Zilele trecute am primit pe adresa redacției o depeșă amnezică trimisă de Bogdan Trif, președintele PSD Sibiu, prin care acesta își varsă cu amar năduful că prim-ministrul Luță Bolo (așa cum îi spun prietenii, adică partenerii de guvernare PSD-iști) „a luat decizia de a bloca finanțările pentru proiectele locale aflate în derulare”. „Această este o măsură care sfidează orice logică și afectează în mod direct mii de comunități din întreaga țară. În județul Sibiu, sute de proiecte esențiale de dezvoltare locală, precum de infrastructură, apă-canal, drumuri, alimentare cu gaz, sunt puse în pericol din cauza acestei hotărâri complet iresponsabile”, mai anexează ca prospectare minuțios de profesionistă comunicatul, reluat și pe pagina de facebook a semnatarului.
După care continuă: „În calitate de președinte al PSD Sibiu, trag un semnal de alarmă public și solicit reluarea urgentă a finanțărilor pentru proiectele în derulare. Totodată, fac un apel ferm către toți parlamentarii din județul Sibiu, indiferent de culoarea politică, să se mobilizeze pentru un obiectiv comun: dezvoltarea comunităților locale și protejarea locurilor de muncă din economia locală. România are nevoie de dezvoltare, nu de piedici administrative absurde!”
Din bonomie și pentru că mă doare responsabilitatea civică, i-aș ruga, la rândul meu, pe toți „parlamentarii din județul Sibiu, indiferent de culoarea politică”, în momentul în care se mobilizează la apelul ferm al lui Bogdan Trif, să îl anunțe cineva și pe el că e la guvernare (de vă vine să credeți, avem chiar un guvern PNL-PSD-UDMR!). Și că gargara asta ieftină nu prea mai prinde la electorat. Asta și pentru că oamenii care l-au votat (chiar și așa, în număr derizoriu) așteaptă de la liderul formațiunii locale, atunci când are vreo doleanță, frustrare, angoasă interpretativ-reflexivă, să o livreze partenerilor-decidenți de guvernare și nu tot omenetului pe care, cu excepția votului, oricum nimeni nu îl mai bagă în seamă. Un demnitar sadea, părerea mea, își arată mușchii în Parlament, nu în lamentări virtuale și confesări de gospodine de facebook.
Dar până la mobilizarea fermă a celorlalți parlamentari sibieni la apelul lui Bogdan Trif, las aici doar câteva mostre de guvernare Marcel Ciolacu. Ăla de a fost înaintea lui Ilie Bolojan, prim-ministru PSD, din câte îmi aduc aminte. La momentul în care Bolo a preluat guvernul de la Marceluș, a dat de: opt ospătari care duceau tava cu cafeaua premierului și demnitarilor, pentru 80.000 de lei lunar. Deci anual, 960.000 de lei. Alți 300.000 de lei, tot lunar, erau cheltuieli pentru apă, cafea și ceai. Achiziționate cu 30% mai scump decât prețul pieței. Guvernul plătea 8.5 lei pentru o sticlă de suc care în hipermarket costă 4 lei.
Fiecare ședință de Guvern era urmată de o masă cu de toate. Mâncare și băutură, ospătari și voie bună.
Cu cheltuielile pentru parcul auto s-ar fi putut cumpăra câte zece mașini noi în fiecare lună. Carburantul calculat pe suta de kilometru era de… 20 de litri. Asta, în cazul în care guvernanții voiau să vină cu tancul la stabiliment. La care se adaugă armata de șoferi, purtători de mape guvernamentale și tot ceea ce înseamnă aparatul administrativ. Și ne limităm doar la guvern.
Poate așa e puțin mai ușor de înțeles și de către liderul PSD de ce s-au cam gătat banii. Și privilegiile. Și sinecurile. Și unde s-au sifonat banii ăia de care se plânge acum că nu mai ajung la primării.
Cu toţii ne considerăm patrioţi şi spunem că ne iubim ţara. Însă unii dintre noi atât de mult o iubim, încât de foarte multe ori ne ia într-atât valul, de confundăm iubirea cu violul.
Vrei mai multe informații, știri bune, reportaje și interviuri pe zi? Ne-ar ajuta foarte mult o recenzie de la tine. Intră AICI.
