Citind corespondență din Haga, unde Președintele american Donald Trump a declarat că pleacă de la summitul NATO cu o viziune „puțin diferită” asupra Alianței, după ce a văzut „dragostea și pasiunea” pe care omologii aliați au arătat-o „pentru țările lor”, nu pot să nu mă gândesc la sentimente, dar și la bani.
Să fie aceste gânduri un răspuns la mesajul secretarul general al NATO, Mark Rutte, sau o expresie a dominării de către americani a orgoliilor europene, orgolii pe care putem să le asociem ca indicator cu ponderea cheltuielilor alocate pentru bugetele militare, cuantificabilă în procentul asumat anual din PIB pentru industria de apărare?
Într-o conferință de presă susținută la finalul summitului de la Haga, el a subliniat că noua țintă „istorică” de cheltuieli de 5% „nu este o înșelătorie” și a promis că „suntem aici pentru a-i ajuta” pe aliați „să își protejeze țările”.
Dacă ne gândim că bugetele sunt limitate, termenul corect nu este de „alocare”, ci mai degrabă de „relocare”, prin diminuarea finanțării acordate altor servicii sociale de la buget. Probabil că „victimele” vor fi cultura, educația, și de ce nu, administrația, că bugetul la sport s-a terminat de mult, iar religia funcționează și în sistem de autofinanțare.
Desigur, filozofic vorbind, este prioritar să existăm chiar și educați mai puțin și cu un nivel de trai mai scăzut, dar oare factorul politic ne asigură o constanță în management și prezintă o strategie sustenabilă? Până la înarmare poate ar trebui să investim în diplomație sau în mediere.
Până acum, de la investire Președintele SUA nu a vorbit decât de pace, însă realitatea ne arată că a reușit să creeze, destul de repede, inclusiv conflicte interne, ca să nu vorbim de cele globale. Desigur, se observă o schimbare de atitudine de la semnarea acordului economic dintre SUA și Ucraina și, vorba evreului, „Altfel vorbești cu banii în buzunar”.
Liderii celor 32 de state ale NATO, reuniți la Haga, pe coasta vestică a Mării Nordului, au reafirmat angajamentul pentru articolul 5 din Tratatul NATO, potrivit unui atac asupra unui stat sau unui atac asupra tuturor statelor și a stabilității, că „se angajează la investiții anuale de 5% din PIB în apărare (…) până în 2035, argumentul fiind reprezentat de poziția Rusiei la adresa securității euro-atlantice”.
Declarația finală adoptată de Donald Trump, Emmanuel Macron, Nicușor Dan, Keir Starmer, Friedrich Merz și ceilalți lideri euro-atlantici este una dintre cele mai scurte din istorie, cuprinzând doar cinci paragrafe, în care altele precizează că securitatea Ucrainei contribuie la securitatea euro-atlantică.
Oare sumitului NATO va construi puntea Ucrainei către Alianță (plecând de la poziția Președintelui SUA), pentru că secretarul general al NATO Mark Rutte, Ursula von der Leyen și Costa îi confirmă lui președintelui Zelenski că „industria de apărare a Ucrainei poate conta pe sprijinul NATO și UE”.
Concluziile nu se pot trage acum. Întrebările rămân. Ce se va considera prioritar sunt: „economicul” (prin finanțarea industriei de apărare a fiecărui stat, avantajate fiind, desigur, statele avansate în acest domeniu, care probabil vor monopoliza contractele), „securitatea” (care nu știm dacă rămâne înțeleasă global la nivelul celor 32 de state partenere sau cumulat individual cu aportul fiecărui partener, dar cu un cost substanțial, 5% din PIB) sau „social” (grija față de oameni, popoare și state membre și de valorile comune una dintre ele fiind și ”pace”).
Un fapt este sigur: deocamdată s-a vorbit mai mult despre bani decât despre pace.
Vrei mai multe informații, știri bune, reportaje și interviuri pe zi? Ne-ar ajuta foarte mult o recenzie de la tine. Intră AICI.
