspăimântaţi şi înfricoșați când aud că mergem la tot felul de morţi suspecte. Pe oricine cred că ar înspăimântă vederea unui cadavru, mai ales că de multe ori sunt găsite cadavrele în nişte condiţii… nu foarte bune. Pentru un tânăr care vrea să devină criminalist cred că ar trebui să ia contact cu munca propriu-zisă direct, pentru că din filme, cărţi şi seriale poliţiste totul pare captivant şi interesant, dar trebuie să ai stomacul foarte tare”, spune Nicoleta.
Munca această însă o împlineşte, este ceea ce şi-a dorit şi pentru care a luptat ani de zile. Nu şi-ar schimba meseria şi, dacă vreunul dintre copiii ei ar alege să facă asta, i-ar lăsa bucuroasă, după ce le-ar da câteva sfaturi.
Ca în fiecare domeniu însă, ar fi loc şi de mai bine, pentru că în biroul ei sunt oameni puţini care fac o muncă uriaşă, iar tehnologia folosită ar putea fi îmbunătăţită pentru mai multă operativitate.