Parcă mai ieri a fost Crăciunul şi iată-ne în Duminica Floriilor. 

Inima de copil din noaptea înstelată de naşterea Mîntuitorului în clopot de colindă a ajuns într-un sfert de an la vîrsta desăvîrşirii. Acum, curată prin post şi limpede prin lacrima rugăciunii, aşteaptă Lumina Învierii. Mai este de trecut smerit prin Săptămîna Patimilor, ca să putem cînta cu bucurie dulce: Hristos a înviat !

Cine aşteaptă Sfintele Paşti cu o astfel de inimă va vedea cu ea irizaţiile aurii ale luminii acelor zile şi va auzi cu ea slava pe care o înalţă Domnului toată făptura, pîna dincolo de albastrul cerului – spun şi azi bunicii noştri, cei care mai trăiesc aşteptarea Învierii după tradiţiile  păstrate din străbuni.

Aşa spuneau că văd Lumina şi cei care o aşteaptă an de an la Ierusalim, la Mormîntul Sfînt . În jurul bisericuţei care-l cuprinde, mii de oameni de toate neamurile şi din toate depărtările se ţin  pe  picioare doar strînşi unii într-alţii . În penumbra de sub bolta înaltă a bisericii mari, care îmbracă tot locul acela sfînt şi Golgota, mulţimea freamătă în tăcere, legănat ca valul mării. Îndelungă aşteptare, îndelungă răbdare ! În Sfîntul Mormînt Patriarhul ortodox se roagă. Minunea venirii Luminii Sfinte nu poate fi descrisă în cuvinte. Unii o văd deja sub bolta mare, înainte de a intra ca un fulger în Sfîntul Mormînt, alţii ca pe o apă albastră curgînd pe icoane. Unora li se aprind lumînările în mînă iar altora le stă inima în loc fără să o vadă , pîna cînd Patriarhul nu o împarte tuturor. Ferice de cei care n-au văzut dar au crezut! Căci cîteva minute această lumină vie o poţi plimba pe faţă, pe haine si pe mîini. Nu arde, doar mîngîie. E însuşi Hristos.  Coboară la oameni,  ba  chiar în iad, se spune, de unde scoate mereu suflete, după mare Mila Sa, ca în Ziua Învierii de acum 2 000 de ani.

Numai că, pentru o parte din neamul meu românesc şi creştin de tot atîta vreme , Crăciunul se petrece la mall iar Paştile la supermarket, între Moşul mecanic şi ouăle gata vopsite de doctor Oetger.  E ”cool” ! Mai ales cînd vre-un copil cu logica-i imbatabilă intreabă de ce Moşul  nu rîde ca toţi oamenii : ha ha ha ? Sau, cum de acasă  Iepuraşul face ouă  cînd la şcoală face pui? Omul e însă liber să aleagă. Fie că petrece între ho ho ho şi… ţup ţup ţup, fie cu nădejdea Învierii, Lumina lui Hristos luminează tuturor!

Prostia detonează ca o explozie termonucleară şi provoacă un seism de o magnitudine cu mult în afara scalei Richter.

Prostia nu are legătură cu inteligenţa sau cu educaţia, de fapt e foarte probabil să fie o stare de lucruri mai apropiată de credinţă şi de insultarea instinctului natural de supravieţuire. O mutaţie socială ce face victime aducând un aport constant de ratare individuală a selecţiei evoluţioniste ca specie. În teritoriul suprarealist mioritic, în care fiecare scenă pare a fi un tablou de Magritte, incendiile sunt stinse cu napalm, iar agenda publică e dominată de interesul deosebit arătat de cetăţeni îngălbenirii pătrujelului. Candidaţii pentru alegerile europarlamentare sunt preocupaţi intens de curăţenia din oraşul natal şi frecvenţa sosirii autobuzelor în staţii, deşi deconectarea de la spaţiul politic naţional şi mutarea dezbaterii politice la nivel continental ar trebui să fie prioritatea lor. În platourile TV “părerologi” plini de „opinii” ca telemeaua de zer, dezbat aprig deciziile instanţelor penale asupra deciziilor de arestare preventivă a unui primar sau cine ştie ce altă “celebritate” a zilei, ignorând trei femei arse de vii în Constanţa şi un boxer campion ce a trimis de pe străzile Clujului la Spitalul de Urgenţă, cinci oameni cu fălcile rupte în 30 de minute.

Un prim-ministru tânăr şi ambiţios, intelligent şi machiavelic îşi curăţă adversarii politici din interiorul partidului pe care îl păstoreşte, aruncând praf în camerele reporterilor pe refrenul “jos Băsescu”. Faptul că îşi califică adversarii într-un discurs de inspiraţie putiniană drept “fascişti”, sau că se declară solidar cu diverşi inculpaţi penali ce îşi fac tranzacţiile de capă şi şpagă în biroul lui sunt aspecte secundare.

Europa se fărămiţează politic sub privirea rece perfect calculată a unui ţar rus ce a descoperit slăbiciunea europeană în moleşeala confortului occidental ce afectează spaţiul deciziei unor maeştri ai retoricii politice.

Lumea noastră de plastic a responsabilităţii sociale cu diete vegetariene şi bărbaţi sensibili nu vrea să se trezească nici sub impactul pumnului în masă trântit ostentativ. 

Noi suntem unici, angajaţi în dispute cu final neaşteptat, sau cu diatribe diabolizante a unor adversari fantomatici. Evaluăm botoxul divelor de la Fălticeni şi murmurăm tandru numerele de la Loto. Scrupuloşi până la Dumnezeu ne integrăm în societatea fantomă a prostiei omeneşti confortabile. Pentru că ne e bine şi ne place asta al dracului de mult. Vom conştientiza probabil violul cu perversiuni în grup izvorât în stepa rusă în momentul naşterii printr-o concepţie imaginar imaculată. Pentru că prostia nu doare.