Povestea Corului de Cameră „Caedonia” este una care începe în anul în 1968, în umbră comunistă, când mulți studenți de la Cluj, în frunte cu regretatul Doru Constantinescu, au avut inițiativa înființării acestui cor. „Acesta (Doru Constatinescu) a fost cel care a înființat corul și l-a dirijat până în 1980, când în urma unui infarct, l-am pierdut ( n.a. a decedat la 50 de ani)”, îmi spune Florin Soare, cel care a preluat bagheta de dirijor în locul maestrului după trecerea lui în veșnicie.
„Acum sunt un dirijor fără cor”
Anul acesta s-au împlinit 45 de ani de când Florin Soare și-a luat menirea de dirijor și 7 ani de când corul Caedonia s-a destrămat subit. „Acum sunt un dirijor fără cor”, îmi spune, mai în glumă, mai în serios, seniorul. Se află în fața mea, în Redacția Sibiu100%.
„Descântă” o cafea și îmi povestește. Sunt curios ce a însemnat această formație. „Corul Caedonia a însemnat pe de o parte, un mijloc de a continua noi, ca absolvenți, profesionalizarea. Pe de o altă parte, lipsea un cor profesionist sau semiprofesionist în Sibiu. Majoritatea membrilor erau profesori de muzică. Așa că am putut să abordăm un repertoriu corespunzător pregătirii noastre”, povestește dirijorul.
„Nu pot spune că am fost cenzurați în acea perioadă, deoarece formația era de un anumit nivel”
Corul Caedonia a funcționat cu un anumit repertoriu impus de stat, în perioada comunistă. „Dar acest lucru nu ne obliga să alegem doar melodiile date de ei. Coruri grozave au mai fost în țară: în Baia Mare, în Oradea, Arad, Timișoara, Suceava etc. În acea vrea Caedonia avea 36 de membri. A fost perioadă fastă (n.r. din 1970, până în 1980 și ceva), am putut aborda și un repertoriu deosebit, de la vocal symphoic, am făcut Requiemul de Mozart, care este o lucrare monumentală și nu o poate cântă oricine.
Am abordat și repertoriul din muzica clasică renascentistă. Am cântat și muzică religioasă. Spre exemplu, la Cântarea României, am cântat o lucrare a lui Dumitru Capoianu, «Tatăl nostru» se numește. Directorul nu ne-a lăsat în primă fază, dar am luat eu toată responsabilitatea. Prima parte a lucrării era un «Tatăl nostru» curat, așa cum se cântă și acum la biserică, iar în partea a doua era un text de Eugen Jebeleanu în care «Tatăl nostru» era implorat să mențină pacea pe pământ.
La nicio ediție din Cântarea României nu am luat mai puțin de locul doi, la nivel național. Era o cultură de masă. Am făcut cor și la întreprinderea Balanța. Dar una este să te duci în Cântarea României cu formații apropiate de profesionalism, care pot să cânte orice și una e să mergi cu amatori. Cel mai greu în Cântarea României era concursul la Corurile studențești.
Era criminal (regulamentul), îți impunea să cânți: o piesă patriotică, două piese renascentiste sau din clasicism, o piesă din romantism, două piese de compozitori români contemporani. Pentru formațiile studențești și compozitorii au ținut cont de ceea ce ne cere. Ne-au pus la dispoziție niște lucrări deosebite, deosebite. Nu pot spune că am fost cenzurați în acea perioadă, deoarece formația era de un anumit nivel”, explică dirijorul.
Deschiderea granițelor
Urmează apoi Revoluția și deschiderea granițelor. „După 1990, am avut șansa să vină spre noi coriști noi și am lucrat extraordinar de mult cu aceștia, aveam și câte trei patru repetiții pe săptămână. Deja se deschiseseră porțile și prima ieșire a corului a fost în Austria, în 1996. Acolo ne-am dus de două ori, prima dată, cu un repertoriu mai ușurel, dar a doua oară ne-am dus cu Mass in D major, de Beethoven, o lucrare monumentală, pe care am cântat-o și la Sibiu împreună cu Filarmonica. Apoi au urmat alte ieșiri prin Germania, în Franța am mers de mai multe ori, am fost în SUA de două ori, în apropierea sărbătorilor de iarnă, și în altele”.
Cel mai „grozav” concert
„Unul dintre cele mai grozave concerte pe care le-am făcut, a fost în colaborare cu o formație a conservatorului din Cluj, Corul Antifonia, un grup din Corul Antifonia, de fapt, în Franța. Atunci am cântat Requiem-ul lui Gabriel Faure și o lucrare a unui compozitor din secolul XVI, sibian ( n.r. Lucrarea a fost găsită de cel care a înființat corul, de Doru Constantinescu, prin Arhivele Bisericii Evanghelice). La acest concert am avut ca formație de acompaniament un cvintet de suflători din Lyon”, mărturisește Florin Soare.
Amuțirea Corului Caedonia
După foarte multe reușite, în 2018, a venit momentul destrămării. „Am venit din Grecia, de la un festival, la care am luat un premiu III. În formație s-a instalat o atitudine demobilizatoare, poate și eu am forțat puțin nivelul corului, deoarece m-am dus cu niște lucrări infernale ale lui Constantin Rîpă, fost profesor de-al meu la Conservator. Am foarte multe lucrări de ale lui. Trebuia să aniversăm 50 de ani de la înființare… Nu s-a mai sărbătorit nimic. Am mai fost la câteva concerte după, dar nu am mai participat la concursuri. Dacă nu se întâmpla acel moment, poate corul ar mai fi cântat și astăzi. Eu sper că se va reuni, dar nu cu mine… am 81 de ani.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
