ÎPS Dr. Laurențiu Streza, Mitropolitul Ardealului, va fi mâine, 30 iulie, în Parohia cu hramul Sf. Mc. Laurențiu, arhidiaconul și Sf. Ier. Andrei Șaguna, mitropolitul Transilvaniei (de pe Calea Cisnădiei, str. Grigore Ionescu, peste drum de Lidl).
Cu acest prilej, preoții parohi Iossif Toma și Emil Oancea invită credincioșii la un popas de liniște și bucurie duhovnicească. ”Zi de aleasă binecuvântare, în Duminica Înmulțirii pâinilor, îl avem în mijlocul nostru, să ne înmulțească dragostea și credincioșia, pe ÎPS Dr. Laurențiu, Mitropolitul Ardealului, care va săvârși Sf. Liturghie. E unul din acele prilejuri rânduite de Dumnezeu ca sufletele noastre să se poată odihni în tihna unei arhierești Liturghii, din care fiecare să dobândim binecuvântare și har pentru zilele ce vor să vină. De aceea îndemnăm și rugăm credincioșii parohiei noastre și pe ceilalți iubitori de Biserică, să ne însoțească în acest minunat urcuș, împreună, spre întregirea Sărbătorii”, au declarat reprezentanții parohiei. Programul liturgic va începe duminică, ora 7:00, cu sfințirea apei, urmat de Acatistul Domnului Iisus Hristos, iar de la ora 9: 00, cu Liturghia arhierească.
Biserica din Cartierul Arhitecților este una din cele mai noi parohii din Sibiu, având doi sfinți ocrotitori: Sf. Mucenic Laurențiu și Sf. Andrei Șaguna.
Cine a fost Sf. Mc. Laurențiu
Potrivit Sinaxarului, Sfântul Laurențiu a fost unul din cei șapte diaconi ai Bisericii Romei, care a fost supus persecuțiilor împotriva creștinilor ordonate de împăratul Valerian. A fost arhidiacon în timpul lui Papa Sixtus al II-lea. În timpul vieții sale, el oferea lucruri credincioșilor cu o situație materială precară.
Despre viața Sfântului Laurențiu nu se știu foarte multe, deoarece documentele în care se regăseau informații privind anul, locul nașterii și părinții acestuia s-au pierdut. Conform vieților sfinților, Sfântul Laurențiu s-a născut în nordul Spaniei și a trăit în secolul III, în timpul domniei împăratului Valerian (257-260). În 257, când Sixtus a devenit Papă, Laurențiu a fost hirotonit ca diacon și i s-a spus să ofere lucruri oamenilor săraci. La începutul lunii august în anul 258, împăratul Valerian a emis un edict prin care condamna la moarte, diaconii, preoții și episcopii din Imperiu. Pe data de 6 august, Papa Sixtus al II-lea, împreună cu cei doi diaconi, Felicissimus și Agapitus au fost executați. La scurt timp după cele întâmplate, Sfântul Laurențiu a decis să împartă averea bisericii din Roma ca să nu fie confiscată de împăratul Valerian.
După uciderea Papei, ostașii l-au luat pe Sfântul Laurențiu și l-au dus la împăratul Valerian și au zis: „Am prins pe arhidiaconul lui Sixt, care a luat vistieria după al său papă și a ascuns-o”. Împăratul, crezând că o să-și recapete averea, l-a întrebat pe Laurențiu: „Unde sunt bogățiile bisericești pe care le-ai ascuns?” Sfântul Laurențiu a hotărât să nu răspundă și a fost luat prizonier. Împăratul Valerian i-a cerut soldatului Ipolit să-l întemnițeze alături cei șase diaconi. În temnița în care a fost pus Laurențiu, se afla un bărbat pe nume Luchiile, care a orbit din cauză că a plâns foarte mult. Văzându-l, Sfântul Laurențiu i-a zis: „Crede în Fiul lui Dumnezeu, în Domnul nostru Iisus Hristos și te botează, iar Acela te va lumina”, iar orbul a răspuns: „Eu doresc de mult să mă botez în numele lui Hristos„, potrivit doxologia.ro. La scurt timp, Sfântul Laurențiu a binecuvântat apa, l-a botezat pe Luchiile și de îndată i s-au deschis ochii și a strigat: „Bine este cuvântat Domnul Iisus Hristos, Dumnezeul cel veșnic, Care m-a luminat!” Harul Sfântului Laurențiu s-a răspândit rapid printre credincioși, care mergeau la temnița sfântului pentru a-și recăpăta vederea
Pe 10 august, Sfântul Laurențiu a fost ars pe un grătar din cauză ca nu a vrut să le ofere romanilor informații despre averea bisericii. Pentru a cinsti memoria sfântului, împăratul Constantin cel Mare a înălțat un lăcaș de cult pe mormântul lui, iar de-a lungul timpului au mai fost zidite în Roma încă șapte biserici dedicate Sf. Laurențiu.
.){kind=link}