Încruntat, cu buze subţiate la dimensiunea unei lame de cuţit şi gonflat de importanţa momentului, un nou preşedinte şi-a preluat – de data asta interimatul – în România.
Gura presei zice că-i soroşist. Ceea ce demonstrează încă odată că noi suntem tot pe nicări, cum zice ardeleanul, mereu în urma timpului şi la coada şirului. Am intrat în Schengen cu maaari compromisuri, de care urechea românului încă nici n-a auzit, exact când Schengenul a devenit caduc în Europa, care şi-a reintrodus controlul la graniţe.
Am băgat în fundul lui Zelenski tot ce a avut ţara mai bun, când toţi ceilalţi s-au repliat cu înţelepciune în faţa evidenţei că „fochiştii” războiului vor rămâne fără cărbuni odată cu instaurarea lui Trump la Casa Albă. Acum ne-am pus moţ în fruntea statului globaliştii, când reţeaua soroşistă e luată de viitura suveranistă pornită din America peste ocean.
Nu noi, poporul român, am făcut toate astea, veţi spune, ci haita de trădători ai interesului naţional care căpuşează România de 35 de ani încoace. Da! Dar noi le-am îngăduit prin indiferenţa noastră.
Ce-a fost nu are rost să mai discutăm, deoarece oricum nu învăţăm nimic din greşelile noastre. Din greşelile altora, nici vorbă. Prea ar fi un semn de înţelepciune! Explicaţiile sunt de tot felul, de la lenea de a gândi cu propriul căpşor, până la fudulia de a le şti pe toate. Ce-a fost, a fost. De-acum ne putem privi îndelung în oglinda necruţătoare a adevărului.
Românul s-a trezit – în sfârşit – în conştiinţă, cum spune alesul naţiunii, dar de câte ori în ultimii 35 de ani pur şi simplu n-a priceput că e ziua cercetării sale şi că somnul raţiunii va naşte monştrii pe care-i va lăsa moştenire generaţiilor viitoare. Dacă vom mai fi pe aici creştini… A fost odată această legendă. Acum ştim că e timpul reîncreştinării şi, ce e mai trist, timpul realfabetizării unei naţiuni care în urmă cu nici un sfert de veac mânca de-a dreptul cartea pe pâine.
Ce este, este. S-au cules roadele unei dezinformări superprofesioniste de lungă durată într-un scop mult mai periculos chiar decât vânzarea de ţară. Cum spune o profeţie apocaliptică: „…Vai ţie, neam care ai vândut Legea lui Dumnezeu pentru legea satanei!
Aceea o vei avea şi va stăpâni peste tine, te va robi şi te va încătuşa. Amarnic vei plânge nepăsarea ta din această zi…” Aceasta probabil va fi. Pentru că în mintea strâmbă şi gândul drept se strâmbă, a zis Sfântul Arsenie Boca, şi nimeni n-a prea avut chef să-şi piardă timpul descifrând semnele vremii şi ale subversiunii în România. Mult mai comod este să înghiţi seară de seară semipreparatele de la televizor.
Citez totuşi, spre luare aminte, deşi nu prea ne mai foloseşte la nimic: „În loc să plasăm trupe la frontierele ţării pe care vrem s-o cucerim, vom iniţia în interiorul acestui stat, prin acţiunea unor agenţi subversivi antrenaţi, un proces de disoluţie a autorităţii”. O spune un specialist în subversiune, Roger Mucchielli, autorul unei cărţi cu acest titlu: „Subversiunea”.
Ea se desfăşoară pe trei direcţii: 1. Demoralizarea naţiunii şi dezintegrarea grupurilor care o compun; 2. Discreditarea autorităţii (instituţiilor şi personalităţilor – n.t.) statului; 3. Neutralizarea maselor, pentru a împiedica orice reacţie în favoarea ordinii stabilite, în momentul ales pentru preluarea puterii de către o minoritate.
Şi exact aici ne aflăm acum!!! Aceste scopuri devin accesibile prin utilizarea mass-media. Fără presă şi specialişti în psihologie socială, subversiunea e neputincioasă. Seamănă, nu-i aşa, cu „strâmbarea minţii” românului de o bună bucată de vreme încoace! Nu-i de mirare că astfel şi gândul drept s-a strâmbat. Din fericire doar în capul unora, destul de puţini, totuşi.
