Articol de Sorin Cigher
Fecioara Maria a fost o tânără pe care Dumnezeu a ales-o să devină mama Domnului Isus, Mântuitorul omenirii. Alegerea a fost a Celui care a iubit omenirea și o dorea salvată! Ea era logodită, iar atunci când a primit mesajul ceresc, toate planurile s-au schimbat pentru ea, resetarea traseului vieții a avut loc. Logodnicul ei, Iosif, era cât pe ce să se despartă de ea, ținea la ea, mult, dar era dincolo de înțelegerea lui, voia totul să fie făcut pe ascuns, să nu sufere niciunul. A fost înțelept, gândirea lui lipsește în multe cercuri azi. De ar fi bărbații înțelepți ca Iosif! A fost întors din drum de către aceeași prezență cerească, a făcut totul din convingere, putea să se lase condus de sentimente, dar… ale ales rațiunea și călăuzirea de sus.
Maria a ales să fie roaba ascultătoare și să fie la dispoziția lui Dumnezeu, fără alte lămuriri și explicații, nu le-a cerut nimănui și nu le-a dat altora, ci s-a dus prin credință înainte. Probabil că mulți au judecat-o, dar ea și-a văzut de drumul ales, a fost o sfântă, de caracter și cu o educație aleasă.
A sosit și ziua în care s-a născut Fiul cel promis, născut într-un grajd, la periferia satului. Condițiile vitrege nu au deranjat-o pe roaba sfântă a Domnului. Plătea un preț; să fii la dispoziția Lui înseamnă jertfă! Copilul născut era problema cea mai mare, era urmăritul general încă de când s-a născut. Oare ce o fi avut special acest Copil? Da, era Fiul lui Dumnezeu, cea mai mare binecuvântare pentru omenire! Așa a privit și Maria! Mama păstra în inima ei tot ce se spunea despre El… Nu înțelegea totul, dar accepta totul!
Au ajuns refugiați în Egipt, fugăriți de timpuriu de ura celor care s-au simțit amenințați și, pentru o vreme, au poposit într-o țară străină. Nu au stat foarte mult, s-au întors din țara străină și au ajuns în locul natal al familiei, în Nazaret, după mulți kilometri, multă oboseală, dar când înțelegi pentru Cine lucrezi, nu mai contează, niciun efort nu e prea mult!
Copilul creștea sub ochii părinților. De mic a învățat meșteșugul tatălui, acela de tâmplar. La vârsta preadolescenței, părinții intră în panică, fiindcă se pierde Copilul în Templu, dar El niciodată nu a fost pierdut, ci au înțeles atunci că este acolo unde trebuia să fie, în Casa Tatălui.
Mama Maria asistă la multe minuni pe care le face Fiul, prima dintre ele este atunci când se termină vinul de la nuntă. Ea le transmite un mesaj tuturor: să faceți tot ce vă va spune! El este Cel care are autoritatea în cer și pe pământ! De El să ascultați! El este Dumnezeu! El este Fiul lui Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat și Om adevărat! Mama Lui este lângă El. Niciodată nu-L părăsește, dar nici El pe ea!
Atunci când este prins și huiduit, doar Maria știe ce se află într-un suflet de mamă… Își vede copilul pe care l-a ținut în brațe țintuit pe cruce, desfigurat, mama are sufletul străpuns de săgețile amare ale conaționalilor, ale oamenilor religioși. Are doar niște întrebări, nu primește răspunsul.
Maria privește cu neputință la tot ce se întâmplă între cer și pământ, își vede Fiul cum își dă suflarea și moare. Ce durere, ce amărăciune în sufletul ei. Inima de mamă este zdrobită. Inima în care păstra cuvintele Domnului de la înștiințarea de dinaintea nașterii, de la toate cuvintele pe care le spuneau oamenii despre El, acum toată imaginea prindea contur. Ea, mama Domnului a înțeles că nu moartea are ultimul cuvânt, ci învierea!
A așteptat cu nerăbdare promisiunea Fiului. După trei zile, s-a dus la mormânt, iar mormântul era gol. O mamă sfântă care trece prin toate etapele vieții. Promisiunea lui Dumnezeu este reală. Maria a avut inima legată de Dumnezeu și nu și-a pierdut niciodată speranța în El. L-a iubit pe Dumnezeu din toată inima ei, zdrobită de cele mai multe ori! Maria a fost o sfântă care cu adevărat își merită numele de: roaba Domnului!
Vrei mai multe informații, știri bune, reportaje și interviuri pe zi? Ne-ar ajuta foarte mult o recenzie de la tine. Intră AICI.
