4.1 C
Sibiu
vineri, noiembrie 29, 2024

Publicitate electorală

spot_imgspot_img

eveniment

Alexandra Crișan: Tânăra care, la 25 de ani, a escaladat toate vârfurile de peste 2500 m din România

Cele mai citite

România este o țară frumoasă, cu o varietate impresionantă de lanțuri montane care oferă unele dintre cele mai spectaculoase peisaje din Europa. Munții Carpați sunt o comoară desăvârșită a naturii, iar noi, sibienii, suntem și mai norocoși prin faptul că suntem înconjurați de Munții Făgăraș, Munții Cindrel și Munții Lotrului. Redăm povestea unei tinere ambițioase și pasionată de frumusețile montane ale României.

Iubitorii de drumeții și natură din județ sunt privilegiați pentru aceste daruri. Printre acești pasionați de drumeții se află și Alexandra Crișan, sau cum îi place ei să i se spună: ”A munților copil”. Are 25 de ani, a terminat nu demult Facultatea de Medicină și este asistent medical generalist, iar în timpul liber străbate frumusețile cu care țara noastră a fost binecuvântată. A urcat pe toate cele 13 vârfuri care au peste 2.500 m din România, dar nu s-a limitat aici și a experimentat și munții Bulgariei.

A parcurs cele 25 de vârfuri ale Munților Făgăraș, într-o săptămână, pe o distanța de 140 de km și cu o diferență de nivel cumulată de 10.000 m. Iar toată creasta Pietrei Craiului N-S a parcurs-o într-o singură zi. Deși am crede că face asta de mult timp, primul contact al Alexandrei cu muntele a fost în anul 2022, când a escaladat vârful Negoiu, de la Piscul Negru: „În 17 iulie 2022 m-am prezentat cu emoții la locul de întâlnire neștiind pe nimeni. Am avut norocul să cunosc oameni minunați, inclusiv pe ghidul Radu Zaharie, un om special și drag sufletului meu care mi-a cultivat această pasiune și îi sunt recunoscătoare ca i-a dat sufletului meu un scop. A fost o zi grea și lungă, dar n-am renunțat. A fost primul moment când am realizat ce putere ascunsă am în mine. Aveam teama de înălțime, am simțit că sunt depășită, că sunt obosită, dar era așa o hrană pentru suflet să vad că ajung în vârf și reușesc, încât asta mi-a provocat dependența!”

„Fiecare vârf mă aduce mai aproape de visurile mele”

Am întrebat-o pe Alexandra ce simte când ajunge pe vârful unui munte, iar răspunsul ei a fost simplu și cuprinzător: emoție pură.

„Simt că acolo îmi este locul. Nici nu trebuie să ajung pe vârf neapărat, uneori peisajele sunt atât de impresionante și jocurile de nori vin din neant, încât tot ce pot să fac este să mulțumesc că m-am trezit în dimineața aceea și am avut putere să ajung până acolo și să văd ceva atât de măreț. Reușita unui vârf e un plus (mai ales dacă tura a fost una muncită) și îmi stârnește emoții până la lacrimi. Am făcut numeroase ture aproape în fiecare săptămână atât de o zi, cât și de două-trei zile. Fiecare experiență a adus bucurie și progres. Fiecare vârf mă aduce mai aproape de visurile mele. Unul din ele este ca în 2024 să ajung la 5000 m împreună cu Răzvan și Mircea, și dacă îndrăznesc să visez și mai mult, aș spune că îmi doresc să devin cea mai bună versiune a mea”, spune Alexandra.

Tânăra mărturisește că cele mai mari provocări au fost turele cu cortul: „Nici măcar tura de o săptămână în care am făcut toată Creasta Făgărașului nu m-a provocat atât de tare. Traseul propus pentru prima zi era: Balea Lac – Vf. Paltinul – Vf. Lăițel- Lacul Călțun – Vf. Negoiu – Custura Sărății – Vf. Șerbota – Custura Sărății – Vf. Negoiu- Lacul Călțun. Cu energie bună și vreme la fel de bună am ajuns la lac cu ghiozdanele de 50 de litri, cort și sac de dormit. Am campat și am plecat mai departe. Custura Sărații a fost o provocare, dar aveam așa o voie bună cu noi, că rareori începea să ne mai prindă oboseala din urmă. Gândurile mele erau mereu eu cum trec pe aici înapoi? Părea complicat și eram concentrată pentru că nu-mi permiteam nici cea mai mică greșeală. Am simțit în timp real cum îmi hrănesc sufletul, vedeam în depărtare un stâlp, iar băieții au rămas în liniște în spate să fiu prima care ajunge pe vârf (Șerbota). Pe cum mă apropiam de stâlp, simțeam emoție și când am ajuns în dreptul lui am izbucnit în plâns. Am reușit! Reușita mi-a confirmat că sunt puternică și ambițioasă, dar ceasul ticăia cam tare, era deja 8 seara și trebuia să ajungem pe Vf. Negoiu iar și după, să coborâm la lac. Așa că am luat reușita cu noi în suflet și am continuat. La ieșire de pe Custura am văzut cel mai impresionant apus și am mulțumit iar că am avut putere să ajung până acolo. Evident, am rămas fără apă, am băut apă ce curgea de pe niște stânci, dar important e să te descurci”.

„Muntele te învață că orice ar fi, trebuie să mergi înainte și că ești mai puternic decât crezi”

De aici a urmat un drum lung, noaptea în cort a fost dificilă din cauza frigului și ea spune că a fost la un pas de hipotermie. A doua zi a traversat Căldarea Berbecilor, acolo unde se înregistraseră temperaturi ridicate: „În 24 de ore mi-am supus corpul la frig extrem și căldură extremă. Am avut niște arsuri pentru care am fost nevoită să iau două săptămâni medicamente. Drumul de întoarcere cu rucsacul de 15 kg aproximativ a fost momentul când (pentru singura dată până acum) am simțit că acolo e limita mea. Plângeam când vedeam un bolovan mai mare pentru că nu mai aveam putere sa îmi ridic picioarele, dar am continuat”.

„Romania nu ne oferă posibilități în multe planuri, dar de medicina sufletului s-a ocupat destul de bine”

A ales să vadă munții României pentru că au multe să o învețe, are posibilitatea să experimenteze aici și să avanseze: „Aici s-au antrenat alpiniști care au ajuns pe marile vârfuri ale lumii și sunt o mândrie pentru noi și un model de urmat. Îmi doresc și eu, cândva, să avansez și să ajung cât mai sus. Momentan țintesc spre Ararat, Turcia (5137m), doar dacă ai noștri Făgărași, Bucegi, Piatra Craiului, mă vor călăuzi spre a deveni mai experimentată și deconectă”, susține aceasta.

Medicina se combină perfect cu natura, după cum spune ea: „Ai noștri munți sunt acasă pentru sufletele multor români. Am văzut destui de mulți munți: Făgăraș cel mai mult, dar și Bucegi, Piatra Craiului, Retezat, Șureanu și fiecare are ceva specific. Pot spune că Făgărașul mi-a fost casă pentru o săptămână întreagă în care l-am parcurs pe tot și tot cu mâna pe inima pot spune că niciodată n-am fost atât de deconectata de agitația urbana. Nu mi-am deschis Internetul deloc o săptămână, am dat două-trei telefoane seara maxim. Eu am reușit să găsesc ceva frumos la Romania noastră, așa cum e ea, cu bune și neajunsuri. Avem cei mai frumoși munți și ar fi păcat să nu ne bucurăm de ei, pentru că ne oferă multe peisaje inedite, adrenalină și deconectare. Sunt o diversitate de trasee potrivite pentru familii pentru cei începători, mai avansați, pentru cei cărora le place adrenalina. România ne oferă de la mic la mare oportunitatea de a ne conecta cu natura. Pe mine m-au cucerit din prima drumeție și daca trece o săptămână fără să ajung pe munte, viața mea e incompletă”, mărturisește ea.

Povestea ei nu se oprește aici. Într-o seară când naviga pe Internet a dat peste o reclamă despre o drumeție la munte de trei zile în Bulgaria, în munții Rila, cu urcare pe Vf. Musala, cel mai înalt din Bulgaria: „Am zis Hai! Peste vreo două săptămâni mi-am făcut bagajul, am plecat în București seara și dimineața la 6 deja ne întâlneam în Piața Victoriei să luăm autocarul agenției spre Bulgaria. Am ajuns în Piață și nu știam exact ce caut și pe cine, dar o fată m-a văzut cu ghiozdan de munte și m-a întrebat dacă sunt pentru drumeția pe Musala. A fost cel mai ciudat sentiment să plec neștiind pe nimeni și nimic despre agenția care organiza tot. Am cunoscut oameni care au fost pe munte în Africa, oameni care au terminat ultramaratoane și oameni de rând, mămici, tătici cu care m-am distrat grozav. Traseul a fost destul de ușor, în comparație de Negoiu al nostru, accesibil, dar nu am stat prea bine cu vremea. Era 15 august și erau puțin peste 0 grade și chiar am prins o fulguială ușoară. În prima zi am fost pe o ecopoteca, a doua am cucerit Musala, de 2925 m, iar în a treia zi am făcut circuitul celor șapte lacuri, accesibile, toate cu o experiență minimă. Aventura avea să continue pe drumul de întoarcere unde ne-am blocat în vamă pentru 10 ore din cauza traficului. Am rămas fără apă, mâncare, n-am mai ajuns la muncă, eram obosiți după trei zile de colindat munții. Emoțiile mari au fost pentru necunoscutul ce mă înconjura, toți oamenii noi, o altă țară, o altă limbă, nu știam nimic despre marcaj, ghizi, dar să reușesc să fac asta singură a fost ceva notabil pentru mine și mi-a dat încredere că pot face orice îmi doresc și n-am nevoie decât de mine pentru asta. Am ieșit din zona de confort făcând asta și m-a adus mai aproape de evoluția mea ca om și abia aștept să fac iar o escapadă, cine știe pe unde data viitoare”, încheie Alexandra.

Tânăra este un model pentru noi toți și ne spune că își dorește ca iubirea ei pentru munte să fie contagioasă.

Urmărește Sibiu 100% în Google News

Publicitate

Publicitate electorală

spot_img
Ultimele știri

ULTIMA ORĂ: Sibiancă de 73 de ani, rănită în timp ce traversa pe roșu

O sibiancă a fost rănită într-un accident rutier produs vineri seara pe Bulevardul Corneliu Coposu, în municipiul Sibiu.Din primele...

Publicitate

spot_img

Știri pe același subiect