…altuia nu-i face! Zice o străveche vorbă românească. Şi mai e una care-mi place mult: Cine seamănă vânt, culege furtună! Ambele încă necontrazise de realitate.
Dar să lăsăm izvoarele înţelepciunii strămoşeşti, de la care nu se mai adapă nimeni şi să nu ne facem iluzii că în oferta electorală a anului 2024 ar avea vreunul vreo apăsare în vreo chestiune vitală pentru interesul naţional. Pas!!! Naţiunea română trebuie să se pregătească pentru ani buni de sclavie. „Căci, atunci când se ridică sus oamenii de nimic, nelegiuiţii mişună pretutindeni.” (Psaltirea proorocului şi împăratului David, psalmul 11/8 ) Tablou naţional!!!
Acestea fiind zise şi contextul creionat, să vedem unde duce imixtiunea politicului în actul de justiţie: la neantizarea credibilităţii acordate democraţiei şi la o lehamite naţională, adică la abandonul generalizat. CEEA CE SE ŞI DOREŞTE!!! Și care vine mănuşă peste planurile de înrobire definitivă a naţiunii române. De ce? Om fi noi buricul pământului? Nicidecum. Suntem doar buricul Ortodoxiei! Sunt alte mădulare mai acătării decât buricul, naţiuni ortodoxe mai mari, precum pravoslavnicii, mai tari de cerbice, precum sârbii, mai rafinate în diplomaţie, precum grecii, dar câtă vreme româncele merg kilometri cu coliva în braţe până la biserică la pomenirea neamului şi fac smerit prescuri din grâu ales, ca să ajungă în Potir miile de pomeniţi la Proscomidie, câtă vreme Hristos coboară din înălţimea Slavei Sale pe masa Sfântului Altar la fiecare Sfântă Liturghie întru săvârşirea Jertfei celei fără de sânge, care mai ţine lumea, în biserici pierdute prin sate arhaice, care nici nu sunt pe hartă, acest buric al Ortodoxiei dă junghiuri abdominale tuturor slugilor satanei care se luptă ca orbeţii împotriva lui Hristos.
Am mai spus ce ne sfătuia părintele Iustin de la Petru Vodă: „Românii numai uniţi şi întorşi la Hristos vor face faţă vremurilor care vor veni!” Nu suntem nici uniţi, nici înţelepţi, nici organizaţi într-o rezistenţă naţională împotriva răutăţii duhurilor de sub cer, nici întorşi la Hristos. „Fără Mine nimic nu puteţi face şi cine nu adună cu Mine, risipeşte!” O spune El Însuşi. Aşa că, tot ceea ce ni se întâmplă, este pe merit.
Credeţi că Diana Şoşoacă ar fi câştigat alegerile prezidenţiale? Nicidecum. Dar gura ei mare pe mulţi a popit! Putea candida fără probleme şi putea fi făcută din pix sau din taste, că văzurăm la cazul Clotilde Armand cum se juca fotbal cu sacii plini de voturile noastre, fără vreo consecinţă penală. Dar nu aceasta a fost miza. Ci muşchii. Muşchii, cei care trebuiau să se arate naţiunii române, că cine mişcă în front şi mai are curaj de opinie, o ia pe cocoaşă!
E o luptă între bine şi rău, la baionetă. E o luptă între mari interese pentru o Românie strategică şi plină de resurse naturale. Doar poporul îi încurcă şi le stă în cale. E o luptă între viitorii stăpâni şi cei care cred că mai pot trezi instinctul de supravieţuire într-un neam cândva glorios. Iar cozile de topor s-au vândut „Pentru un pumn de dolari” sau „Pentru câţiva dolari în plus”, ca să citez titlul a două filnme clasice ale faimosului Clint Eastwood. Totul e o perdea de fum.
Abia când ne vom trezi din beţia electorală şi vom vedea pe cine au pus marile puteri în fruntea coloniei România, vom înţelege cât de prostiţi am fost şi ce ne aşteaptă în următorii ani ai noii vechi puteri.
Dar, nu ştim voia Domnului şi nici mila Lui pentru acest popor naiv şi mereu răstignit. Cine seamănă vânt, culege furtună! E un adevăr încă necontrazis de realitate.
