Sorin Cigher
A fost copilul mult așteptat, promis și oferit unei familii de credincioși autentici. Oameni cu frică de Dumnezeu, slujitori ai altarului, au primit darul când a fost vremea și nu când și-au propus ei. S-a născut copilul care a adus o mare bucurie familiei și rudeniilor, primit la bătrânețe, însă el avea o altă misiune pe pământ, mulți nu au înțeles-o.
Nu deținem foarte multe date despre el și copilăria lui, dar istoria biblică ni-l prezintă pe cel care știe ce rol are pe pământ și nu-și atribuie merite care nu sunt ale lui. Se întâlnește cu Mântuitorul în râul Iordan, se simte stingher că trebuie să-L boteze pe Hristos, dar o face, iar el recunoaște că Isus este Fiul lui Dumnezeu care a venit să mântuiască omenirea. Toată lumea trebuia să privească de acum spre El și nu spre Ioan!
De la botezul Domnului nu-l mai vedem, decât închis pentru adevăr. Misiunea lui se apropie de final. El a fost gata să sufere pentru adevăr, mai mult decât să sufere adevărul pentru el. A predicat Evanghelia în mod radical și practic, a spus ce a trebuit și când a trebuit, cu orice preț. A avut curaj, nu-l interesau consecințele și nu era deranjat de nicio amenințare. Când a fost închis nu a cerut să fie eliberat pe cauțiune, când a fost condamnat la moarte nu a fost disperat și nici nu a încercat să evadeze din lumea ostilă, nu a apelat la ,,pile”, deși avea cele mai grozave relații, era posibil să se întâmple minuni, dar nu a fost așa, a acceptat și a murit cu demnitate. Distracția regelui a fost foarte scumpă, viața unui sfânt. Păcatul costă multe vieți și aduce multe lacrimi…
Adevărul trăit și vorbit are o valoare pe care nu o putem echivala material, ci are implicații veșnice. Curajul de spune, a făcut din ucenicii Domnului martiri. Ioan a fost un martir al Adevărului, chiar dacă se pare că a pierdut mult, încă din tinerețe, de fapt el a câștigat totul de timpuriu. Ioan Botezătorul rămâne în istorie ca unul care își ia în serios slujba, chemarea și rămâne fidel până la capăt. Lasă în urmă o mărturie vie, chiar dacă a trebuit să moară pentru ea.
Ioan l-a recunoscut pe Hristos ca Domn și Dumnezeu, chiar dacă nu a mai apucat să vadă lucrarea de la cruce, el a crezut în tot ce urma să facă Domnul pentru omenire. Și-a pus capul pe butuc cu demnitate și cu liniștea că viața lui, dar și soarta omenirii este pe mâini bune. Au rămas cuvintele celebre: El trebuie să crească, iar eu să mă micșorez…! Adevărat, s-a micșoarat!
Viața unui sfânt lasă urme în istorie și multe binecuvântări pentru generațiile care vin după el. Tu ce lași în urma ta?
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
