Lacrimi le brăzdează sufletul și poartă cu ei răni care nu se văd. Încearcă să se protejeze de coșmarul realității, creându-și o lume imaginară și visând cu ochii deschiși la iubire, mângâiere, protecție și apartenență. Vorbim despre copiii României care sunt abandonați și care nu-și doresc altceva decât șansa la o viață normală. Visul lor poate prinde contur prin ceea ce statul numește asistența maternală. Numai că, dincolo de meserie, asistența maternală trebuie să fie o vocație.
România s-a angajat în fața Uniunii Europene ca până la sfârșitul acestui an să desființeze centrele de plasament unde, la ora actuală, își trăiesc viața aproximativ 18.000 de copii. La jumătatea anului trecut, potrivit unei statistici a Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție, România avea aproape 53.000 de copii abandonați. Peste 17.000 trăiau în orfelinate, iar aproximativ 35.000 au fost plasați în sistem de protecție de tip familial, adică împărțiți la 17.853 de asistenți maternali și în 13.133 de familii extinse. La Sibiu, la sfârșitul anului trecut, 252 de copii au fost dați în grija a 152 de asistenți maternali.
Obstacolele unui asistent maternal
Asistentul maternal profesionist (AMP) este persoana fizică, atestată, care asigură prin activitatea pe care o desfășoară la domiciliul său creșterea, îngrijirea și educarea, necesare dezvoltării armonioase a copiilor primiți în plasament. Cu alte cuvinte, rolul asistentului maternal este de a lua în îngrijire un copil înainte ca acesta să fie introdus în sistemul instituționalizat.
„Te implică emoțional, iar luarea în îngrijire a unui copil pe care inițial nu îl cunoști îți schimbă radical viața”, ne explică Doina Ghiurițan, asistent maternal și președintele sindicatului PROASM Sibiu. A fost de acord să ne spună propria poveste în această lume complicată a copiilor abandonați. „ Ai o sumedenie de întrebări, foarte puține răspunsuri și, cu toată pregătirea și instruirea de care beneficiem, apar foarte multe aspecte pe care un asistent maternal le depășește împreună cu acel copil”, ne mai spune Doina. Primul impas pe care trebuie să-l depășească asistentul maternal este necunoașterea copilului, istoricul său familial și istoricul medical.
Chiar dacă se dă o fișă medicală, după cum bine se știe, există boli care își fac apariția mai târziu și atunci asistentul maternal se luptă cu această problemă. Mai mult, spune Doina Ghiurițan, tot din punct de vedere medical asistentul maternal ar trebui susținut mai mult. „Apare la un moment dat nevoia ca minorul să fie nevoit să poarte ochelari sau să îi trebuiască aparatură medicală specială, ori să urmeze diverse tratamente. Toate aceste lucruri poate ar trebui decontate, iar asta nu se întâmplă”. În sfera problemelor financiare, Doina Ghiurițan ridică mai multe probleme. „În primul rând noi nu suntem angajați pe o perioadă nedeterminată, contractul nostru de muncă fiind încheiat pe o perioadă de trei ani. Dacă am dori să facem un credit bancar nu putem, pentru că nicio bancă nu ți-l acordă, văzând contractul de muncă. Apoi, noi nu ne încadrăm ca toți ceilalți salariați la plata orelor suplimentare și nici nu ne este plătit concediul de odihnă pe care suntem obligați prin lege să îl petrecem cu copiii plasați la noi. În plus, până în 2014, unui asistent maternal îi erau decontate în parte cheltuielile făcute cu plata întreținerii și a utilităților. Acum și asta a fost scoasă”.
Există și satisfacții
Cu lacrimi în ochi, Doina Ghiurițan pare să uite de problemele pe care le confruntă, iar zâmbetul i se împrăștie pe față. Intuind privirea noastră întrebătoare vizavi de reacția ei, Doina Ghiurițan ne spune că „dincolo de problemele pe care le întâmpină un asistent maternal, satisfacțiile sunt pe măsură, iar lacrimile apar de bucurie. Un asistent maternal știe cum a luat copilul și, dacă la început doar intuiește suferința micuțului, ulterior aceasta iese la suprafață atunci când micuțul începe să îl perceapă ca pe un părinte. Vine și îl mângîie sau tot timpul este în picioarele lui. Nu îl scapă o clipă din ochi, din teama de a nu fi din nou abandonat. Toate acestea fac un asistent maternal să fie responsabil, să fie conștient că în grija sa are o viață pe care trebuie să o ocrotească. Apoi vine școala și îl vezi pe copil cum se metamorfozează lângă cei care l-au luat alături. După un timp, mai scurt sau mai lung, depinde de fiecare. Copilul luat în plasament devine tot una cu familia ta”, ne spune Doina Ghiurițan. Însă tot ea ne împărtășește că „nu mulți sunt cei care pot face față unei astfel de meserii. Chiar dacă la început sunt plini de entuziasm, pe parcurs sunt destui care renunță la această meserie. Nu pot face față. Este un stres destul de mare, pe care la început nu-l conștientizezi. Chiar dacă psihologii sunt alături de asistenții maternali, pentru unii obstacolele care apar sunt greu de depășit și atunci abandonează totul, inclusiv copilul sau copiii pe care i-a luat în îngrijire”. Din păcate, în asemenea situații, cel care suferă din cauza celui de al doilea sau chiar al treilea abandon este tot copilul. De aici ideea că asistența maternală, dincolo de meserie, ar trebui să fie o vocație.
Facilități financiare acordate de stat
Potrivit legislației, un asistent maternal primește pentru creșterea și îngrijirea copilului salariul minim pe economie, adică 2.230 lei/lună. La acestea se adaugă, diferite sporuri pentru al doilea copil sau pentru condiții periculoase, dar și vouchere de vacanță și alocații.
Pregătirea asistenților maternali
Prin fonduri europene, Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție a implementat de anul trecut proiectul TEAM-UP: Progres în calitatea îngrijirii alternative a copiilor. Contractul de finanțare a fost semnat în 8 noiembrie 2018, iar perioada de implementare este de cinci ani. Proiectul este derulat în parteneriat cu cele 47 de filiale de asistență socială din întreaga țară. DGASPC Sibiu își propune prin acest proiect ca până la sfârșitul anului 2023 să pregătească și să extindă rețeaua de asistenți maternali profesioniști cu 60 de persoane și formarea tuturor asistenților maternali angajați în cadrul instituției. Bugetul instituției pentru acest proiect este de 32.165.515, 25 de lei, iar contribuția asigurată de CJ Sibiu este de 2% din bugetul total, adică 643.920,25 de lei. În anul 2019 DGASPC Sibiu a angajat 20 de asistenți maternali profesioniști, iar cheltuielile efectuate în anul 2019 pe proiectul TEAM-UP au fost în valoare de 259.121 lei. Obiectivul instituției pe anul acesta este de a angaja alți 10 asistenți maternali.
