În istoria întemeietoare de Ţară a românilor, descălecarea voievozilor a fost începutul construcţiei statale. Se naşte Moldova pe când Dragoş Vodă şi Bogdan Vodă, porniţi din Maramureşul Dacilor liberi, descalecă la răsărit de Carpaţi, se naşte Ţara Românească pe când Negru Vodă descalecă la sud de munţi, venind din ţinutul Făgăraşului.
Bărbaţi puternici şi cu credinţă tare – singurii, de altfel, care au rămas în istoria şi memoria afectivă a românilor – aveau să deschidă cu crucea în frunte şi paloşul în mână drum neamului spre împlinirea rostului său în lume: naţiunea unită în graniţele dulcelui grai românesc.
Între ei, Mihai Viteazul avea să contureze proiectul de Ţară, Cuza Vodă să-i dea un nume: România, iar bunul Dumnezeu, lucrând cu întreaga naţiune – elite şi popor –, avea să împlinească acest ideal prin Marea Unire, pentru răbdarea şi jertfa românilor, care a durat şapte veacuri! Aşa s-a născut „Ţara mea de glorii, Ţara mea de dor”a lui Eminescu, cel pe care Petre Ţuţea l-a definit perfect: „suma lirică a tuturor voievozilor români”.
Mi-e dor de o descălecare de bărbaţi puternici, cu credinţă tare, ca în vremea strămoşească, în spinarea tuturor încălecătorilor de Ţară.
Au îcălecat istoria naţiunii române, scoţând-o din şcoli, înlocuind-o cu „alternative” şi frunză tăiată la câini! Un popor fără istorie e ca stejarul fără rădăcini şi duşmanii de moarte ai acestui popor, cei din imnul Ţării, ştiu asta şi de 35 de ani cozile de topor slujesc bardele străine să reteze neamul acesta statornic, creştin şi de înaltă omenie.
Au încălecat cultura naţiunii române, marii ei gânditori şi creatori, înlocuind-o cu maculatură „literară” şi plagiate, înăbuşind ştiinţa şi inventica, ucigând din faşă orice sclipire de talent şi inteligenţă, înlocuind-o cu cultul consumerismului de modele radical străine de structura spirituală a acestui popor.
Au încălecat familia creştină, temelia neamului românesc, vârând pe gâtul acestui popor răbdător scârboşenii de neimaginat pentru sufletul curat şi credincios al românului.
Au încălecat mai ales Biserica!!! Pentru că orbeţii lui satan cu ea se luptă mai abitir. Şi dacă nu pot smulge credinţa din inima românului, fac toate drăcăriile imaginabile să smulgă inima din român cu credinţă cu tot.
V-aţi gândit vreodată la neamul acesta românesc şi dreptmăritor creştin prin prisma părintelui Dumitru Stăniloae? El zice că sufletul românesc „…acolo unde nu este tulburat de influenţe străine, este o comoară unică de virtuţi, de însuşiri, de armonii!”, şi… „că există o coincidenţă uimitoare între aceste calităţi şi ortodoxie, că sufletul românesc este o plasticizare, o întrupare minunată a duhului ortodoxiei, o coborâre în concret a adevărului ortodox” („Naţiune şi Creştinism”, Ed.Elion, Buc. 2003, p.109). Şi duşmanii de moarte ai naţiunii române, un popor care putea fi unul de 30 de milioane de locuitori în punctul strategic de la Gurile Dunării, dreptmăritor creştin, înteligent şi iubitor de pace ştiu că nu-şi pot face mendrele globaliste dacă această cetate nu cade. De 35 de ani sapă la temelia zidurilor ei.
Cine? Orgoliile imperialiste ale unor aşa-zişi „grei” ai planetei, care nu se pot mulţumi cu ce le-a dat Dumnezeu, ci se vor stăpânii lumii. Dar, ştim din fabulele lui Alexandrescu, că fără coadă, toporul nu poate tăia pădurea. Iar densitatea de cozi de topor pe metrul pătrat în România excede orice statistică internaţională.
Lupii hămesiţi de ciolanul politic şi-au schimbat deseori părul, dar năravul ba!
