Profesorul Corvin Lupu nu este surprins în totalitate de succesul lui Călin Georgescu, din primul tur al alegerilor prezidențiale de duminica trecută. Trebuie spus că acesta a câștigat alegerile și în județul Sibiu.
„Călin Georgescu este cunoscut în politica internațională ca un suveranist important. Gândiți-vă că după ce a fost la vârful Clubului de la Roma și de două ori la Davos, cu stăpânii globalismului internațional, s-a convins cu ce și cu cine are a face, le-a spus în față că sunt niște criminali și a plecat trântind ușa. Nu a așteptat să fie dat afară din funcția de director la ONU și a plecat singur. Este un patriot român cu rădăcini, cu tată (colonel Scarlat Georgescu), militar în armata regală română și cu un unchi (colonel Traian Popescu) în garda mareșalului Ion Antonescu.
A lucrat la Agenția României din New York, de pe lângă ONU, cu academicianul Mircea Malița, pe care l-a avut ca mentor. Malița a fost un savant strălucit, de la care a învățat multe. El nu și-a ascuns orientarea naționalist suveranistă și a semnalat în repetate rânduri antiromânismul și racilele adânci ale sistemului politic euro-atlantic din România. Din această cauză, nu este agreat de sistemul „ticăloșit”, cum l-a numit Traian Băsescu și de statul român „eșuat”, cum a numit Klaus Johannis statul român. La televiziunea Antena 3 a declarat că mareșalul Ion Antonescu și comandantul legionar Corneliu Zelea Codreanu sunt doi eroi ai neamului românesc. După asta a început cenzura la televiziunile și ziarele sistemului. Cu aproape doi ani în urmă, împreună cu colegul meu, profesorul universitar Cristian Troncotă, i-am prezentat o carte d-lui Călin Georgescu.
Călin Georgescu este produsul votului victorios al multora dintre cei dezamăgiți de faptul că regimul politic iudeo-euro-atlantic a eșuat în România, țara a devenit un teritoriu sub ocupație militară străină, jefuit la sânge de bănci străine, de companii străine de asigurări și de companii multinaționale occidentale. Tot mai mulți români văd aceste realități, ca și multe alte mari necazuri românești asupra cărora nu mă mai opresc, iar rezultatul este că ei și tot mai mulți alții doresc un regim naționalist suveranist, care să acorde prioritate intereselor poporului român, în primul rând etniei române, cea mai oprimată dintre toate etniile din România și doar ulterior interesele străinilor și minoritarilor etnici, cei mai protejați și „discriminați pozitiv” cetățeni ai României. Acesta este și un trend general în SUA, care a condus la doctrina „America first!” și în occidentul Europei, trend pe care regimul iudeo-occidental îl reprimă și îl stăpânește tot mai greu.
În același timp, lupta nu s-a terminat, Călin Georgescu nu este încă președintele României, are multe adversități, iar cei care plâng astăzi se vor ridica să lupte împotriva lui și să apere regimul ticăloșit în care câteva procente din populație au prosperat, iar mulțimi mari de români au ajuns în situații disperate.
Regimul euro-atlantic a determinat multe milioane de români să-și ia lumea în cap, să plece spre alte zări și să se „topească” în marele Occident, unde pe mulți i-a așteptat dezrădăcinarea, pierderea familiilor, copii ajunși vagabonzi și vagabonde, părinți bătrâni abandonați în țară de proprii copii și multe alte rele. Comisia Europeană a anunțat că România are cea mai mare rată a sărăciei din UE, că 150.000 de copii din România se culcă seara fără să mănânce, că avem cea mai mare rată de mortalitate infantilă și cel mai mare procent de tuberculoși din UE.
Suntem cu indicatorii social-economici la nivelul anului 1907. Avem 200 de miliarde de euro datorii, plătim pensiile și salariile bugetarilor din bani împrumutați, pe care să-i plătească urmașii noștri. Chiar nu contează? Chiar nu au dreptate cei nemulțumiți?
România profundă sângerează de mulți ani, iar etnia română scade demografic de-a dreptul dramatic și se îndreaptă spre statutul de minoritate etnică în Rromânia. Am scris intenționa numele țării cu doi de „r”. Aceste necazuri și multe altele au ajuns să-i facă pe români să nu mai reacționeze la cuvintele frumos meșteșugite ale conducătorilor partidelor sistemului și ale mass media și să-l voteze pe Călin Georgescu, iar SRI și STS să nu aibă voie să-l blocheze.
Călin Georgescu și-a asumat o luptă foarte grea și vrea s-o ducă. Rămâne să vedem cum vor evolua evenimentele… Așteptăm să vedem dacă va veni la București Robert Kennedy, desemnat ca ministru în guvernul lui Donald Trump, ca să-l susțină pe prietenul său Călin Georgescu”, afirmă Corvin Lupu.
Despre extremism, suveranism, globalism și Sibiu
În condițiile în care Călin Georgescu a fost cel mai votat în județul Sibiu la alegerile de duminică, ne putem pune întrebarea dacă au ceva în comun în județul Sibiu valorile tradiționale locale și naționale cu aceste curente „naționaliste/suveraniste” sau „extremiste”, tot mai prezente în societatea europeană și în cea românească. Iată poziția fostului universiatr sibian.
„În România, din decembrie 1989 și până astăzi nu a existat nici un partid extremist. Acuzațiile de extremism formulate de putere împotriva unora dintre opoziționiști au avut un caracter politicianist, neadevărat. Nici un partid nu și-a propus în programul său măsuri extreme împotriva nimănui. Măsurile de reformare a societății și chiar de resetare a unor componente sociale, nu sunt extremisme.
Sunt păreri politice. Nici dorința de a schimba regimul politic nu este una extremistă. O asemenea dorință se încadrează în dreptul constituțional al fiecărui cetățean de a avea păreri și de a-și dori un alt regim politic. Constituția îi dă oricui acest drept. Împrejurarea că împotriva celor care își doresc să se schimbe regimul politic euro-atlantic „se pun tunurile” și ei sunt reprimați și asasinați social, face parte din lipsa de democrație din societatea noastră și din abuzurile instituțiilor statului. Constituția îți dă drepturi largi care nu sunt respectate.
Aici aș putea da mai multe exemple concrete. Faptul că cetățenii formula liber niște opinii de care autoritățile nu țin cont, nu înseamnă democrație. Este mai mult o „libertate a cuvântului neluat în seamă”. În orașul nostru, Sibiu, nu avem partide extremiste și nici personalități extremiste. Partidele de la putere, sau care au fost la putere, centrală sau locală, îi numesc extremiști pe cei din partidele AUR și SOS.
Niciunul din aceste partide nu s-a manifestat extremist, nici cu vorba și nici cu fapta, dar sistemul de la putere, numit de Traian Băsescu „sistemul ticăloșit”, și statul român, numit de Klaus Johannis, „stat eșuat”, îi numesc extremiști pentru că ei vor să le ia puterea, ceea ce este constituțional. Constituția României nu interzice nici o grupare politică. Ea interzice doar partidele create pe criterii etnice, dar, ulterior promulgării Constituției, s-au găsit formule legislative pentru ca UDMR, Partida Romilor și Forumul Democrat al Germanilor să poată eluda prevederile inițiale ale Constituției și să participe la viața politică a țării ca și partide, care sunt de fapt create ilegal, pe criterii etnice.
Sibienii iubesc tradițiile naționale românești, în ciuda faptului că românismul în general a fost și este sub o mare și agresivă presiune globalistă, chiar dacă această presiune este mascată de un voal de mătase. Istoria Sibiului este plină de măreție românească, încă din perioada regimului habsburgic și apoi a celui austro-ungar.
În ciuda oprimării etniei române din acele timpuri cumplit de grele, românii au luptat să obțină drepturi în Sibiu, pe care parțial le-au obținut prin decretele de toleranță ale lui Iosif al II-lea, au luptat pentru drepturi sub conducerea marelui mitropolit Andrei Șaguna, ca și a patrioților români greco-catolici, au creat ASTRA și Revista „Transilvania” și au luminat poporul român din întreaga Transilvanie, Maramureș, Crișana și Banat. A existat multă suferință în timpul acestei lupte, dar nu vreau să mă refer acum la ea.
Uitați-vă, la entuziasmul românilor din Sibiu de la concertele excepționale ale Junilor Sibiului, creația familiei Silviei Macrea, cea care conduce acum ansamblul cu atâta succes. Uitați-vă cum simt ei românismul din aceste cântece tradiționale. Eu m-am născut și am trăit toată copilăria în Palatul Brukenthal, în care a locuit familia mea în cei 21 de ani în care tatăl meu a fost directorul muzeului.
Îmi aduc aminte când s-a inaugurat prima expoziție de istorie. Se expusese roata cu care fuseseră zdrobiți Horea și Cloșca, care a fost apoi donată, la ordinul ministrului Pompiliu Macovei, muzeului din Alba Iulia. Se expuseseră pistoale ale luptătorilor lui Avram Iancu și multe altele. Eram mic, cutreieram muzeul, care era locul meu de joacă, dar am reținut și atunci și în anii următori cum vizitatorii români erau de-a dreptul emoționați. Nu li se mai arătase așa ceva. Până în 1945, Sibiu fusese oraș mai mult săsesc, iar românismul era complet periferizat.
În perioada iudeo-bolșevică, în Sibiu, de asemenea, românismul nu a fost cultivat. Abia după ce conducerea României a adoptat o politică naționalistă românească, românismul s-a putut manifesta, dar și atunci cu limite impuse de rigori ale regimului. Ca să mă focalizez, aș spune că nu prea cunosc eu activitatea din Sibiu a partidelor fals numite „extremiste”, AUR și SOS, dar am văzut diferențe între conducerile lor, din mai multe puncte de vedere”.
Despre AUR și partidul lui Șoșoacă, cu câteva zile înainte de alegeri
Profesorul Corvin Lupu își spune opinia și despre prestația publică a celor doi lideri, George Simion și Diana Șoșoacă. „Mulți naționaliști români îl contestă pe George Simion și pe adjunctul său, Marius Lulea. Îi consideră oamenii sistemului „ticăloșit”, iar vizita lui Simion la Tel Aviv, unde a promis că aduce în România 800.000 de evrei ca să-i încetățenească și să le dea pensii și alte privilegii, i-au stricat imaginea în rândul multor patrioți români, pentru că nu există patriotism românesc filosemit. Nu există!
Sunt multe nemulțumiri și în interiorul partidului din această cauză, ca și din altele. Apoi, cei doi conducători de la vârful AUR sunt minoritari etnici, Simion a și recunoscut că este țigan și mulți români s-au săturat de minoritari etnici și își doresc conducători de etnie română. Au condus și Iliescu cu Brucan și Roman și Constantinescu și Năstase și Johannis și alți minoritari etnici plasați în punctele „cheie” ale țării. A fost mai mult decât dezastru! Am ajuns depopulați de etnici români, colonie ocupată militar, cu toate resursele țării în mâna străinilor, care trăim pe datorie, iar unii spun că este bine! Mulți patrioți ar vrea acum să mai fie și români la conducere. Din păcate, după părerea mea, calitatea candidaților acceptați și promovați de sistem în actualele alegeri este scăzută și eu personal nu aștept nimic nou și nimic bun de la ei.
Pe de altă parte, și Diana Șoșoacă este contestată, dar nu pentru ideile ei și nu din motive de fals naționalism, ca în cazul lui Simion, ci datorită stilului ei gălăgios, de scandalagiu. Dar Șoșoacă susține multe idei foarte bune, care țin de interesele României profunde. Diana este un uragan care sparge geamuri, dar și le sparge și pe ale ei! Eu i-am spus de mai multe ori, dar…”, comentează Corvin Lupu.
Contextul național, european și mondial
În limbajul politic și jurnalistic actual, se vorbește despre existența în politica internațională și în cea românească a „naționalismului/suveranismului” și „extremismului”. Iată ce înțeles dă Corvin Lupu termenilor de partid sau personalitate politică „naționalist/suveranist” sau „extremist” ;i contexului actual existent:
„În accepțiunea corectă a termenului „naționalist”, a fi naționalist este ceva pozitiv. A fi naționalist înseamnă a-ți iubi țara și poporul, cu referire la etnia de care aparții, cu tot trecutul lor, cu toate realizările lor din toate timpurile, cu toate tradițiile strămoșești, cu religia tradițională, cu marile personalități ale trecutului, cu succesele social-economice și culturale din istoria patriei tale, înseamnă a-ți iubi arealul geografic al poporului tău, a-ți iubi confrații.
A fi naționalist înseamnă a fi dispus și gata să acționezi și să lupți ca să-ți aperi patria și valorile tale naționale. Nu este nimic rău în semnificația reală a termenului „naționalist”. Pe parcursul promovării politicii de dominație și dictat a unor state și popoare asupra altora și a promovării regimului politic globalist, așa cum a fost el răspândit dinspre SUA spre toate statele aflate în sfera de influență pe care a obținut-o SUA prin tratatele cu URSS după Al Doilea Război Mondial, semnificația termenului „naționalist” a fost mutilată și termenului i s-a dat o accepțiune falsă, o conotație negativă. În conformitate cu accepțiunea globalistă a termenului, a fi „naționalist” este ceva rău.
Globaliștii manipulatori susțin că a fi „naționalist” înseamnă a fi împotriva altor națiuni, a fi agresiv, a fi intolerant, a-i respinge pe alții. A fi „naționalist” și a-ți apăra propria națiune este ceva rău pentru ei, pentru globaliști, pentru că tu, naționalist fiind și apărându-ți propria națiune, nu lași altă națiune să te domine, să-ți anuleze sentimentele naționale, să-ți împrăștie etnia în lumea largă și să ți-o înlocuiască cu alte populații venetice, să vină peste tine și să-și ia toate bogățiile naturale și resursele umane ale țării etc. Din acest motiv, globaliștii încearcă să impună, în mod fals, un sens negativ termenului de naționalist.
Naționalismul în sensul său pozitiv nu acceptă politica de globalizare etnică, de ștergere a identității naționale, de creare a acelui hibrid numit „hommo aeuropaeus” sau „hommo mondialus”, fără sentimente naționale, fără nimic în spate, fără patrie, fără tradiții, fără religie, fără familie tradițională, fără nimic fix, nici măcar sexul și orientarea sexuală etc.
Din cauză că naționaliștii nu acceptă să renunțe la valorile lor, personalitățile politice/publice și grupările/partidele politice care sunt patrioți naționaliști sunt etichetați a fi „extremiști”, iar termenului de „extremist” i s-a dat cea mai rea conotație. Dar, de fapt „extremist” este o persoană, sau un grup, care adoptă măsuri extreme, inclusiv crima, care respinge pe toți ceilalți, însușiri care nu sunt proprii naționaliștilor, dar cu care sunt etichetați naționaliștii, în efortul globaliștilor de a-i sancționa, anestezia și anula.
În perioada Războiului Rece, conflictele internaționale și în multe cazuri și interne, se derulau între „capitaliști” și „comuniști”. Lumea era bipolară, în jurul celor două supraputeri nucleare ale Lumii, grupându-se supușii lor. Fiecare din cele două tabere își argumenta nevoia de supunere/represiune a populației și de înarmare prin invocarea pericolului pe care îl reprezintă celălalt, adică adversarul ideologic. Adversitatea se manifesta gălăgios, dar exista un numitor comun care-i lega în ascuns și îi făcea să se înțeleagă ușor: atât capitalismul financiar american/occidental, cât și iudeo-bolșevismul erau creațiile aceleași mari forțe evreiești, respectiv a bancherilor evrei de pe Wall Street, cei care conduc finanțele SUA și ale Lumii occidentale supuse SUA. Datorită acestei „frății”, timp de 50 de ani n-a fost război în Europa.
Acum lumea s-a schimbat. După anul 1999, când Boris Elțân a fost înlăturat de la putere, la Kremlin au luat puterea serviciile secrete, în frunte cu Vladimir Putin și etnia rusă a trecut să-și recupereze puterea din mâinile oligarhilor kazaro-evrei, care au condus Uniunea Sovietică/Federația Rusă în timpul lui Mihail Gorbaciov și Boris Elțîn. Regimul socialist de stat și Partidul Comunist din Rusia au fost „trecute în rezervă”. Ateismul a fost înlocuit cu naționalismul-ortodox rus, iar după o luptă de două decenii, naționaliștii ortodocși etnici ruși au luat puterea deplină la Kremlin. Am folosit termenul de „socialism de stat” pentru a defini regimul obișnuit numit „comunist”, pentru că pe acesta din urmă îl consider greșit. Comunismul este o utopie care nu a existat decât în teoriile evreilor Marx, Engels, Lenin și Troțky și nu a existat în practică niciodată, nicăieri în lume.
Pe plan internațional, iudeo-globaliștii au înregistrat numeroase eșecuri, iar naționalismul, manifestat prin lupta pentru suveranitate națională, s-a consolidat în toată sfera americană de influență.
Ca urmare, fosta lume bipolară în care „comuniștii” se confruntau cu capitaliștii, a fost înlocuită cu lumea bipolară de astăzi în care globaliștii americani, alături de toți supușii lor, luptă contra naționaliștilor-ortodocși ruși și a tuturor aliaților acestora. Lupta aceasta este una „pe viață și pe moarte”, pentru că nu mai este o luptă fratricidă, cum a fost lupta dintre capitalism și „comunism”. Este lupta între două ideologii total opuse.
În ultimii 20 de ani, sfera de influență controlată de SUA s-a redus enorm. Cu 20 de ani în urmă, SUA controlau, sau influențau politic decisiv, aprox. 60% din Glob. Astăzi, sfera de influență a SUA s-a redus la aprox. un miliard de locuitori ai Planetei, ceea ce reprezintă mai puțin de 13 % din populația Lumii. Este „miliardul de aur”, cum îl numesc occidentalii. În același timp, lupta dintre globaliști și naționaliști/suveraniști a devenit și una internă, în interiorul fiecărui stat din sfera de influență a SUA, iar din 2016, s-a declanșat în SUA teribila luptă între Partidul Republican, condus de Donald Trump, care se revendică a fi suveranist și Partidul Democrat, susținut de marii bancheri evrei de pe Wall Street. Poporul american este și el divizat pe același criteriu. Timp de sute de ani, poporul american a fost unit și a manifestat încredere în statul american.
Încrederea cetățeanului american în propriul stat a fost principalul factor de asigurare a securității naționale a SUA. Politica globaliștilor a distrus această încredere și poporul american este dezbinat și „fierbe”. În Europa, este aceeași situație. Globaliștilor le va fi tot mai greu să se mențină bazându-se doar pe propagandă/manipulare, pe politici represive, și falsificări de alegeri. Lupta între globaliști și naționaliști continuă, inclusiv cu armele, deocamdată doar în Ucraina și în Orientul Mijlociu, dar Papa de la Roma, unul dintre cei mai informați și mai influenți oameni de pe Glob, ne-a spus că Al treilea Război Mondial a început…”.
