Pe unde mergi, pe unde poposești, unde întorci capul și cu oricine vorbești dai de aceeași constatare: „În ce hal am ajuns!”, de aceeași revoltă surdă: „Cu nenorociții ăștia suntem de râsul lumii!”, de aceeași frustrare detașantă: „Dă-i în…, niște idioți, habar n-au de nimic!”, de aceeași neputință și același abandon: „Asta e, ce să-i faci!” Iar astea din urmă, sentimentul de neputință și resemnarea sunt cele mai rele stări de spirit ale unei națiuni la ceas de încercare.
Desigur, toate astea sunt la talpa țării, că dacă urci una două trepte mai sus, unde s-a încuibat în turnul ei de fildeș „intelighenția” noastră cu lustru occidental, acolo să te ferească bunul Dumnezeu peste ce rătăcire dai. Ăștia chiar cred că odată cu votul lor a început o epocă de adevărată glorie politică! Ha!
Și colac peste pupăză, vine și o găselniță contemporană de spălat creierele națiunii: influensăriii! (ca să-i scriu așa cum se citesc, spre o mai bună înțelegere).
Ăștia sunt un fel de magmă lipicioasă de care nu mai scapi când e vorba să-ți bage opiniile „lor” pe gât, care nu sunt nici pe departe ale lor, dar ce nu face omul pentru bani. Ce, săți vinzi conștiința o fi chiar așa o crimă?
Resemnarea poporului, infatuarea elitelor și nulitatea modelelor – iată un cocktail letal pentru țară.
Dar să nu uităm cumva măslina din pahar, onor televiziunile așa-zise de știri „obiective, imparțiale și verificate”, care dansează fiecare după flautul stăpânului. Căci, nu-i așa, „cine plătește, comandă muzica” – zice un vechi proverb românesc. Unii aparent mai serioși, alții mai miștocari, unii mai elitiști, alții mai ordinari, dar toți, absolut toți „atotștiutori” și creatori de spaime dimpreună cu eternii lor „analiști”, fiecare cu ai lui – unii pe rețeta corul bocitoarelor, alții pe rețeta gâștele de pe Capitoliu, iar alții pe rețeta țațele din târg, vorbind unii peste alții fără pic de respect față de public. El oricum nu contează, că stă țintuit cu orele în fața ecranului și înghite tot ce-i mestecă alții, fără să gândescă.
Cert este că nimeni, dar nimeni nu pune punctul pe i.
Măi, fraților, chiar așa ne este de frică? Chiar nu vedeți nimic? Hahalerele astea cu care ne-am potcovit – cum spune vocea poporului – nu sunt nici nenorociți, nici idioți nici habarniști. Le merge foarte bine și știu exact ce fac, pentru că execută întocmai și la fix ordinele puterii coloniale care ne-a robit cu complicitatea iudelor autohtone. N-au mamă, n-au tată, n-au rușine, n-au onoare, n-au Dumnezeu. Iar „fără Dumnezeu lumea va înnebuni” – spunea părintele Iustin Pârvu, anticipând vremurile astea, încă de acum mai bine de 15 ani. Neomarxismul „progresist” care a distrus occidentul creștin al Europei a ajuns și-n cârca noastră: „Nebunii urcă-n vârf de tot, / comandă lumea idiot, / declară zilnic un război, / murim săraci, murim umili, / din moftul unor imbecili / și este vai de noi…” Pe asta o spunea Adrian Păunescu în urmă cu aproape 2o de ani. Iar Psaltirea o spune încă de pe vremea regelui David, cu mult înainte de Hristos: „…când se ridică sus oamenii de nimic, nelegiuiții mișună pretutindeni.”
Am fost răs-avertizați! Și tot nu vrem să vedem realitatea. Hahalerele astea cu care ne-am potcovit nu sunt fiștecine, ci scobitorile pe care ni le bagă în dinți anticreștinismul „progresist”.
Cine mai stă mult cu gura căscată la ei, o să le ia în dinți!
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
