Târziu, iată, foarte târziu, azi după aprope un sfert de secol mulţi începem să înţelegem, noi plebea mai ales, că toate promisiunile guvernanţilor sunt nişte imense minciuni. Neruşinate minciuni devenite esenţe ale traiului nostru cu care suntem obligaţi să ne obişnuim rămânând să privim complet dezarmaţi şi învinşi supunându-ne sorţii. Este oare aceasta calea cea mai înţeleaptă acceptată de majoritate ?
Din păcate există trei categorii de oameni: cei umili, linguşitorii, leprele şi slugarnicii orbiţi de nenumăratele tentaţii şi care „dezbrăcaţi” complet de caracter, ridică vocea, acuză, adresând invective nenumărate adversarilor politici şi celor care le stau în cale sfidând bunul simţ, cei lipsiţi de cei şapte ani de acasă şi care se coboară uşor în cele mai înnămolite spelunci ale mitocăniei şi vulvului. Aceştia nu pot să producă decât un imens dezgust oamenilor de bună credinţă. Aceştia sunt cei care din păcate iată cu tupeul brutei, impun neluând în seamă nici o altă soluţie civilizată de cooperare şi înţelegere în scopul progresului acestei osîndite naţiuni.
A doua categorie o constituie o clasă de o mediocritate crassă, o clasă pătimaşă hotărâtă să denigreze tăvălind în mocirlă toate figurile celor urâţi de ei provocând chiar scandaluri interminabile până şi între grupurile de prieteni sau chiar între membrii aceleaşi famili orbiţi de cine ştie ce aspecte legate chiar şi de simpla înfăţişare ori mimică mai puţin agreabilă a unui personaj (într-o zi un ins declara că „nu poate suferi” pe unul dintre guvernanţi datorită faptului că… scrâşneşte din dinţi, sau altul consideră că cineva de… sus nu a fost suficient de îndatoritor faţă de o a numită persoană, de un fost revoluţionar sau de un şef de magazin, iar ca urmare pe aceştia îi urăşte cu înverşunare, de moarte, fiin hotărât să nu-i voteze niciodată).
Aici intervin manipulările diabolice ca şi emisiunile T.V. de rigolă care le mutilează total vederile acestor oameni ducând la aprecieri incredibil de eronate privind toate aspectele mai ales economice şi politice. Şi ca un desert există emisiunile derizorii prezentate aproape pe toate posturile T.V. care şi acestea vin şi transferă spectatorul respectiv foarte limitat intelectual în lumea cancanurilor interminabile care-i satisface pe deplin dorinţa de harţă şi scandal.
A treia categorie din ce în ce mai rară numeric o constituie cea a înţelepţilor care ştiu foarte bine să aprecieze corect totul, în special clasa politică exact la valoarea pe care o are. Aceştia deziluzionaţi, stau deoparte considerând că nu merită să se amestece în această imensă… troacă a imposturii. Această categorie din nefericire este o forţă care nebiruind lichelismul actual au hotărât să răâmănă în espectativă.
Mulţi mai speră că aceşti adevăraţi monştrii adepţi ai dreptăţii şi binelui să fie în stare a readuce cândva bunăstarea dreptatea şi faima de odinioară a bietei noastre ţări. Există însă teama că totul va veni mult prea târziu. Ne-a fugit de sub ochi, s-a topit parcă toată averea naţională, iar bietul om, bietul român nu mai constituie azi un adevărat capital cum fusese considerat chear şi de către comunistul Lenin. El a devenit un instrument de exploatat şi folosit. Omului i se fac nenumărate nedreptăţi, este evacuat din locuinţă, este dat afară din serviciu susţine procese pentru retrocedările bunurilor sale confiscate de mai bine de 20 de ani şi nimănui nu-i pasă dacă acesta moare sau trăieşte. Educaţia tinerilor este lăsată de izbelişte. În şcoli accentul nu este pus pe ştiinţă şi istoria reală, ci predomină mai mult iniţieri în sex şi alte ramuri neimportante. Abuzurile, violenţa sunt tot mai multe. Cu ani în urmă nu se punea problema ca şcolile să fie supravegheate de agenţi comunitari. Azi mâine nu vom mai putea ieşi pe stradă decât însoţiţi de bodi-guarzi. Azi mâine vor fi acuzaţi educatorii care deranjează practicarea sexului în şcoli.
Iar clasa noastră politică este preocupată numai de luptele dintre partide. Can-canuri, răutăţi şi dorinţa aprigă, arzătoare, furibundă, de-a reuşi să domine.
Iată oameni buni o temă de profundă meditaţie şi nu numai de meditaţie ci şi de a hotărî că este nevoie stringentă şi imperioasă de a acţiona neîntârziat pentru a mai putea fi salvat puţinul ce ne-a mai rămas din avuţia acestei obijduite ţărişoare şi din speranţele românilor în adevăr, dreptate şi ordine instituită prin legi corecte care să fie urmărite şi respectate. Mai sperăm că ţara tuturor posibilităţilor S.U.A. să ne fie exemplu şi în ceea ce priveşte trăinicia legilor care, acolo, sunt în vigoare chiar şi de sute de ani, nefiind modificate sau desfinţate după dorinţa fiecărui partid intrat la putere în scopul de a satisface interesele membrilor acestuia sau ale bogaţilor influenţi care-şi impun vrerea. Şi acele legi mai sunt şi respectate cu sfinţenie.
ELENA MIRON
