La aproape 1.800 metri altitudine, natura prinde aripi și poveștile reale sunt parcă desprinse din basme. Cântecul păsărilor, susurul apei împletit cu verdele brazilor, peste care se aude glasul a sute de oi la răsărit „sună” ireal pentru a fi trăite la nesfârșit, în fiecare zi. Acest lucru este posibil pentru ciobani, o meserie aparte, practicată doar de cei care poartă în suflet dragostea pentru tradiție și oierit.
Personajul principal al poveștii noastre de astăzi este Ilie Cerciu, din Râu Sadului, cel căruia i-am trecut pragul, recent, datorită campaniei noastre „Produs în Sibiu„, pentru a ne desluși câteva dintre tainele brânzei de burduf, pregătită cu trudă și pasiune la stâna pe care o are pe munte, în Vârful Panta.
O astfel de experiență pe munte, într-un cadru tradițional, nu poate începe mai târziu de răsăritul soarelui. Am pornit la drum, zilele trecute, alături de echipa „Produs în Sibiu” la o oră la care luna își făcea de cap fastuoasă pe cer. „Înarmați” cu toate cele necesare, cu apă, sandvișuri și bună dispoziție, am parcurs cei câțiva kilometri până la Râu Sadului povestind despre aventura ce avea să înceapă în doar câteva clipe. Cele aproape 30 de minute au trecut iute, iar nerăbdarea de a descoperi viața ciobănească m-a făcut să mă gândesc că cei 13 kilometri o să „zboare” imediat. Nu știam, însă, că această distanță o să se transforme în aproape două ore de mers cu o mașină de teren, pentru că stâna lui Ilie Cerciu se află la circa 1.800 metri altitudine. Astfel, din centrul satului, am pornit la drum alături de Daniel Minea, primarul comunei Râu Sadului, care ne-a fost și ghid în această experiență.
Am străbătut văi de poveste, peisaje de basm și alături ne-a fost, în tot acest traseu, verdele crud al munților. La stână, am fost întâmpinați de Fetița și cei zece „Bălani”, așa cum îi numesc ciobanii de aici pe câinii care apără oile. Păreau fioroși, ceea ce ne-a făcut să întârziem cu coborâtul din mașină, dar Ilie Cerciu le-a tradus, cumva, că suntem oameni de bună credință. Și s-au potolit, drept pentru care, după doar câteva minut,e am devenit cei mai buni prieteni.
Ceasul bătea aproape ora 6…
… când baciul Ilie Cerciu și ciobanul său, Vasile, au anunțat că trebuie să mulgă oile, pentru ca animalele să plece la păscut. „Haideți că avem treabă! Aici nu se stă!”, ne spune baciul, zâmbind și mergând direct în staul pentru a-și începe treaba. Cei doi nu sunt singuri, Vasi, un copil de aproape 11 anișori, fiindu-le de mare ajutor când vine vorba despre oierit. Am aflat că vrea să ducă mai departe tradiția familiei, pentru că tatăl său a fost cioban. Totodată, mai are un gând: să își cumpere un telefon mobil. „Poate reușesc să strâng bani să îmi iau unul. Să mă joc, să mă uit pe Internet”, spune Vasi.
După mulsul oilor, ciobanul Vasile se pregătește să plece cu ele pe plaiurile apropiate. Are un chip ce duce imediat cu gândul la tradiție, la rustic și frumusețea țăranului autohton. Intru în vorbă cu el și prima curiozitate a mea se leagă de viața la stână. „Vă place?”, întreb. „Foarte bună viața la stână! E frumoasă! Mă culc pe la 10-11, mă trezesc la 3. Prima zi e mai grea, dar apoi te înveți!”, spune ciobanul.
Zilele petrecute cu oile trec repede, mai spune nea Vasile. Mioarele sunt ascultătoare și înțeleg orice gest al ciobanului. „Sunt cuminți, ascultătoare! Că doar sunt crescute de mine! Un cioban trebuie să se priceapă la oi, să fie răbdător, calm și să știe cum să vorbească cu ele!”, încheie ciobanul, plecând cu sutele de oi și cei zece „Bălani”, în frunte cu Fetița.
Ciobănia, moștenire de familie
După ce oile au plecat, baciul Ilie Cerciu se mută cu treaba în stână. Prima imagine pe care o am când îi trec pragul este cea a ceaunului cu omletă și mămăligă, din care ne invită să gustăm. „Asta e mâncarea noastră!”, spune baciul.
Dacă nea Vasile este cu oile prin munți, baciul trebuie să facă brânza.
„Prima dată mulgem oile, după care se strecoară laptele, îi dăm cheagul… Lăsăm o oră- o oră și un sfert. Dacă îl lăsăm prea mult, nu mai iese brânza care ar trebui. Apoi îl zdrobim și îl lăsăm zece minute să se așeze. E gras oricum, dar din iulie, august, devine mai gras. Ajută grăsimea la brânză, că dacă e mai grasă e mai bună, mai dulce, are alt gust. Aia e brânză de munte! Laptele e gras aici! Altfel, ar face toți brânză. Brânza originală de munte e cea… de la munte”, povestește baciul.
După ce a terminat de făcut brânza, baciul se apucă de gătit. „Că vine ciobanul și trebuie să mănânce!”, adaugă Ilie Cerciu, spunând că în jurul orei 17 oile se întorc la stână.
Când i se încheie rândul la stână, pleacă acasă, în Râu Sadului, pe jos. Străbate munții la pas, avându însoțitor doar calul pe care așează desagii cu brânza de burduf. Până în sat, face aproape șase ore. „Dar e frumos!”, adugă baciul.
Și îl lăsăm să își continue treburile, pentru că „aici muncim întruna. Nu e de stat!”, după cum adaugă baciul. Ei bine, noi ne întoarcem cu mașina spre casă. Mai rapid, dar cu o experiență de neuitat în suflet.
Brânza de burduf realizată de Ilie Cerciu este cunoscută în Mărginimea Sibiului și nu numai, iar cei care vor să-i guste produsul pregătit la 1.800 de metri altitudine pot să îl caute pe pagina de Facebook Ilie Cerciu, la numărul de telefon 0737081599 sau în satul natal al acestuia, pentru că toată lumea îl cunoaște.
Lista cu producători Brânză de Burduf de munte:
Cerciu Ilie
Cerciu Rusalim
Blezu Mihai Bucur
Răduț Ion Mihai
Cerciu Nelu Iulian
Poplăcean Nicolae
Cândea Georgeta
