În 2017 Muzeul Naţional Brukenthal sărbătorește bicentenarul, fiind cel mai vechi muzeu din Europa de Est, dar condițiile în care se va petrece acest prilej nu sunt tocmai certe. De peste două secole asupra clădirii nu s-au făcut intervenții majore de restaurare, iar acest aspect are consecințe deosebit de grave, putând pune în pericol siguranța vizitatorilor și chiar păstrarea unei clădiri monument pentru generațiile următoare.
Aceste probleme sunt cunoscute de mult timp, directorul muzeului, profesorul Sabin Luca încercând de nouă ani să obțină fonduri pentru începerea restaurării muzeului. Costul restaurării este foarte ridicat, dat fiind gradul de deteriorare și nevoie unei calități a lucrărilor excepționale:
„Am avut echipa care a restaurat la Scala, a fost aici, acum vreo şase-şapte ani, şi am discutat cu ei. Pentru ca acest Palat să fie de sus până jos funcţional, sumele sunt între 30 şi 50 de milioane de euro, în funcţie de până unde mergi cu calitatea lucrărilor.”
„De nouă ani încoace nu reuşim să pornim un program de restaurare a acestei clădiri. Nu reuşim din motive – şi îndrăznesc să o spun – nu financiare, ci birocratice.” (directorul muzeului, profesorul Sabin Luca)
Palatul Brukenthal are nevoie de o restaurare generală, mergând de la acoperiș, pivniță, până la parchetul pe care calcă cei câteva sute de mii de vizitatori în fiecare an. Blocuri mari de piatră au început să se desprindă, cel mai recent, acum câțiva ani, brațul uneia dintre statui, cântărind peste 40 de kilograme, a căzut în timpul nopții.
„Problema noastră este să se restaureze părţile care deja au proiect. Noi, în 2006, am plătit din fondurile muzeului proiectul de restaurare al portalului şi al primei curţi, elementele de piatră. Am plătit şi de nouă ani nu se deschide finanţarea pentru restaurare. Acum câţiva ani a căzut braţul uneia dintre statui, greu de 40 de kilograme, noroc că a căzut noaptea. (…) S-au demontat diurne care stăteau pe marginile intrărilor, să nu cadă. Coroana de piatră a dispărut de la intrare, a căzut.” (profesorul Sabin Luca)
„White Palace – Dark Story” este campania prin care muzeul și asociația Brukenthalia încearcă să aducă la cunoștința publicului larg necesitatea restaurării unuia dintre muzeele cele mai dinamice din țară. Pe site-ul instituției s-a lansat o campanie de strângere de semnături pentru restaurarea muzeului: http://www.brukenthalmuseum.ro/index2.php/petitie/, iar pe perioada desfășurării campaniei vor avea loc mai multe proiecte ale duo-ul german Deine Lakaien după cum urmează:
Martie – piatra (problemele de conservare și necesitatea restaurării elementelor de arhitectură și structurilor din piatră precum portalurile, ancadramentele din piatră ale ferestrelor și lucarnelor, soclul clădirii din prima curte interioară).
Aprilie – saloanele de recepție (problemele de conservare și necesitatea restaurării pachetului, tapetului pe suport de mătase și a tapetului pe suport de hârtie, deschiderea salonului oriental din aripa de nord).
Mai – fațada secundară a Palatului Brukenthal.

Proiectul CINE M-A văzut la Habitus revine la librăria din Piața Mică cu o nouă proiecție, “Viktoria”, în regia lui Men Lareida. Publicul sibian va putea viziona o poveste despre lăcomie și iertare, miercuri, 4 martie, de la ora 20:00, la librăria Habitus.
Viktoria locuiește într-un apartament cu două camere, într-un cartier de romi din Budapesta. Cu ea mai stau mama, mătușa, fratele și nepoții ei. Viața Viktoriei înseamnă supraviețuire; îți câștigă traiul de pe o zi pe alta, prin orice mijloace, inclusiv prin vânzarea ilegală de legume care nu mai sunt proaspete. Hotărâtă să aibă un viitor, aceasta pleacă să lucreze la Zurich, unde noapte de noapte se perindă prin Cartierul Roșu, așteptându-și clienții, anilhilându-și scârba cu narcotice şi gândul la un viitor mai bun.

A fost important pentru autori şi pentru noi să nu facem un film excesiv de melancolic care să întâmpine aşteptările stereotipe ale spectatorilor, clişeele obosite, sau a fost menit să provoace publicul. O descriere autentică a lumii interlope a avut întotdeauna întâi etate pentru noi şi aşa ne-am asumat riscul de a nu întreţine întotdeauna obiceiurile vizuale şi aşteptările publicului vizavi de intrigă, deoarece mediul reprezentat nu funcţionează în acest fel. Asta înseamnă, printre altele, că nu am adoptat atitudinea primită de victimizare care este o ortodoxie pentru acest lucru şi pentru temele asemănătoare, deoarece multe prostituate nu sunt victimele directe ale traficanţilor, cercurilor de prostituţie sau ale altor organizaţii criminale. Sunt mai des femei care vor să fugă de vieţi fără perspective şi văd prostituţia ca pe o şansă reală de a scăpa de deznădejdea viitorului lor. Minorităţile etnice cum ar fi romii încă suferă de persecuţie, chiar şi în zona UE, şi, în acest sens, sunt victime; victime ale unei lumi globalizate, victime ale nedreptăţii economice din ţările lor, victime ale corupţiei şi proastei guvernări.

– Simon Hesse & Valentin Greutert.
Preţ bilet: 10 lei (proiecție film + cafea/ceai la alegere).

Colectivul Teatrului Național „Radu Stanca” Sibiu îşi exprimă adânca tristeţe şi regretul prilejuite de dispariţia actorului Ovidiu Moț, care a încetat din viață la vârsta de numai 46 de ani, după o lungă suferință provocată de un accident produs cu 8 ani în urmă, în Sibiu. Actorul Teatrului Național ”Radu Stanca” din Sibiu a încetat din viață după două operaţii recente în urma cărora inima i-a cedat.
Tânărul actor a fost supus în ultimii ani mai multor operații, după ce în ianuarie 2007 a fost găsit căzut în stradă, în urma unei lovituri puternice la cap. Incidentul a avut loc după ce jucase în acea seară în spectacolul “Pescăruşul”.La scurt timp după încheierea piesei, artistul a fost găsit prăbuşit pe o alee în fața Parcului Sub Arini. Înmormântarea va avea loc marţi, 3 martie, ora 13:00, la Cimitirul Militar Ghencea 3 din Bucureşti.
Ovidiu Moț a urmat cursurile Academiei de Teatru și Film din București, specializarea Arta Actorului, obținând diploma de licență în 1997. Din anul 1996 a devenit actor al Teatrului Național „Radu Stanca” Sibiu, unde a jucat în numeroase spectacole:
1996 – „Azilul de noapte”- regia: Vitalie Lupașcu – rolul: Klesci
„Invazia”, de Tudor Popescu, regia: Gabriel Martin – rolul: Volkov
1997 – „Vânzătorul de umbre se grăbește la Roma”- regia: Horațiu Mihaiu
„Take, Ianke şi Cadîr”, de V.I. Popa, regia: Emil Mândru – rolul: Ionel, Ilie
„Porunca a 7-a”, de Dario Fo, regia: Ioan Bordeianu – rolul: gropar, chirurgul
„Sinucigaşul”, de Nicolai Erdman, regia: Ioan Bordeianu – rolul: cioclu, preot, chelner,
bunica lui Valdemar
1998 – „Scrisorile lui Condurică”, de L. M. Arcade, regia: MC Ranin – rolul: Catrafus
1999 – „Don Quijote”- Regia: MC Ranin – rolul: Doctorul lui Sancho
„Cantonul de vânătoare”, de George Genoiu, regia: Horaţiu-Ioan Apan – rolul: Străinul
„Înc-o speranţă”, de Sebastian Ungureanu, regia: Gabriel Martin – rolul: Directorul, Profesorul, Colegul
„Douăzeci de minute cu îngerul”, de V. Vampilov, regia: Radu Mardarie – rolul: Anciughin
2000 – „Venexiana”, autor anonim, regia: MC Ranin – rolul: Bernardo
„Tango, monsieur?!”, de Aldo Lo Castro, regia: Mihai Lungeanu – rolul: Notarul
„Clavigo”, de Goethe, regia: MC Ranin, rolul: Buenko
„Avatarii faraonului Tla”, după Mihai Eminescu, regia: MC Ranin – rolul: Călugărul franciscan
200 1- „Nunta lui Figaro” – Regia: MC Ranin – rolul: Bartholo
„Idiotul”- regia: Andriy Zholdak – rolul: Lebedev
„Simt că fac nebunii”, de Georges Feydeau, regia: MC Ranin – rolul: Subreta negresă
„Lerui ler”, regia: Adrian Răţoi – rolul: Craiul Melchior
2002 – „Jocul de-a Caragiale”, regia: Adrian Răţoi – rolul: Mitică, Jupân Dumitrache
„Ioana D’Arc”, regia: MC Ranin – rolul: Cochon
„Canibalii” – Regia: Alexander Hausvater – rolul: Weiss
„Face a face”, regia: Tudor Țepeneag – rolul: Gino
„Pilafuri și parfum de măgar”- regia: Silviu Purcărete – rolul: Omul negru
„Othello?!”- regia: Andriy Zholdak – rolul: Omul lui Iago
2003 – „Experimentul Iov” – regia: Mihai Măniuțiu – rolul: Zofar din Naamat
„Divina Comedia”, după Dante Alighieri, regia: MC Ranin – rolul: Cavaler
2004 – „Gândacii” – regia: Gabor Tompa – rolul: Pavel
„Perșii” – regia: Mihai Măniuțiu – rolul: Om de aur
„Trei surori” – regia: Anca Bradu – rolul: Andrei
„Norii”- regia: Florin Zamfirescu – rolul: Strepsiade
„Satyricon” , de Dante Alighieri, regia: MC Ranin – rolul: Cavaler
2005 – „Joia dulce”- regia: Adriana Popovici – rolul: Joe Blakey
„Derby”- regia: Alexander Hausvater – rolul: Căpitanul echipei roșii
„Hamlet în sos picant”- regia: Robert Raponya – rolul: Grunter
„Casa de pe graniță”- regia: Gabor Tompa – rolul: Diplomatul
„O noapte furtunoasă”- regia: Șerban Puiu – rolul: Ipingescu
„Plastilină”, de Vasili Sigarev, regia: Vlad Masaci – rolul: Bătăușul, Dezbrăcatul
2006 – „Rinocerii”, de Eugène Ionesco, regia: Gabor Tompa – rolul: Băcanul
2007- „Pescărușul”, de A.P.Cehov, regia: Andrei Șerban – rolul Samraev
Dumnezeu să-l odihnească!