Casa ce miroase a ceară de albine
Ca să ne dăm seama cum arată o lumânare făcută din ceară de albine curată, am rugat-o pe Camelia Constantinescu, ce confecționează lumânări artizanale din ceară pură de albine, să ne povestească despre drumul de la ceară la lumânare. Am făcut o călătorie la casa dumneaei, din satul Sebeșu de Jos, comuna Turnu Roșu, o casă construită in 1909, ce a aparținut bunicilor materni, pe care a recondiționat-o.
De când am intrat în casă, am simțit miros de ceară de albine. Camelia m-a dus într-o cameră unde mai multe tipuri de lumânări stăteau așezate în cofraje sau platouri, așteptând inevitabilul: un foc să le topească. Iepurași, fel de fel de ouă ornate, îngeri, flori, întruchipau lumânările turnate de Camelia. Am întrebat-o de unde i-a venit ideea de a face lumânări. S-a întâmplat odată cu recondiționarea casei bunicilor.
„Am petrecut multe vacanțe în casa bunicilor. Bunicul a fost boștinar, iar în camera de la stradă a casei păstra calupurile de ceară, care miroseau a miere, a propolis și a fân. Era mirosul copilăriei la Sebeș. După ce am recondiționat casa, făcând curățenie, am șters de praf un scrin cu sertare din camera în care se păstra ceara. În timp ce-l curățam, a început să miroasă a ceară. M-a cuprins atunci o emoție puternică, greu de descris. Ceva m-a răscolit și, în acel moment, mi-am zis că trebuie să fac să miroasă iar a ceară în casă. Nu știam exact ce să fac, era departe de mine ideea de lumânare; de boștinărit nu putea fi vorba, fiindcă e o muncă de bărbați, solicitantă fizic. Am căutat pe internet: «Ce se face cu ceara de albine?» Și mi-au apărut pe ecran lumânări. Și atunci am hotărât că asta vreau să fac.
Am studiat un pic și piața lumânărilor, nu mă gândeam să fac o afacere, ci doar să văd ce mai fac și alții. Așa am constatat că piața din România este suprasaturată de lumânări de soia și de parafină. Ceara de soia este considerată, de unii, alternativa sănătoasă a lumânării, deoarece, cred ei, că dacă este extrasă din soia, este naturală. Dar nu e chiar așa, deoarece acest tip de ceară este extrasă prin procedee chimice poluante pentru mediu; în plus, se mai adaugă și aditivi chimici de parfum și culoare acestor lumânări. Ceara de albine, în schimb, este un material organic produs de albine și, datorită metodelor tradiționale în care este extrasă, își păstrează proprietățile naturale. Poți observa că o lumânare este din ceară curată de albine după miros, textură, densitate sau punctul de topire.
Am început să caut pe internet informații despre fabricarea lumânărilor din ceară de albine. Din păcate, pe paginile românești informația e săracă. Am găsit totuși, pe rețelele sociale, grupuri de lumânărari de ceară de albine din Statele Unite și Canada, care m-au primit printre ei. Așa am putut să văd ce fac acei oameni și să înteleg particularitățile cearăi de albine. Am început să studiez tehnicile de lumânărit, iar primele mele încercări nu au fost cele mai reușite”, mărturisește Camelia.
Fitilul e foarte important la lumânări
Uitându-mă printre lumânări, observ că unele au fitilul mai gros, altele mai subțire. Camelia mi-a explicat că nu orice fitil se potrivește fiecărei lumânări. ”Primele lumânări pe care le-am făcut nu mi-au ieșit așa cum aș fi vrut, unele din ele curgeau îngrozitor de mult. Lumânarea ideală nu curge și nu fumegă. Pentru fiecare tip de lumânare trebuie să găsești fitilul ideal, care să asigure topirea simultană a cerii: pe măsură ce arde fitilul, să ardă și ceara din jurul lui. Mi-am dat seama că ceva nu fac bine. Așa că am început iar să citesc, să mă documentez, până ce am aflat de la niște lumânărari americani că fitilurile din comerț sunt pentru ceara purificată industrial. Pentru fiecare diametru al lumânării există un tip de fitil.
Ceara de albine extrasă artizanal din boștină are multă încărcătură reziduală, fiind mai densă și mai vâscoasă, iar pentru lumânările din ceară de boștină sunt necesare fitiluri cu un tip de împletitură specific. Am cumpărat toate tipurile de fitil, de la toți comercianții pe care i-am găsit pe internet în România, iar în final am găsit niște fitiluri fabricate în Elveția, care fac pereche bună cu ceara ce se produce local, și pe care le folosesc acum. Pentru fiecare model de lumânare testez mai multe fitiluri, ca să obțin arderea perfectă. Lumea vede produsul finit, însă nu știe munca din spate. Testele de fitil necesită foarte mult timp. Lumânarea nu trebuie să ardă continuu. Se arde patru ore, cu pauză de patru, iar dacă lumânarea este foarte mare, atunci și timpul de testare este foarte lung. Uneori cumpăr o matriță și orice aș face, și orice aș încerca, nu-i găsesc un model potrivit de fitil”, relatează Camelia.
Cum se face o lumânare
La începutul discuției noastre, am rugat-o pe Camelia să îmi arate cum se face o lumânare. Asta a și făcut. A pus un ibric la foc, în el a turnat niște ceară de albine mărunțită. În timpul acesta a potrivit cu o agrafă fitilul în mijlocul matriței. După ce s-a topit ceara, a turnat-o în matrița de silicon, și am așteptat să se răcească. Până să se răcească, desigur, ne-am pus la povești, iar pe finalul discuției noastre a venit momentul să vedem ce a ieșit. După câteva finisări, Camelia, desprinde matrița de lumânare și scoate la iveală un ou, pe care este desenat un iepuraș. Face ultimele finisări și ajustează fitilul la aprox. 5 mm. Lumânarea este gata! O rog să o aprindă. Este extraordinar de frumoasă! O mai admir ceva timp, mai schimb câteva vorbe cu gazda mea și o iau și eu din loc. Casa Cameliei miroase a ceara de albine acum.