În ultimii ani, România e tot mai des zguduită de cutremure. Periodic, chiar zilnic uneori, în diferite zone seismice ale țării au loc cutremure de intensitate mai mică sau mai mare, multe dintre ele resimțite de populație. Tot mai multe voci vorbesc despre posibilitatea producerii unui cutremur puternic care ar putea afecta întreaga țară. Din fericire, județul Sibiu este situat într-o zonă cu activitate seismică scăzută, dar, în municipiul reședință de județ, zona centrală, compusă din monumente istorice vechi, este în pericol în caz de cutremur mare.
Clădirile din centrul istoric al Sibiului reprezintă aproximativ 15% din imobilele din oraş și sunt, din cauza vechimii şi a lipsei de intervenţii, într-o avansată stare de degradare, iar calcanele, ornamentele şi coşurile de fum ar fi primele care ar cădea.
„Când au fost construite aceste case nu exista beton armat, iar anumite elemente nu sunt legate corespunzător. Din cauza lipsei centurii armate, calcanele nu ar putea rezista în cazul unui cutremur. De asemenea, coşurile de fum sunt foarte înalte deoarece casele sunt construite cu şarpantă foarte mare, de aceea, în ultimul timp, s-au putut amenaja mansarde la majoritatea acestor case. În plus ornamentele, pe vremuri, erau realizate din ipsos sau chiar sculptate în piatră, iar prinderea lor de clădire s-a rodat în timp. Vă daţi seama ce înseamnă căderea acestora, pentru că sunt foarte grele”, spun reprezentanţii Compartimentului de control şi inspecţie pentru calitatea lucrărilor în construcţii din Sibiu.
Specialiştii acestei instituţii susţin, iar statisticile Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) Sibiu confirmă, că, în centrul oraşului, chiar şi un vânt mai puternic creează probleme. La fiecare rafală serioasă, pompierii sunt chemaţi să înlăture ornamente sau bucăţi întregi de tencuială de pe faţadele caselor din zona centrală.
Istoria recentă a Sibiului a demonstrat, din păcate, că specialiştii în construcţii au dreptate. În 2009 o femeie de 39 de ani a decedat după ce un ornament în formă de leu s-a desprins de pe o clădire aflată la intrarea pe Bulevardul Nicolae Bălcescu. În 2010, patru incidente care au implicat căderea de tencuială au avut loc în centrul istoric al oraşului, dar, din fericire, fără a mai exista victime.
În martie 2011, o parte din zidul unui imobil, monument istoric, s-a prăbuşit în curtea vecină. Incidentul s-a petrecut pe strada Mitropoliei, la o casă construită în anul 1500. În iulie, un zid al unei alte case din zona centrală s-a dărâmat. Din fericire nu au existat victime, casa fiind nelocuită.
Ulterior, au mai căzut bucăţi de tencuială de pe imobile din centru, o tânără fiind rănită în apropierea Prefecturii Sibiu. A căzut tencuială chiar şi de pe clădirea Consiliului Judeţean, deşi este reabilitată şi, în repetate rânduri, s-au desprins bucăţi din zidul de apărare al oraşului.
Vechimea, eroziunea, mucegaiul, infiltraţiile şi alunecările de teren au făcut ca multe case din centrul istoric să fie nesigure.
Dumitru Luca locuieşte în Piaţa Aurarilor, în apropierea unei case care a fost abandonată de proprietari. Zidurile sunt coşcovite, tencuiala este căzută şi crăpături uriaşe se văd pe la colţuri. Omul spune că-i este teamă că într-o zi casa va cădea cu totul.
„Arată înfiorător. Nepoţilor le este teamă seara să treacă pe lângă ea. Nu ştiu cât mai rezistă în picioare, tare mă tem că se va prăbuşi”, spune omul.
Multe clădiri din centrul oraşului sunt în aceeaşi stare, iar proprietarii nu vor sau nu au bani să le reabiliteze.
Întrebaţi dacă clădirile din centrul oraşului sunt în pericol de prăbuşire în cazul unui cutremur, specialiştii în construcţii nu ştiu exact ce să spună. Opinia generală este că acest lucru nu poate fi confirmat sau infirmat cu certitudine din cauza faptului că nimeni nu cunoaşte cu adevărat structura de rezistenţă a acestor imobile. Nimeni nu a făcut vreodată expertize tehnice complexe care să poată da un răspuns exact la această întrebare.
Partea bună este că, de regulă, clădirile sunt solide, fiind construite cu ziduri groase şi fundaţii puternice. În plus, nu sunt prea înalte. Inginerii constructori apreciază că imobilele respective nu sunt în pericol iminent de prăbuşire, în cazul unui seism de mici dimensiuni. În cazul unui cutremur care ar ajunge la 7 grade pe scara Richter, nimeni nu ştie exact ce s-ar întâmpla.
Experţii din cadrul Direcţiei de Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Sibiu spun că „starea de degradare a tuturor clădirilor din centrul istoric este avansată”, iar în cazul unui cutremur puternic de centrul orașului s-ar alege „praf și pulbere”.
„Casele din centrul istoric al municipiului Sibiu au fost construite fără arhitecţi, iar breslele de meseriaşi le-au contruit după posibilităţi. În acestă zonă casele se sprijină una pe alta. Dacă la Sibiu ar fi aceleaşi probleme cu seismele ca la Vrancea, praf şi pulbere s-ar alege de tot centrul, ar cădea ca piesele de domino”, spun experţii acestei instituţii.
Din fericire, potrivit unui studiu recent realizat de Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Sibiu, nu cutremurele sunt principala problemă în Sibiu, ci alunecările de teren şi inundaţiile. Reprezentanții Primăriei susțin, de asemenea, că Sibiul se află într-o zonă cu risc seismic scăzut, însă numai anul trecut au fost trimise peste 100 de somații către proprietarii clădirilor în stare de degradare.
„Conform hărților seismice, Sibiul se află în zona 6, considerată drept având cel mai mic risc seismic. Starea clădirilor vechi din Sibiu este în general bună însă, în ultimii ani, Primăria Sibiu a condus o campanie susținută împreună cu ONG-uri de profil pentru a atenționa mai ales proprietarii de imobile istorice cu privire la obligațiile pe care le au de a-și întreține imobilele. De asemenea, prin intermediul Departamentului Disciplina în Construcții din cadrul Poliției Locale Sibiu au fost transmise anul trecut peste 100 de înștiințări proprietarilor de imobile care prezentau necesitatea efectuării unor lucrări de reparații la fațade și acoperișuri”, a transmis Mirela Gligore, purtător de cuvânt Primăria Sibiu.
Toată zona centrală a municipiului este monument istoric, unele imobile datând şi din
secolul al XIII-lea. Cele mai vechi sunt bisericile și zidurile de fortificaţie ale orașului. Cel mai vechi monument istoric din municipiul Sibiu este Biserica Azilului care datează de la 1292.
În ultima jumătate de lună, potrivit Institutului Național de Cercetare și Dezvoltare pentru Fizica Pământului, s-au produs în România aproape 20 de cutremure, cele mai multe cu epicentrul în Vrancea. Niciunul dintre acestea nu a fost resimțit la Sibiu.

Vineri, 30 ianuarie, câțiva traducători şi interpreţi judiciari din municipiul Sibiu au protestat în faţa Prefecturii Sibiu. Motivul protestului a fost un proiect de lege aflat în dezbatere publică, pe site-ul Ministerului Justiţiei, despre care inițiatorii protestului spun că le îngrădeşte drepturile şi libertăţile. „De la 1 februarie urmează a fi adoptat un proiect de lege abuziv prin care se schimbă fundamental statutul traducatorului roman, un proiect de lege ce îngrădește dreptul la muncă și impune obligativitatea funcționării în funcție de plata unor taxe de admitere și cotizatii lunare pe care traducatorii vor fi obligati să le plătească și multe alte nedreptăți”, spune Ioana Scăunaș, traducător. De asemenea, Silvana Vulcan, liderul protestatarilor este citată de Agerpres. „Considerăm că acest proiect de lege este abuziv şi incoerent, îngrădind drepturile şi libertăţile traducătorilor autorizaţi – angajaţi şi proprietari ai birourilor de traduceri sau persoane fizice autorizate (PFA). Protestul nostru se doreşte a fi unul de solidaritate, alăturându-ne, astfel, colegilor care organizează proteste similare în alte oraşe la aceeaşi dată. […]. Niciun traducător nu poate trăi doar din traducerile autorizate şi legalizate la notar, pe care le face”. Pe pancardele lor esrau mesaje precum „Sunt traducător liber, nu mă închideţi în Uniune” sau „Respectați-ne munca și educația”. Conform Agerpres, în judeţul Sibiu sunt înregistraţi oficial peste 850 de traducători autorizaţi. 
Ca răspuns, Ministerul Justiției a trimis un comunicat de presă prin intermediul căruia se fac anumite precizări cu privire la proiectului de modificare a legii privind traducătorii și interpreţii judiciari, lansat în dezbatere publică pe 15 ianuarie 2015. Mai jos vă prezentăm comunicatul în întregime.
„În urma apariției în mass-media a unor interpretări eronate cu privire la prevederile proiectului de modificare a legii privind traducătorii și interpreţii judiciari, lansat în dezbatere publică pe 15 ianuarie 2015. , Ministerul Justiției face următoarele precizări:
 
Proiectul de lege supus spre dezbatere publică NU conduce la îngrădirea dreptului la muncă, întrucât NU are ca obiect de reglementare întreaga piaţă a serviciilor de traducere de interpretare, ci numai un segment al acesteia – segmentul serviciilor de traducere şi interpretare pentru organele din sfera sistemului de justiţie (Ministerul Justiţiei, entităţile aflate în subordine acestuia, Consiliul Superior al Magistraturii, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, instanţele judecătoreşti, parchetele de pe lângă instanţele judecătoreşti şi organele de cercetare penală, notarii publici, executorii judecătoreşti, avocaţii, mediatorii şi practicienii în insolvenţă).
 
Faţă de această susţinere, apreciem că trebuie făcute următoarele precizări cu privire la cadrul legal care reglementează în prezent autorizarea de către Ministerul Justiţiei a interpreţilor şi traducătorilor şi regimul juridic pe care îl propune proiectul de lege supus spre dezbatere publică:
 
I. Legea nr. 178/1997 pentru autorizarea şi plata interpreţilor şi traducătorilor folosiţi de Consiliul Superior al Magistraturii, de Ministerul Justiţiei, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul Naţional Anticorupţie, de organele de urmărire penală, de instanţele judecătoreşti, de birourile notarilor publici, de avocaţi şi de executori judecătoreşti, cu modificările şi completările ulterioare, în vigoare la acest moment și a cărei abrogare se propune prin proiectul de lege, nu reglementează, nici în prezent, activitatea de traducere şi interpretare, în general.
Din analiza Legii nr. 178/1997, rezultă că acest act normativ reglementează numai un segment al serviciilor de traducere şi interpretare, constând în activitatea de traducere şi interpretare prestată la solicitarea următoarelor organe, expres şi limitativ prevăzute în titlul şi în cuprinsul legii: Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justiţiei, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, organele de urmărire penală, instanţele judecătoreşti, birourile notarilor publici, avocaţi şi executori judecătoreşti.
Întreaga contrucţie logico-juridică a normelor cuprinse în Legea nr. 178/1997 se grefează pe ideea prestării serviciilor de traducere şi interpretare de către persoanele autorizate în condiţiile acestui act normativ, aplicabile exclusiv în situaţia în care aceste servicii sunt prestate pentru entităţile enumerate în titlul legii.
 
II. Potrivit legii, Ministerul Justiţiei nu putea să reglementeze şi nici nu a reglementat autorizarea traducătorilor şi interpreţilor în general, ci numai autorizarea traducătorilor şi interpreţilor care, potrivit legii, pot presta servicii pentru organele din sfera sistemului de justiţie (Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justiţiei, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul Naţional Anticorupţie, organele de urmărire penală, instanţele judecătoreşti, birourile notarilor publici, avocaţi şi executori judecătoreşti).
 
III. Legea nr. 178/1997 nu a interzis şi nu interzice nici în prezent interpreţilor şi traducătorilor autorizaţi în temeiul Legii nr. 178/1997 prestarea de servicii pentru alte persoane fizice şi juridice decât cele enumerate în titlul legii.
 
Prin urmare, normele sale sunt de strictă interpretare şi aplicare, neputând fi extinse prin analogie şi la raporturile juridice derivate din efectuarea serviciilor de traducere şi interpretare pentru alte entităţi decât cele prevăzute de lege.
           
      Faţă de cele arătate, considerăm că, în practică, s-a extins, în mod nejustificat, sfera serviciilor care constituie servicii de interpretare şi traducere autorizată în accepţiunea Legii nr. 178/1997, cu modificările şi completările ulterioare, ajungându-se să se solicite şi să se presteze servicii de interpretare şi traducere în baza autorizaţiei eliberate de către Ministerul Justiţiei şi în alte scopuri decât cele reglementate de către legiuitor, menţionate mai sus.
           
În acest fel, calitatea de interpret şi traducător autorizat a fost utilizată în scopuri comerciale în vederea atragerii de clientelă insuficient informată cu privire la rolul interpretului şi traducătorului autorizat şi la scopul în care se efectuează serviciile de interpretare şi traducere de către acesta. 
 
Proiectul de lege promovat de Ministerul Justiţiei menţine şi clarifică distincţia dintre traducătorul şi interpretul în general şi traducătorul şi interpretul judiciar/autorizat și reglementează un segment din piaţa serviciilor de traducere şi interpretare, şi anume segmentul serviciilor de traducere şi interpretare prestate în cadrul unei proceduri sau activităţi desfăşurate în faţa sau de către un organ din sistemul judiciar ori conex acestuia. 
 
IV. În plus, precizăm că, proiectul de lege prevede în mod clar că traducătorii şi interpreţii judiciari își vor putea desfășura activitatea în cadrul birourilor individuale de traducere şi interpretare judiciară sau în societăţi profesionale de traducere şi interpretare judiciară, având ca obiect de activitate unic desfăşurarea activităţii de traducere şi interpretare judiciară.
 
În sprijinul soluţiei de reglementare a celor două forme de exercitare a profesiei au stat mai multe argumente, dintre care amintim:
– lipsa de claritate a legislaţiei în vigoare, a cărei interpretare a permis exercitarea activităţii de interpret şi traducător autorizat în următoarele forme: persoană fizică autorizată, societate comercială, angajat al unei societăţi comerciale, biroul notarial sau de avocatură etc.;
– imposibilitatea angajării răspunderii civile a societății angajatoare pentru eventuale prejudicii cauzate prin îndeplinirea necorespunzătoare a activității de traducere și interpretare autorizată, deși contractul de prestări servicii se încheie cu aceasta;
– scăderea calității activității de traducere și interpretare, precum și încurajarea practicării acestei activități în calitate de angajat, fapt ce conduce la diminuarea veniturilor traducătorilor și interpreților judiciari;
– existența unui posibil conflict între obligațiile pe care traducătorul și interpretul autorizat le are în calitate de angajat și cele pe care le are în calitate de membru al corpului profesional.
 
Aşadar, prin promovarea acestui proiect de act normativ se propune clarificarea şi sub aspectul formei de organizare şi funcţionare a distincţiei care rezultă şi din legislaţia actuală între interpreţii şi traducătorii autorizaţi folosiţi de organele enumerate în titlul actului normativ menţionat (care, potrivit proiectului de lege, devin traducători şi interpreţi judiciari) şi ceilalţi traducători şi interpreţi.
 
Aceasta nu înseamnă că pentru traducerea unui înscris, persoana interesată trebuie să se adreseze unuia dintre organele prevăzute de lege (spre ex., avocat, notar sau mediator); aceasta se poate adresa direct traducătorului şi interpretului judiciar pentru efectuarea unei traduceri, dacă traducerea va fi folosită într-o procedură sau activitate desfăşurată în faţa sau de către un organ din sistemul judiciar ori conex acestuia sau, cu alte cuvinte, dacă, în accepţiunea proiectului de lege, traducerea are caracter judiciar.
 
Persoana care are calitatea de traducător şi interpret judiciar va putea efectua şi acele traduceri care nu au caracter judiciar, însă, nu în această calitate şi nu în cadrul biroului sau societăţii profesionale de traducere şi interpretare judiciară.
Pentru a efectua alte categorii de traduceri decât cele prevăzute de legea inițiată de Ministerul Justiției, este suficientă înfiinţarea unei societăţi (în măsura în care societatea nu este deja înfiinţată) care să aibă ca obiect de activitate prestarea serviciilor de interpretare şi traducere, altele decât cele reglementate de proiectul de lege.
 
Precizăm că, aşa cum am arătat, această distincţie rezultă şi din actuala reglementare. Astfel,  autorizarea la care se referă Legea nr. 178/1997 este o cerinţă impusă:
a) pe de o parte, organelor din sfera sistemului de justiţie, enumerate mai sus, de a nu folosi în activitatea lor decât servicii de interpretare şi traducere prestate de persoane autorizate în acest scop de către Ministerul Justiţiei;
b) pe de altă parte, persoanelor atestate în profesia de interpret şi traducător, care, pentru a putea presta şi servicii de interpretare şi traducere la solicitarea organelor din sfera sistemului de justiţie, trebuie să obţină, în prealabil, autorizaţia de interpret şi traducător eliberată de către Ministerul Justiţiei, autorizaţie care urmează a fi folosită pentru prestarea exclusiv a serviciilor de interpretare şi traducere necesare într-o procedură derulată de organele enumerate limitativ de Legea nr. 178/1997, cu modificările şi completările ulterioare. 
 
În acest fel ar trebui interpretat art. 2 din Legea nr. 178/1997, potrivit căruia „Activitatea de interpret şi traducător pentru Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justiţiei, instanţele judecătoreşti, parchetele de pe lângă instanţele judecătoreşti, organele de cercetare penală, birourile notarilor publici, pentru avocaţi şi executori judecătoreşti se efectuează de către persoane atestate în profesie şi autorizate de Ministerul Justiţiei.”
 
În practică, însă, s-a extins, în mod nejustificat, sfera serviciilor care constituie servicii de interpretare şi traducere autorizată în accepţiunea Legii nr. 178/1997, ajungându-se să se solicite şi să se presteze servicii de interpretare şi traducere în baza autorizaţiei eliberate de către Ministerul Justiţiei şi în alte scopuri decât cele reglementate de către legiuitor, menţionate mai sus.
În acest fel, calitatea de interpret şi traducător autorizat a fost utilizată în scopuri comerciale în vederea atragerii de clientelă insuficient informată cu privire la rolul interpretului şi traducătorului autorizat şi la scopul în care se efectuează serviciile de interpretare şi traducere de către acesta. 
 
V. În ceea ce priveşte intrarea în vigoare a proiectului de act normativ, facem precizarea că termenul de 1 februarie este termenul până la care persoanele interesate pot formula propuneri şi observaţii privind proiectul de lege, şi nu data la care acesta va intra în vigoare. După finalizarea proiectului de lege la nivelul Ministerului Justiţiei, inclusiv pe baza observațiilor și propunerilor primite în contextul dezbaterii publice a acestuia, proiectul va fi supus spre avizare ministerelor competente, spre aprobare Guvernului şi, respectiv, spre adoptare Parlamentului.